Moş Crăciun: o minciună frumoasă!
N-aş vrea să intru în conflict cu nimeni şi nici să par extremist dar pe cât e de frumoasă povestea cu Moş Crăciun, şi pe cât e de captivantă pentru copii, este totuşi o minciună. Şi pe cât de frumoasă ar fi o minciună şi oricât bine s-ar face în numele acestei minciuni, tot minciună rămâne, şi va avea până la urmă un efect negativ, şi va afecta pe copii şi pe oameni.
Domnul Hristos spune că diavolul „este mincinos şi tatăl minciunii. şi-n el nu este adevăr” iar Sfântul Apostol Pavel spune: „...pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare. „. Tot ce e minciună e de la diavol şi nu poate face decât rău. Cum aş putea eu oare să-mi mint copilul şi să-i spun că vine Moş Crăciun, când nu vine? De ce să-i invetez o poveste în loc să-i spun că eu şi mami i-am adus cadourile cu mare dragoste şi să-i spunem că o iubim mult!
De ce să ne ascundem în spatele ideii de Moş Crăciun?
Eu cred că invocare lui Moş Crăciun creează o presupusă atmosferă de sărbătoare, chipurile o atmosferă mai deosebită… Dar sfinţenia Crăciunului nu este dată de Moş Crăciun ci de Naşterea lui Hristos. De fapt chiar folosirea excesivă a cuvântului „Crăciun” elimină uşor uşor din primul plan Naşterea Dumnezeului nostru din Fecioara Maria.
Pentru cei ce se bucură mereu de Dumnezeu la Sfânta Liturghie duminca şi-n zilele de sărbătoare, înventata bucurie de Moş Crăciun păleşte, şi se arată a fi o fantomă, un non-sens, o invenţie care deşi se vrea a face bine, totuşi face foarte mult rău, arătându-se a fi ca un …dumnezeu
De ce să nu-i vorbesc fetiţei noastre de Iisus Hristos Domnul nostru, care S-a făcut om pentru că ne-a iubit, şi a venit la noi să ne facă mai buni şi să ne dea cadouri din sânul Său dumnezeiesc? De ce să nu-i vorbesc, în loc de Moş Crăciun, de Măicuţa Domnului care are mare grijă de noi, care ne iubeşte şi ne protejează de tot răul şi de toate necazurile, ea care e bucuria şi lumina copilaşilor din lumea întreagă…şi care spre deosebire de moşul, chiar există, chiar ne aude şi ne vede….
Nu vorbesc Sfinţii Părinţi de nici un moş crăciun… ci mereu mereu numai de dragostea lui Dumnezeu care S-a făcut om şi S-a născut smerit într-o peşteră….vorbesc mereu de Naşterea Domnului în chip minunat şi mai presus de fire.
Copii se ataşează foarte uşor de ideea de moş crăciun pentru că aceată idee găseşte în ei sentimentul acesta real, că dincolo de mama şi tata şi de lumea de aici mai există cineva care ne aude şi ne vede şi ne dă daruri şi ne îndeamnă să facem bine. Voi încerca să leg acest sentiment de chiar Cel care l-a lăsat în ei, de Dumnezeu, şi nu de o minciună.
Unde e moş crăciun când copilul e în primejdie şi are nevoie de ajutor? Unde e moş crăciun când copilaşul este bolnav şi necăjit? Unde e moşul în timpul anului…? Nu e….!
N-ar fi oare mai frumos să-i spun că Dumnezeu ne-a dat darurile aceastea, că El are mereu grijă de noi, că El ne iubeşte, că El ne înconjoară mereu cu lumina şi cu dragostea Lui…
Iată câteva linkuri care întregesc oarecum imaginea aceasta:
-
O discuţie foarte interesantă despre Moş Crăciun, între mămici, pe blogul Viaţa la ţară:
http://viatalatara.wordpress.com/2008/12/04/campanie-de-craciun/
-
Un articol despre Moş Crăciunul comercial:
http://www.adevarul.ro/articole/cum-ne-baga-mos-craciun-mana-in-buzunar.html’
-
Cum a apărut Moş Crăciun:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mo%C5%9F_Cr%C4%83ciun
(Balan Claudiu)
flinutz
decembrie 22, 2008 @ 11:38 am
Doamne ajuta!
Claudiu, am o propunere: ce-ai zice daca am interzice copiilor nostri povestile cu zane? Povestile cu zmei, cu Fat Frumos, cu Ileana Cosanzeana… Unde sunt acestia atunci cand copiii nostri sunt bolnavi? Ai auzit, macar, vreodata vreun Fat frumos sa ajute un copil bolnav sau in nevoie? Ai vazut vreun copil care sa-l invoce pe Mos Craciun sa vina sa-l faca bine?
Altfel spus: pe cine cheama copiii in ajutor: pe Mos Craciun sau pe Doamne-Doamne?? Vorbesc de copiii educati, bineinteles. Cred ca e foarte greu, imposibil chiar, ca un copil caruia i se spune despre Mos Craciun, Mos Nicolae si Doamne Doamne, sa nu faca distinctie intre ei.
Un copil intreaba: cine e Doamne Doamne? Cine e Mos Nicolae? Cine e Mos Craciun?
Ce-i spui: Doamne Doamne e Dumnezeul nostru, Mos Nicolae e Sf. Nicolae, iar Mos Craciun nu exista, pentru ca noi iti aducem darurile, nu el.
Dar Mos Nicolae? Cum e cu el? Sf. Nicolae, care a ajutat atatia copii…
Mos Craciun este o extensie a sa, ca si concept, doar. Dar asta nu inseamna ca e de la diavol.
Sunt sigur ca Domnul Hristos n-ar fi interzis povestile pentru copii. Pentru ca au voie sa viseze. Macar ei au voie sa creada intr-o lume mai buna, intr-o lume perfecta.
O intrebare am: daca povestile obisnuite aveau impactul pe care il are acest mos craciun atat de promovat (aici e greseala, aici e minciuna in legatura cu Mos Craciun – e scos in fata, dar in spatele acestui concept se ascund sume uriase de bani) cred ca ai fi scris un articol si impotriva lor, nu?
Catalin
decembrie 22, 2008 @ 11:38 am
Foarte bine spus! Si cand ma gandesc ca aceasta isterie a „mosului Craciun” ne este bagata pe gat de mass-media si publicitate.. Peste tot, „vine mosul” cu reduceri exceptionale, „mosul” iti aduce cadouri daca cumperi nu stiu ce produs etc.
Si, din pacate, pentru multi oameni (inclusiv pentru mine, pana acum ceva timp) reprezinta o solutie extraordinara.. pentru a uita complet de Nasterea Domnului, si de Dumnezeul cel Adevarat, si de a se refugia in propriile patimi.
(La fel cum pentru Invierea Domnului, s-a gasit… „iepurasul” drept aducator de cadouri..)
In ceea ce priveste urarile, cea mai inselatoare (si cea mai FOLOSITA de mass-media) mi se pare „Sarbatori fericite!”.. Despre care „sarbatori” este vorba? Si „fericite”, cum adica? Din punct de vedere pur lumesc, evident!..
„Craciun fericit!” mi se pare mai acceptabila, insa si ea lasa loc de interpretare (problema lui „fericit” de mai sus). De exemplu, multi se considera fericiti daca de Craciun se destrabaleaza intr-un club sau la o petrecere cu prietenii (de pahar) etc. Chiar vrem sa le uram o astfel de „fericire”?
Cea mai simpla urare pe care o putem face cuiva (verbal) cu ocazia Nasterii Domnului cred ca este un „Craciun binecuvantat!” Adica, sa-i uram ca ziua Nasterii Pruncului Sfant s-o petreaca intr-un mod bineplacut de Dumnezeu, nu intr-o asa-zisa „fericire” lumeasca.
Imi cer iertare daca am gresit.
Doamne ajuta!
Balan Claudiu
decembrie 22, 2008 @ 3:29 pm
Asa e Cataline…
Ne-au furat ochii de la Nasterea Domnului la cumparaturi si bani, la placeri si distractii…la rau (intr-un cuvant.)
admin
decembrie 22, 2008 @ 3:36 pm
Danion Vasile se întreabă: „Ce vină au părinţii care au crescut în comunism, şi care nu au avut parte decât de Crăciunuri din care a lipsit Dumnezeu? Cum ar putea ei să îşi înveţe copiii să cunoască o bucurie pe care ei înşişi nu au cunoscut-o?” (Danion Vasile – BUCURIILE CRĂCIUNULUI – Scrisoare catre „oamenii mari”)
flinutz
decembrie 22, 2008 @ 4:00 pm
Cine ne-a furat atentia de la Nasterea Domnului? Mos Craciun?? 🙂
Problema este lipsa fundamentului crestin, de fapt.
Priviti problema drept in fata, cu barbatie! Nu Mos Craciun e problema. Asta e doar o reclama si doar cei neatenti, nepasatori (ma refer la parinti), cei care prefera sa isi lase copilul la televizor in loc sa se joace putin cu el, sau sa-i dea niste jucarii – doar acestia se tem de Mos Craciun…
Prin comentariile si prin articolul meu nu vreau sa jignesc pe nimeni, nici macar sa „supar” – deci daca cineva s-a simtit lezat imi cer iertare.
flinutz
decembrie 22, 2008 @ 4:32 pm
Danion Vasile zice mai multe in articolul sau…
De exemplu:
„Cât de uşor este să negăm bucuriile lumii acesteia fără a pune ceva în loc! Întâlnim destui „cerberi” creştini care contestă aproape tot ce ţine de prezent, de lumea în care trăim, dar care probabil că au sufletele mai pustii decât ale celor pe care îi ameninţă cu înfricoşătoarele chinuri ale veacului. Aceşti falşi profeţi contemporani fac rău Bisericii pentru că prezintă credinţa creştin-ortodoxă ca pe o utopie, ca pe o filosofie care încearcă să răstoarne celelalte sisteme de gândire doar pentru a-şi afirma o superioritate pe care nu este în stare să o demonstreze. Aceşti profeţi de ocazie, sau mai bine zis înaintaşii lor, sunt în mare măsură vinovaţi de declinul spiritual al lumii în care trăim. Aceşti „creştini aleşi” nu înţeleg că Hristos a venit în lume pentru a modela vieţi, pentru a le arăta oamenilor calea spre cer şi pentru a-i ajuta să meargă pe această cale: ei vor ca toată lumea să ţină cont de sfaturile lor, şi confundând aceste sfaturi izvorâte mai mult din propria înţelepciune decât din Evanghelie (chiar dacă sunt îmbrăcate în poleială evanghelică) cu înţelepciunea supremă, încearcă să fie inchizitori care convertesc cu sabia cuvântului o lume apostată.”
Dan
decembrie 23, 2008 @ 11:11 am
Eu stiu ca Hristos este „Calea, adevarul si viata”, iar cum mos craciun este o inventie omeneasca pentru marketing nu cred ca ar trebui tolerata o astfel de poveste care sta ca o lipitoare ce ne suge bucuria adevarata ce vine din sarbatoarea nasterii Domnului. Adevarul Hristos nu are nici o partasie, nici o legatura cu minciuna mos craciun…oricat de frumoasa ar fi ea.
Chiar si prezentarea lui mos craciun, asa cum este, in fata copiilor, adica un simplu basm, nu are nici un temei in perioada nasterii Domnului din simplul motiv ca povestea nasterii Domnului este incomparabil mai frumoasa decat oricare alt basm..si pe deasupra este si reala. Ma intreb oare cati parinti povestesc copiilor despre peripetiile magilor si nasterea minunata a Domnului in timpul domniei lui Irod? Dar nu… ei povestesc despre mos craciun…pentru ca despre mos craciun ii intreaba copiii…pentru ca despre asta aud mititeii toata ziua in perioada aceasta a anului…ca si noi de altfel.
Daca Dumnezeu a dat de la mic la mare, o bucurie reala, accesibila tuturor cu care sa ne impartasim pe saturate, asa cum este nasterea Domnului, atunci de ce sa ne balacim in povesti imaginare cum este venirea lui mos consum…pardon…craciun am vrut sa zic :D!?
ionutz
ianuarie 4, 2009 @ 11:55 pm
Totusi fantezia trebuie sa ramana in sufletul copilului!Sa coexiste pana la un punct!Atunci cand vin la parinti si ii intreaba :”Exista Mos Craciun?”Si parintii spun:”Daaaaaaaaa exista!Si vine si aduce cadouri”
Oare de ce nu ne gandim atunci ca el stie adevarul si ne incearca… oare o sa mai aiba incredere in parinti?
Aniri
iunie 5, 2009 @ 10:02 pm
Da, o sa mai aiba. Pentru mine n-a avut nicio legatura.. Eu cand am obs ca ei pun cadourile, am zis ca nu am fost cuminti, si pt ca ei au aflat ca nu vine mosu, au zis sa ne cumpere ei. Si cativa ani, asa am crezut.. Si pana la 12 ani a fost genial sa cred. Nu pot sa explic, e ceva special in sufletul unui copil.. E emotia aia. Stiu ca intr-un an am vazut usa inchizandu-se, si toti eram inauntru. Si tot timpul am crezut ca a fost el, ca aparusera cadourile. Nici acu nu stiu care a fost faza cu usa, dar in fiecare an era ceva.. Da, imi placeau minciunile alea! Imi plac si acum! Mereu am zis ca voi face sa fie cat mai real pentru copiii mei, cati mai multi ani..
Atata timp cat nu pentru mos avem craciunul, si nu el ne bucura in principal… Nu vad deloc ca ar fi o greseala.
Geniala perspectiva lui flinutz ,in acelasi timp am inteles mai multe si de la ceilalati.. Da, nu tre sa facem din Mos Craciun elementul principal al sarbatorii adevarate.. Despre Dumnezeu ii poti vorbi oricand, da, mai ales de Craciun. Dar toate traditiile astea imbogatesc copilaria.. Noi puneam si morcovi si salata, pentru iepuras. Si a doua zi gaseam urme spre balcon..
Da, si mama ne povestea cum a fost rastignit Iisus, si stiu cum plangeam, la cativa anisori, pentru El.
Nu cred ca astea se exclud.. Tin imens la toate amintirile mele frumoase.. Poate chiar si la alea urate. Si le multumesc parintilor mei ca pe langa credinta si invatatura transmisa, n-au lasat sa fie doar certuri si distantari. Macar au pastrat traditia asta, care facea totul mai frumos. Nu stiu ce-ar fi o copilarie, fara brad si luminitele alea, fara atmosfera aia..
Of, mereu se vorbeste de ideal, si normal ca asta trebuie cautat. Da, sa fii extrem de fericit ca s-a nascut Hristos, sa nu ai nevoie de altceva..
Dar suntem oameni, si sincer.. io nu reusesc mereu.. Nu e asa simplu deloc..Si cred ca avem dreptul sa ne bucuram. Evident, conteaza si cum.
In cazul asta, nu cred ca „cum” e o greseala. (decat daca iti „cumperi” Craciunul din magazine, si doar asta repr. pt tine)
Laura-optimista
septembrie 9, 2010 @ 6:33 pm
:-)) :-)) Mi s-a făcut dor de Crăciun! 🙂
Reţin că, atunci când credeam în Moş Crăciun(până la vârsta de 8 ani), părinţii mei şi mai ales bunica îmi vorbeau despre Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos atât de frumos! Aveam şi o Biblie pentru copi, ilustrată şi scrisă într-un limbaj accesibil copiilor. 🙂 Era minunat. Totuşi, m-au păcălit ai mei cu Moş Crăciun. 🙂 Iar eu eram convinsă că el există şi că, dacă nu sunt cuminte… 🙂 Bunica mea îmi povestea o legendă foarte educativă, potrivit căreia Dreptul Iosif şi Sfânta Fecioară, ajungând la Bethleem, s-au oprit în gospodăria unui om foarte rău, pe nume Crăciun, a cărui soţie i-a primit în ascuns pe călătorii de la Nazareth, deşi se temea de soţul ei. Crăciun, aflând că tânăra, pe care nu voia s-o primească, L-a născut pe Mântuitorul lumii, şi-a regretat fapta, lipsa de ospitalitate şi a făgăduit să-şi ispăşească păcatul, oferind în fiecare an cadouri copilaşilor din lumea întreagă. 🙂 În acest mod, legenda despre Moş Crăciun, atât de îndrăgită de copilaşi, ar putea coexista cu adevăratul motiv al bucuriei noastre: Întruparea lui Hristos, Dumnezeul nostru. Desigur, dacă, pentru a scăpa de întrebările insistente ale celor mici, le vom spune în permanenţă de moşul, fără a le aminti de Pruncul Iisus, vom săvârşi un păcat grav, dar nu pentru că i-am păcălit pe copii cu o povestioară drăguţă, ci fiindcă nu le-am vorbit despre Dumnezeu. Este posibil să am o atitudine subiectivă şi să nu conştientizez pericolul real al acestei legende, doar pentru că eu însămi am amintiri foarte plăcute din anii copilăriei, când credeam şi-l aşteptam pe Moş Crăciun. Ştiu că autorul articolului este teolog şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, viitor preot, iar eu abia am intrat la facultatea de Teologie. De aceea, dacă mă înşel, vă rog să-mi atrageţi atenţia. 🙂
Mai avem câteva luni până la praznicul Naşterii Domnului, dar cred că venirea Sa pe pământ poate fi, pentru noi, un motiv de bucurie duhovnicească în fiecare clipă a vieţii noastre. 🙂 Sfântul Serafim de Sarov spunea zilnic: „Hristos a înviat, bucuria mea!”. Urmându-i pilda, cred că ne-am putea bucura în permanenţă de ceea ce a făcut Domnul nostru pentru noi, transformând fiecare zi a vieţii într-o sărbătoare, precum ne îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur. 🙂 Şi cred că cel mai important aspect, pe care părinţii creştini ar trebui să-l reţină din acest articol, este datoria, obligaţia lor de a-i învăţa pe copilaşi să creadă în Dumnezeu, să-L iubească pe Domnul Hristos, Care S-a născut prunc, aşa cum sunt şi ei. 🙂 Chiar dacă ei îl vor aştepta pe Moş Crăciun… vor înţelege că moşul vine, tocmai pentru că L-a primit pe Pruncul Iisus în casa sa şi astfel a devenit darnic. 🙂 Am auzit că în Austria legenda este şi mai educativă, căci copiilor li se spune că Însuşi Pruncul Iisus le aduce daruri sub brad. 🙂 Această idee este mult mai aproape de adevăr, fiindcă Pruncul Iisus… ni S-a dăruit pe Sine, întrupându-Se pentru noi şi acele cadouri pentru copii au fost obţinute de părinţi tot cu ajutorul Său. 🙂
Sper că nu m-am înşelat, scriind aceste idei.
Doamne ajută!
aurel munteanu
decembrie 24, 2010 @ 4:36 pm
craciunul este mit
Ar trebui creştinii să sărbătorească Crăciunul ?
De Charles Halff
Până acum aproape 30 de ani, eu obişnuiam să sărbătoresc Crăciunul la fel de mult – sau chiar mai mult decât – oricare dintre „neamuri”. Poate gândiţi că e ciudat, din moment ce eu am fost născut şi crescut într-o familie de evrei. Dar familia mea a avut în fiecare an, întotdeauna un pom de Crăciun, pentru că era foarte popular să faci lucrul acesta. Noi aveam ornamente, vâsc, coroniţe de Crăciun (cunună de Avent)*, cadouri şi toate celelalte lucruri care ţin de sărbătorirea Crăciunului.
Vedeţi dumneavoastră, poporul evreu sărbătoreşte astăzi Crăciunul, nu din cauza naşterii lui Hristos, ci pentru că este o tradiţie populară şi parte a culturii zilelor noastre. Crăciunul este la fel de american precum plăcinta cu mere şi hamburgerul. Şi eu am sărbătorit Crăciunul timp de aproape 22 de ani din viaţa mea, până când Dumnezeu mi-a deschis ochii să văd falsitatea acestei sărbători păgâne.
Eu nu sărbătoresc Crăciunul acum, şi asta nu pentru că sunt evreu, nu acesta este motivul. Lăsaţi-mă să vă spun adevăratul motiv pentru care eu nu mai celebrez acestă sărbătoare păgână.
Crăciunul nu este doctrină biblică
În primul rând, Crăciunul nu este doctrină biblică. Dacă binecuvântatul nostru Domn ar fi vrut ca noi să sărbătorim naşterea Sa, atunci El ne-ar fi spus când şi cum să sărbătorim aceasta. Dar Hristos nu a spus niciodată, nimănui să-I sărbătorească naşterea. Ba mai mult noi ştim din Biblie şi din istoria Bisericii că apostolii şi biserica primară, niciodată nu au sărbătorit naşterea lui Hristos.
De fapt, sunt doar două relatări despre serbarea zilei de naştere în Biblie; iar ambele sunt în legătură cu câte o crimă. Biblia ne spune în Geneza 40:22 că în timpul uneia din marile petreceri date de Faraon cu ocazia zilei sale de naştere, el îl omoară pe mai marele pitarilor.
Cealaltă relatare a Scripturii despre sărbătorirea unei zile de naştere, este cu privire la Irod, care l-a omorât pe Ioan Botezătorul. Eu personal, cred că Dumnezeu a prezentat intenţionat aceste două celebrări ale unor zilei de naştere pentru a ne avertiza şi a ne învăţa, arătându-ne că El nu găseşte nici o plăcere în celebrarea zilei de naştere şi a altor aniversări.
Biblia este revelaţia completă şi finală a lui Dumnezeu către om, ea ne spune nouă tot ceea ce avem nevoie să ştim pentru viaţa noastră spirituală (vezi 2 Timotei 3:16). Noi nu trebuie să mergem în afara Bibliei pentru nimic. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cum să ne închinăm, în ce fel să dăruim bani pentru a susţine lucrarea Domnului, cum să-i evanghelizăm pe cei pierduţi, cum să luăm Cina Domnului, şi orice altceva ce ţine de viaţa creştină. Dar niciodată în Biblie, Dumnezeu nu ne spune să sărbătorim Crăciunul! Ne este spus să ne aducem aminte de moartea Domnului, dar nicăieri nu ni se spune să sărbătorim naşterea Sa.
Poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie poporul Bibliei. Noi ar trebui să trăim în învăţătura sfântului Cuvânt al lui Dumnezeu. Deoarece, Crăciunul nu este niciodată menţionat în Biblie, acesta este un motiv suficient pentru a nu avea nimic de-a face cu el. Dar aceasta nu este totul.
Hristos nu S-a născut pe 25 decembrie
Al doilea motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul este acesta: Hristos nu S-a născut pe 25 decembrie. Observaţi:
„Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece, şi L-a culcat într-o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor… După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut de cunoscut Domnul.” (Luca 2:7,8,15)
Nu rataţi această idee: Păstorii „STĂTEAU AFARĂ ÎN CÂMP” şi aveau grijă de turma lor în noaptea în care Domnul Isus S-a născut. În vreme ce păstorii vegheau oile, mesajul despre naşterea lui Isus a ajuns la ei.
Este un fapt bine-cunoscut, că luna decembrie cade în mijlocul sezonului ploios în Palestina, iar oile sunt ţinute în staul în această perioadă a anului. Întotdeauna păstorii îşi ţineau turmele, în ţarcuri, din octombrie până în aprilie. Ei îşi aduceau oile de la munte şi de la câmpie nu mai târziu de 15 octombrie, pentru a le proteja de sezonul rece şi ploios care începe din această dată. Aşa că, naşterea lui Hristos nu a putut avea loc la sfârşitul lui decembrie.
Luca 2:1,3 ne spune că în vremea naşterii Domnului Isus a fost dat un decret „să se înscrie toată lumea … Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.” Această înscriere nu putea avea loc pe timpul iernii. Cezar Augustus împăratul Romei, cu certitudine nu ar fi chemat populaţia la aşa ceva în mijlocul iernii. Călătoriile in această perioadă a anului erau extrem de dificile; aşa practic ar fi fost imposibil pentru toţi să împlinească decretul care le-a fost dat atunci. Domnul însuşi are o mărturie în legătură cu rigorile unei călătorii pe timpul iernii. El le spune oamenilor să se roage ca fuga lor de la sfârşit, să nu fie iarna (vezi Matei 24:20).
Nimeni nu ştie cu exactitate ziua în care S-a născut Isus, dar după toate probabilităţile El S-a născut în prima jumătate a lunii octombrie. Noi putem fi aproape siguri de aceasta pentru că lucrarea Sa pe pământ a durat trei ani şi jumătate, iar El a fost crucificat în ziua a paisprezecea a lunii Nisan, care corespunde cu luna aprilie în zilele noastre (vezi Ioan 19:31 şi Levitic 23:5). Dacă ne întoarcem înapoi trei ani şi jumătate în momentul în care Isus avea 30 de ani – atunci când El Şi-a început lucrarea Sa publică – ajungem la luna octombrie. Aceasta a fost probabil luna în care binecuvântatul nostru Domn a venit pe lume.
Oricum să ne amintim că nu data în care S-a născut Isus este importantă. Lucrul cu adevărat important, este că El S-a născut şi apoi a murit pentru păcatele noastre. Noi nu ne închinăm unui copil neajutorat culcat într-o iesle, ci noi ne închinăm lui Hristos cel înviat şi proslăvit care are toată puterea în cer şi pe pământ (vezi Matei 28:18).
Originea Crăciunului
Unde crezi tu, că îşi are originea Crăciunul? Cu siguranţă nu în Dumnezeu! Crăciunul a început cu cei ce se închinau soarelui, încă din timpul lui Nimrod, omul care a supravegheat construirea turnului Babel. Acesta este un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul.
Cu mii de ani înainte de naşterea lui Isus, păgânii din toate ţările sărbătoreau pe 25 decembrie ziua de naştere a unui zeu, numit zeul soare. Semiramis, văduva lui Nimrod, a fost mama sa. Ea pretindea că este împărăteasa cerului. Ea a avut un fiu care se presupune că s-a născut pe 25 decembrie; numele său era Tamuz
Potrivit cu toate religiile păgâne din acel timp, Tamuz a avut parte de o naştere miraculoasă; de-a lungul secolelor ea a fost celebrată cu petreceri, sărbători sălbatice şi orgii de beţie. Sărbătoarea păgână a zilei de naştere a lui Tamuz, se desfăşura chiar după exemplul pe care el l-a dat. El a fost cel mai mare iubitor de femei, de băuturi tari, de glume murdare, şi de alte distracţii senzuale. Se spune că el iubea pe toată lumea şi toată lumea îl iubea pe el. Iar 25 decembrie era ziua când toate religiile păgâne sărbătoreau ziua de naştere a lui Tamuz, zeul soare.
Toate aceste lucruri sunt expuse clar în marea carte a lui Alexander Hislop „The Two Babylons” (Cele două Babiloane)*. Orice enciclopedie serioasă va dovedi aceste lucruri.
Unii vor spune:”Ce putem face dacă ne-am născut într-o lume păgână? Ce putem face dacă am fost îndoctrinaţi şi am crescut cu obiceiuri şi doctrine păgâne? O, da, noi putem face ceva! Hristos a spus: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” Deci, există doar un singur lucru drept pe care tu trebuie să îl faci cu privire la aceste obiceiuri păgâne, şi anume, să le respingi şi să nu ai nimic de-a face cu ele. Naşterea lui Hristos dintr-o fecioară este un eveniment binecuvântat, dar, sărbătorirea Crăciunului este un lucru rău şi păgân.
Este simplu de văzut, nu-i aşa, căci Crăciunul este o sărbătoare păgână care a apărut în păgânul Babilon? Fie ca şi noi, credincioşi născuţi din nou să nu avem nimic de-a face cu aceasta.
Crăciunul: o sărbătoare Catolică
Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul, este acesta: Crăciunul este o sărbătoare Catolică. De ce ar trebui eu să fur Crăciunul de la catolici? Ei îl au de la păgâni, iar eu îi las bucuros să îl păstreze.
Remarcaţi ce a avut de spus Enciclopedia Americana despre Crăciun şi catolicism: „Crăciunul – Potrivit mai multor surse, el nu a fost sărbătorit în primele secole ale bisericii creştine, pentru că, creştinii obişnuiau să sărbătorească moartea unei persoane remarcabile mai degrabă decât naşterea sa. O sărbătoare a fost stabilită în memoria Salvatorului în secolul IV. În secolul V Biserica Romano-Catolică a ordonat să fie sărbătorită pentru totdeauna în ziua vechii sărbători Romane, date în cinstea naşterii lui Sol. Crenguţele şi alte plante, vâscul, butucul de Crăciun, băuturile speciale pentru această ocazie, toate acestea sunt precreştine. Pomul de Crăciun s-a găsit chiar şi la romani. A fost adus din Germania în Marea Britanie.
Enciclopedia Britannica are de spus următoarele despre Crăciun: „Crăciunul (adică, din engleză: mesa lui Hristos)* nu a fost printre primele sărbători ale bisericii.”
Să luăm însuşi cuvântul Crăciun (Christmas în limba engleză)* şi să îl analizăm. Ce înseamnă el? „Mesa lui Hristos”. Mesa este o rugăciune, care este citită sau cântată, pentru sufletul unei persoane decedate. Un creştin născut din nou, nu are nimic de-a face cu mesele. Şi totuşi, mulţimi de creştini practicanţi, vor spune „Crăciun fericit” (Merry Christmas)*, fără să realizeze vreodată că de fapt spunând aceasta, ei amestecă preţiosul şi sfântul nume a lui Hristos cu o sărbătoare a demonilor. Domnul ne spune într-un mod cât se poate de clar, că nu trebuie să amestecăm numele Său cu vreo sărbătoare păgână sau cu vreun zeu păgân. Domnul spune în Ezechiel 20:39: „…şi nu veţi mai pângări Numele Meu cel sfânt…”.
Crăciunul (daţi-mi voie să mă repet) este o sărbătoare Romano-Catolică. Noi o avem de la Catolici, şi ei o au de la păgâni. Pe 25 decembrie păgânii din Imperiul Roman sărbătoreau naşterea zeului soare. După ce împăratul roman Constantin, a câştigat bătălia de la podul Milvian, el i-a obligat pe păgânii din imperiu să se boteze în biserica creştină. Astfel toţi aceşti păgâni botezaţi i-au depăşit cu mult ca număr pe adevăraţii creştini.
Din moment ce, biserica se închina Domnului Isus ca şi Fiu a lui Dumnezeu, când 25 decembrie se apropia şi păgânii voiau să se închine lui Tamuz, zeul soare, Constantin a ştiut că trebuie să facă ceva. Aşa că el a vrut ca biserica să combine închinarea la Tamuz cu naşterea lui Hristos, aşa că a fost instituită o mesă specială, ca să fie toată lumea fericită. Toată această închinare păgână, a fost adusă în biserica creştină, şi a fost numită „Christ-mass” (mesa lui Hristos sau Crăciun)*
Da, de fiecare dată când spunem „Merry Christmas” ( în româneşte: Crăciun fericit !)*, noi de fapt amestecăm sfântul şi preţiosul nume al lui Hristos cu păgânismul.
Lumea şi Crăciunul
Aceasta îmi oferă următorul motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul. Acesta este din lume iar nouă ne este poruncit: „Nu iubiţi lumea nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el”(1 Ioan 2:15).
Simplul fapt că lumea, care îl urăşte pe Hristos şi sângele Său care răscumpără din păcat, face mai multă zarvă în jurul Crăcinului, decât în jurul oricărei altei sărbători, îmi dovedeşte mie că sărbătoarea Crăciunului nu este de la Dumnezeu. Dacă 25 decembrie este într-adevăr ziua de naştere a binecuvântatului Fiu al lui Dumnezeu, atunci lumea nu ar avea nimic de-a face cu aceasta.
Mai mult decât atât, nici nu trebuie să fi creştin pentru a sărbători Crăciunul. Chiar şi în ţările necreştine, atee, oamenii sărbătoresc Crăciunul.
Oameni din toată lumea, dintre care marea majoritate nu au nici măcar idee despre Biblie sau despre Isus Hristos sunt captivaţi de sărbătoarea Crăciunului. A lua Crăciunul de la lume, ar fi mai greu decât a lua o bomboană de la un copil.
În Luca 16:15, Hristos face o remarcabilă afirmaţie: „…pentru că ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” Deci, Domnul spune că tot ce înalţă oamenii este urât înaintea lui Dumnezeu. Nu consideră oare oamenii Crăciunul mai presus decât orice altceva ? Oare nu ne spune aceasta căci, Crăciunul nu este de la Dumnezeu ?
Să spunem lucrurilor pe nume, lumea este căsătorită cu idolul Crăciunului. De fapt, mai mulţi oameni se îmbată la Crăciun decât în oricare altă perioadă a anului. Sunt mai multe petreceri mari şi mai multe cheltuieli egoiste decât in orice alt anotimp. Nu dovedeşte acest lucru căci Crăciunul nu este din Dumnezeu?
Lumea iubeşte Crăciunul, dar îl urăşte pe Hristos.
Tradiţie nescripturală
Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul, este fiindcă acesta e plin cu tradiţii nescripturale. Schimbul de cadouri, pomul de Crăciun, cântatul de colinzi şi Moş Crăciun, toate acestea au origini păgâne. Acestea au pătruns în biserică în timpul, secolului IV sau ulterior.
Sunt multe tradiţii nescripturale care au denaturat povestirea naşterii minunatului nostru Salvator. De exemplu, mulţi oameni cred că magii din Răsărit şi păstorii au fost împreună la Betleem în timpul în care Domnul s-a născut. Dar nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Păstorii au venit la Betleem să-L vadă pe Isus la naşterea Sa. Magii au venit în Nazaret să Îl vadă pe Isus, atunci când El avea aproape 2 ani (vezi Matei 2:16).
Ba mai mult Biblia nu ne spune nimic despre trei magi, nici că aceşti trei magi ar fi fost regi. De fapt Biblia nu ne dă nici un număr ci spune pur şi simplu că erau nişte magi.
Poate cea mai rea parte a Crăciunului este că mii de părinţi îşi vor învăţa copii minciuna cu Moş Crăciun. Copiilor li se spune că Moş Crăciun locuieşte la Polul Nord, şi o dată pe an, în fiecare an, el îşi umple sania cu jucării pentru băieţii şi fetiţele care au fost cuminţi de-a lungul întregului an. Dacă ei au fost buni, el îi va recompensa dându-le jucării în ajunul Crăciunului; iar dacă au fost răi el nu va trece pe la ei.
Nu e de mirare că de multe ori atunci când copii cresc şi învaţă adevărul, ei se întreabă dacă nu cumva şi Hristos este tot un mit.
Biblia spune în Coloseni 3:9, „Nu vă minţiţi unii pe alţii…” La fel ne este poruncit în Efeseni 4:25 „ De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul…”.
Acum, eu ştiu că unele mame iubitoare vor spune: „Nu credeţi că ar trebui să dăruim copiilor noştri momente plăcute? Ei oricum nu înţeleg tot păgânismul din spatele Crăciunului.”
Dar, dă-mi voie să te întreb, mamă. Este necesar să târâm numele binecuvântatului nostru Domn spre cel mai de jos nivel al satisfacerii şi beţiei firii pentru a oferi copiilor nişte momente plăcute? De o mie de ori, nu! Haideţi să-i învăţăm pe copiii noştri adevărul despre Crăciun. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că ar trebui să ne creştem copiii în mustrarea şi învăţătura Domnului (vezi Efeseni 6:4). De ce ar trebui noi să dezonorăm numele lui Hristos într-un asemenea mod, sub pretextul oferirii unor clipe plăcute copiilor noştri? Mai sunt 364 de alte zile pe durata unui an, în care noi am putea face cadouri copiilor noştri.
Petreceri şi schimburi de cadouri
Fără îndoială, cea mai importantă parte a Crăciunului este pentru cei mai mulţi oameni, cumpăratul şi schimbul de cadouri. Eu nu sărbătoresc Crăciunul pentru că schimbul cadourilor, nu are nimic de-a face cu naşterea lui Hristos.
Probabil unii dintre voi se întreabă, ”Dar magii, nu au oferit daruri lui Isus?”. Ba da, ei cu siguranţă au făcut acest lucru, dar ei nu şi-au dat daruri unul altuia. Iar darurile lor nu au fost daruri pentru ziua naşterii, pentru că magii nu au venit să-L vadă pe Isus decât când El avea aproape doi ani (vezi Matei 2:16). Păstorii au venit şi L-au vizitat pe Isus la naşterea Sa, dar magii au venit să-L vadă cu aproape doi ani mai târziu.
Aţi ştiut că obiceiul de a da cadouri unui rege era un obicei comun în Orientul Îndepărtat? Acesta este motivul pentru care magii I-au adus daruri lui Isus – pentrucă El s-a născut ca să fie Regele Evreilor. Dar acelea nu erau daruri pentru ziua de naştere. Aşa că nu există nici o legătură între Crăciun şi naşterea lui Hristos, în această privinţă.
Un ultim cuvânt înainte de a părăsi acest subiect al schimbului de cadouri. Permiteţi-mi să vă arăt căci chiar şi aceasta este o parte a programului anticristic a lui satan. Cea mai mare celebrare a Crăciunului va avea loc în groaznicile zile ale necazului cel mare. În timpul domniei lui Anticrist, tot iadul va fi dezlegat. Cei doi martori ai lui Dumnezeu pe care El Îi va trimite la oamenii de pe pământ, vor fi omorâţi, după ce El Îşi va încheia lucrarea cu ei. Puteţi ghici cine îi va omorî? Anticristul va fi cel care va face acest lucru. Ascultaţi Cuvântul Domnului: „Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî” (Apocalipsa 11:17)
Sub domnia lui Anticrist va avea loc ultima şi cea mai mare sărbătoare a Crăciunului. Ca şi rezultat al morţii celor doi profeţi ai lui Dumnezeu, lumea va fi aşa de încântată şi veselă încât ei îşi vor da daruri unul altuia. Auziţi ce spune Biblia: „Şi oameni din orice norod, din orce seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate, şi vor privi
trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.
Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentrucă aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pământului.” (Apocalipsa 11:9,10)
De ce dovadă în plus mai avem nevoie pentru a realiza căci Crăciunul nu este de la Dumnezeu? Cu adevărat, poporul Domnului nu ar trebui să celebreze Crăciunul. El este anti-Dumnezeu, anti-Hristos, satanic, şi nescriptural. Chemarea lui Dumnezeu este,”Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat…” (2 Corinteni 6:17). Dumnezeu le porunceşte poporului Său: „… şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai degrabă osândiţi-le” (Efeseni 5:11).
Crăciunul condamnat de Puritani
Istoria păgână a Crăciunului a fost bine cunosctă de-a lungul veacurilor. De fapt, odată, sărbătorirea acestui obicei păgân a fost interzisă prin lege în Anglia. În 1644, Parlamentul a declarat Crăciunul ca fiind ilegal şi în consecinţă el a fost abolit. Puritanii englezi priveau sărbătoarea Crăciunului ca fiind lucrarea Satanei.
Odată, în istoria timpurie a Americii sărbătorirea Crăciunului a fost scoasă în afara legii. Legea a fost adoptată de curtea supremă a coloniei Massachusetts în anul 1650, lege care hotăra ca toţi cei ce sărbătoreau Crăciunul să fie pedepsiţi. În această lege se spunea: „Cine, vreodată va fi găsit sărbătorind vreo astfel de zi precum, Crăciunul, sau sub orice altă formă… va fi supus unei amenzi de 5 şilingi.” Preambulul legii explică scopul ei, acela de
„ a preveni dezordinile… (provenite din) celebrarea unor astfel de sărbători ţinute în mod superstiţios în alte ţări, spre marea dezonorare a lui Dumnezeu, şi pentru ofensa altora.” După ce pelerinii de pe vasul Mayflower au debarcat în 1620, în primul 25 Decembrie ei au muncit şi au tăiat copaci, „ Pentru a evita orice frivolitate în ziua uneori numită Crăciun.”
Împotrivirea faţă de sărbătorirea Crăciunului a continuat şi imediat după doua jumătate a secolului XIX. Un articol din ediţia 26 decembrie 1885 a ziarului The New York Daily Times afirma „ Bisericile Prezbiterienilor, Baptiştilor, şi Metodiştilor nu au fost deschise pe 25 decembrie, exceptând câteva şcoli misionare, care au sărbătorit. Ei nu acceptă această zi ca fiind una sfântă, dar bisericile Anglicane, Catolice precum şi cele Germane au fost toate deschise. În interior, ele au fost împodobite cu brazi.”
Puritanii au ştiut adevărul despre Crăciun şi l-au privit ca pe o sărbătoare păgână. Ar fi bine, dacă toţi credincioşii ar urma exemplul lor.
Dar pomul de Crăciun ?
Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul, este că Biblia condamnă pomul de Crăciun. Observaţi: „Aşa zice Domnul: „Nu învăţaţi calea naţiunilor şi nu vă înspământaţi de semnele cerurilor, pentru că naţiunile se înspăimântă de ele. Pentru că obiceiurile popoarelor sunt deşertăciune. Pentru că unul taie un copac din pădure; este lucrat de mâinile meşterului, cu securea; îl împodobesc cu argint şi cu aur; îl întăresc cu cuie şi cu ciocane, ca să nu se mişte… Ci cu toţi sunt fără minte şi nebuni; învăţătura deşertăciunilor este lemn!” (Ieremia 10:2-4,8)**.
Aici avem o descriere perfectă a pomului de Crăciun, numit de Dumnezeu, „calea naţiunilor”. Nouă ne este poruncit să nu învăţăm această cale şi nici să nu mergem pe ea! Pomul de Crăciun este de asemenea prezentat în acest pasaj ca fiind un idol. Versetul 5, ne spune că aceşti pomi nu pot vorbi – nu pot umbla – ci trebuie să fie transportaţi. Unii oameni interpretează greşit aceasta, astfel încât, ei ajung la concluzia că nu este nimic rău în a avea un pom de Crăciun; dar în nici un caz Scriptura nu încearcă să ne spună aşa ceva. Mai degrabă, profetul Ieremia ne spune că aceasta este deşertăciune şi prostie, el spune: „Nu învăţaţi calea naţiunilor…”
Unii oameni ar sta treji toată noaptea pentru a lucra la un pom bătrân şi mort. Ei îl cioplesc, apoi pentru puţină vreme ei stau şi admiră lucrarea mâinilor lor. Apoi mulţi dintre ei vor sta treji toată noaptea şi se vor uita la acest bătrân pom de Crăciun.
Eu sper că unii dintre predicatorii voştri se vor trezi în mijlocul nopţii şi vor arunca acest bătrân pom afară din casele voastre, şi afară din biserica voastră, direct în capul lui Satan. Îmi dau seama, că unii dintre voi vor scrâşni din dinţi şi mă vor numi „îngust”. Bine, puteţi să mă numiţi cum doriţi, dar eu doar vă dau Cuvântul lui Dumnezeu.
Ştiaţi căci, „copacul verde” este menţionat de 14 ori în Biblie, şi de fiecare dată este asociat idolatriei? (Noi am găsit în Biblia engleză 13 referiri la „copacul verde”, din care doar10 cu referire la idolatrie; în Biblia Cornilescu găsim „copacul verde” menţionat de 9 ori în asociere cu idolatria)*. Nu există nici un loc în Biblie unde Dumnezeu să vorbească de bine despre folosirea unui „copac verde” în legătură cu adevărata închinare.
Poate tu te întrebi, de ce oamenii au un pom de Crăciun pe tot parcursul sărbătorii. Poţi căuta în Biblie mult şi bine, dar tu nu vei găsi acolo nici un motiv pentru aşa ceva. Prima împodobire a unui „copac verde” a făcută de păgânii greci în închinarea lor la zeul Adonia, care după ce a fost ucis, chipurile ar fi fost adus înapoi la viaţă de şarpele Aessulapius. La fiecare Crăciun o mulţime de oameni fac rost de un brad şi îl vor împodobi cu sclipici, lumini şi beteală, nerealizând că ei de fapt urmează tradiţia păgână în onoarea unor dumnezei falşi.
Fără îndoială că există mulţi creştini sinceri, care cred că Îl onorează pe Hristos având pom de Crăciun, pe când în realitate Îl dezonorează pe El, implicându-se într-o sărbătoare păgână pe care Dumnezeu o urăşte.
În vreme ce citeşti aceste rânduri poate vei spune, „Am pomul meu de Crăciun dar eu nu mă închin lui, aşa că, în consecinţă, nu văd nimic rău în a-l avea.” Lasă-mă să-ţi amintesc că oricum nu tu determini ce este corect şi ce e greşit. Dumnezeu este cel ce hotărăşte ce e corect, şi ce e greşit. Dacă pomul de Crăciun nu este un idol pentru tine, de ce te împotriveşti aşa când trebuie să renunţi la el? Ce faci tu acolo jos, în genunchi, când pui cadourile sub el?
Sărbătorirea zilelor, interzisă
În sfârşit, eu nu sărbătoresc Crăciunul pentrucă, în har, Cuvântul lui Dumnezeu îmi interzice celebrarea oricărui fel de zile de sărbătoare. Ascultaţi: „Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi” (Galateni 4:10,11),
Aşi vrea să reaccentuez: eu nu ştiu nici un singur lucru legat de Crăciun care să fie biblic. Tu trebuie să mergi în afara Bibliei pentru a învăţa despre pomul de Crăciun, Moş Crăciun,coroniţe de Crăciun (cununa de Avent)*, vâscul, butucul de Crăciun şi toate celelalte lucruri care sunt în sărbătoarea Crăciunului. Haideţi să fim cinstiţi înaintea lui Dumnezeu, şi să admitem că aceasta este o sărbătoare păgână şi o înşelătorie a diavolului.
Oricine care gândeşte cât de puţin ar trebui să fie capabil să vadă căci Crăciunul nu este bun decât pentru un lucru – să aducă bani magazinelor şi oamenilor de afaceri. Crăciunul nu este în Biblie. Sărbătorirea zilelor este un semn de slăbiciune, de pruncie şi lipsă de creştere spirituală. Pentru membrii trupului lui Hristos nu există zile sfinte şi speciale. Domnul vrea ca noi să Îl slujim pe El în toate cele 365 de zile ale anului.
Noi nu ne închinăm unui Hristos mort, şi nici unui copil nejutorat culcat într-o iesle, ci noi ne închinăm Hristosului real, viu care trăieşte pe tot parcursul anului.
Câteodată unii oameni bine intenţionaţi, vor face următoarea afirmaţie: „Haideţi să-L aducem pe Hristos înapoi în Crăciun!” Asta sună foarte bine la suprafaţă – dar, dragii mei, cum putem noi să-L aducem înapoi pe Hristos în ceva în care El nu a fost niciodată ?
Charles Haddon Spurgeon, faimosul predicator englez al secolului XIX, spunea: „Noi nu avem superstiţii cu privire la timpuri şi vremuri. Bineînţeles noi nu credem în actuala sărbătoare bisericescească numit Crăciun… noi nu găsim nici un cuvânt scriptural pentru sărbătorirea vreunei zile, ca zi de naştere a Mântuitorului; aşa că în consecinţă, această sărbătoare este o superstiţie, pentrucă nu are autoritate divină… probabil, că „zilele sfinte” au fost aranjate astfel încât să se potrivească cu sărbătorile păgâne… ce absurd, să gândeşti că am putea să celebrăm în spiritul lumii, împreună cu clovnul Jack Frost (Clovnul sărbătorii, al sezonului in context britanic)* un Moş Crăciun înşelător şi lumesc, împreună cu un program de adevăr sacru amestecat cu distracţie, înşelătorie şi ficţiune.” (Citat din „Metropolitan Pulpit Series”, Pilgrim Publication: Pasadena, Texas, 1871, p.1026).
În timp ce lumea sărbătoreşte Crăciunul, cu schimbul lui de cadouri şi petreceri sălbatice, care ar trebui să fie atitudinea noastră? Cuvântul lui Dumnezeu ne spune limpede că noi nu ar trebui să avem nimic de-a face cu această sărbătoare păgână. Să nu asociem naşterea sfântului Fiu al Lui Dumnezeu cu tradiţiile păgâne ale oamenilor. Să ascultăm cu băgare de seamă porunca lui Dumnezeu „…despărţiţi-vă de ei, zice Domnul…” (2 Cor. 6:17).
*Nota editorului.
**Traducerea literală nouă bazată pe traducerea literală Dumitru Cornilescu 1931
Laura-optimista
decembrie 24, 2010 @ 7:09 pm
Sărbătoare păgână? Depinde de noi
Aurel,
Epistola către Romani14, 1-6: "1. Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile.
2. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.
3. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.
5. Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6. Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu."
Tot în cap. 14 al Epistolei către Romani, la versetul 14, Sfântul Apostol Pavel, inspirat de Duhul Sfânt scrie astfel: "Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este necurat sau întinat prin sine, decât pentru cel ce gândeşte că e ceva întinat. Pentru acela întinat este". De aceea, potrivit Scripturii, în privinţa Crăciunului, "Credinţa pe care o ai s-o ai pentru tine însuţi în faţa lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă".
Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos pentru mântuirea noastră este o minune, un dar divin, de care noi, toţi creştinii din orice confesiune, trebuie să ne bucurăm în orice zi a anului, chiar dacă acest eveniment unic nu ar fi avut loc fix pe data de 25 decembrie. Gândeşte-te, te rog şi la următorul aspect: noi nu cunoaştem nici data Învierii lui Hristos. Trebuie, din acest motiv, să desfiinţăm sărbătoarea Sfintelor Paşti? Desigur că nu! De ce? Pentru că, de Crăciun şi de Paşti, noi ne amintim de principalele evenimente din istoria mântuirii noastre(Naşterea şi Învierea lui Hristos), care sunt reale şi esenţiale pentru viaţa noastră creştină, chiar dacă data exactă la care s-au petrecut ne este necunoscută. Nu cunoaştem data Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, dar, aşa cum scriai şi tu în comentariu, esenţial este faptul că S-a întrupat pentru noi şi, fiindcă nu ştim data exactă a Naşterii Fiului lui Dumnezeu, sărbătorim cu bucurie acest eveniment istoric în fiecare an, la o dată stabilită de comun acord: 25 decembrie (poate şi pentru a da o semnificaţie creştină, autentică unei vechi sărbători păgâne, ce avea loc la această dată). Uite, este ca şi cum acum noi, toţi creştinii, am hotărâ ca, în ziua de 8 martie, să nu mai aibă loc sărbătorirea zilei femeii(sărbătoare laică, instituită de către comunişti), ci să dăm un sens creştin acestei zile, amintindu-ne, de exemplu, de… de minunea Mântuitorului Hristos de la Cana Galileii(Ioan 2). Oare ar fi ceva păgân în această decizie? Cred că nu. Dimpotrivă, pentru că ar fi dificil să-i dezobişnuim pe oameni de serbarea zilei femeii, care n-are nicio legătură cu religia noastră, i-am apropia de Domnul Iisus Hristos, Adevăratul Dumnezeu, tocmai prin intermediul acelui obicei, pe care nu-i putem convinge să-l părăsească. Oare nu a fost şi Legea lui Moise "un pedagog către Hristos":-? Sincer, nu ştiu exact dacă există o legătură reală între sărbătorirea Naşterii Domnului pe 25 decembrie şi sărbătoarea păgână, despre care scriai, dar chiar dacă ar fi aşa cum ai ssţinut în comentariul tău, cred că acest fapt nu ar constitui un argument destul de convingător pentru respingerea acestei sărbători, care acum nu mai aminteşte nimănui(nici chiar ateilor) de zeul soarelui. În opinia ta, un motiv pentru respingerea Crăciunului este faptul că ateii şi chiar păgânii îl sărbătoresc? Da, dar cred că această realitate nu ar trebui să ne ducă la concluzia potrivit căreia crăciunul este o sărbătoare păgână, ci, dimpotrivă, ar trebui să trezească în sufletele noastre îngrijorarea, pentru că o sărbătoare creştină şi-a pierdut semnificaţia autentică şi este sărbătorită în mod total greşit, fără Hristos. Într-adevăr, sărbătorirea Crăciunului fără credinţa în Hristos este ilogică… este ca şi cum am sărbători ziua de naştere a cuiva în absenţa sărbătoritului, sau chiar împotriva sa. De aceea, Aurel, în opinia mea, în loc să dedicăm atât de mult timp din viaţa noastră combaterii Crăciunului, ar trebui să dăm o semnificaţie creştină acestei sărbători, considerând-o o zi, în care, în mod convenţional, ne amintim de Naşterea lui Hristos(despre care ştim că a avut loc în mod real, dar la o dată necunoscută). Oare nu în fiecare zi ar trebui să medităm la ceea ce a făcut Domnul pentru noi? Sigur că da, fiindcă în Biblie scrie: "Legea Ta, doamne, cugetarea mea este". Din acest motiv, de Crăciun, alegem să medităm în mod deosebit la evenimentul Întrupării Domnului Iisus Hristos.
Te-ai documentat foarte mult pentru a-ţi susţine opinia(se observă aceasta din comentariul tău), dar… cred că toată această capacitate a ta de a argumenta ar trebui să o pui în slujba lui Hristos, să-L mărturiseşti pe El, pentru că, vezi, există atâta necredinţă în societatea noastră, încât chiar şi sărbătorile creştine s-au secularizat, fiind percepute(în mod incorect, în opinia mea) drept păgâne. "Cine ţine ziua o ţine pentru Domnul şi cine nu o ţine nu o ţine pentru Domnul", deci sărbătorirea Crăciunului este, pentru cei care doresc, un prilej de a ne apropia de Domnul nostru, iar pentru creştinii care nu acceptă această sărbătoare, poate fi o zi ca oricare alta. Consider că, dacă nu doreşti să serbezi Crăciunul, acest fapt nu-ţi va pune în pericol mântuirea, pentru că eşti creştin, Îl iubeşti pe Domnul nostru Iisus Hristos, Unicul Dumnezeu adevărat, Care S-a făcut Om pentru mântuirea noastră. Totuşi, îţi sugerez să încerci ca, atunci când îţi argumentezi opinia, să foloseşti cuvinte mai puţin dure, evitând sintagme precum "sărbătoare păgână", "idolatrie", pentru că, deşi te vor surprinde cuvintele mele, există creştini, care chiar se bucură de Naşterea lui Hristos zilele acestea şi pentru El sărbătoresc Crăciunul(mă străduiesc să mă încadrez în această categorie). Nouă ni s-a cerut, potrivit Sfintei Scripturi, să mărturisim adevărurile esenţiale de credinţă(vezi Romani10, 9-10; Matei 10, 32-33 ş. a), evitând discuţiile despre practicile mai puţin importante, de care nu este condiţionată mântuirea noastră, relaţia noastră cu Domnul. Să ne ferim de "certurile de cuvinte, pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării" şi, în loc să ne preocupe discuţiile pro sau contra Crăciunului, să-L mărturisim corect pe Hristos, Care este Una dintre Persoanele Sfintei Treimi şi, pentru mântuirea noastră, S-a întrupat, S-a răstignit, a înviat, S-a înălţat la cer şi va reveni pe pământ.
ÎNgerii s-au bucurat şi au cântat la Naşterea Domnului, iar magii nu I-au adus lui Hristos daruri doar pentru că era un rege al evreilor, cum spuneai tu(dacă ar fi fost aşa, ar fi însemnat ca magii să colinde întreaga planetă cunoscută în vremea aceea, dând daruri fiecărui fiu de rege nou-născut din lume, ceea ce ar fi aproape neverosimil pentru acea perioadă, în care mijloacele de transport erau foarte rudimentare), ci pentru că, prin harul Sfântului Duh, au ştiut că El este Mântuitorul lumii.
În Apocalipsa, se menţionează faptul că, după ce Antihrist îi va ucide pe cei doi prooroci ai Domnului, oamenii îşi vor trimite daruri unii altora, dar nu cu ocazia Crăciunului(nu vei găsi nicăieri în Biblie vreo menţionare a sărbătoririi Crăciunului în perioada lui Antihrist), ci de bucurie că au scăpat de acei doi prooroci ai Domnului(ştii că, în acea perioadă, cei mai mulţi oameni vor fi necredincioşi). Dacă ar fi vorba de Crăciun, în Biblie ar scrie că, sărbătorind Naşterea lui Hristos, s-au întors împotriva Lui. De vreme ce nu scrie aşa, ci se relatează doar faptul că oamenii, bucuroşi că proorocii au fost ucişi, îşi vor trimite daruri, cred că este incorect să interpretăm textul biblic într-un mod… inexact. Totuşi, aşa cum am mai spus, consider că această discuţie nu ne este utilă pentru mântuire. Dacă tu consideri că sărbătoarea de mâine este păgână, poţi să-ţi protejezi conştiinţa şi să nu sărbătoreşti, dar important este să-L iubeşti şi să-L mărturiseşti întreaga ta viaţă pe Hristos Dumnezeu.
Domnul să fie cu tine şi să-ţi mântuiască sufletul, ferindu-te de orice erezie şi rătăcire, căci şi creştinii sunt expuşi ispitelor. Domnul Iisus Hristos, Care S-a făcut Om pentru noi, să-ţi lumineze mintea şi inima şi să-ţi umple sufletul de har şi de bucurie duhovnicească!
Laura
P S. Citatele biblice sunt preluate din traducerea ortodoxă a Sfintei Scripturi, dar cred că, în cazul textelor citate, ediţia lui D. Cornilescu nu diferă prea mult.
În afară de aceasta, aş avea o întrebare… din curiozitate. Ceilalţi creştini din denominaţiunea, căreia îi aparţii, sărbătoresc Crăciunul, sau respingerea acestei sărbători este un principiu al credinţei voastre?
Doamne ajută!
Geo
decembrie 25, 2010 @ 11:58 am
HRISTOS S-A NASCUT! BUCURATI-VA DE VENIREA DOMNULUI PE PAMANT! *Bietii copii, sunt mintiti de insasi persoanele care se presupune ca-i IUBESC CU SINCERITATE. Oamenii fara Dzeu incearca sa se ascunda dupa o umbra pe care niciodata n-o va atinge-Mos Craciun.* Iertare..
florentina26luca
decembrie 26, 2011 @ 10:12 am
Anul asta l-am expediat pe mos craciun de unde a venit:)Cum?simplu!Am tot analizat problema mosului si am ajuns la urmatoarea concluzie:decat sa-mi mint copilul o vreme ca exista mos craciun care -i aduce cadouri de Nasterea Domnului mai bine-i spun adevarul ca mosul e doar un om deghizat 🙂 Cadouri primeste insa le aduce altcineva:ingerasul pazitor care-i vegheaza fiecare pas al vietii.Eu cred ca mai de folos ii va fi pe viitor sa creada ca ingerasul trimis de Doamne -Doamne ii aduce daruri decat mosul .De ce?Pentru ca va veni vremea cand va afla ca mosul e o minciuna,copiii din ziua de astazi sunt foarte inteligenti si ganditi-va ce va simti un copil in ziua in care va afla ca mosul e doar o inventie,cat de dezamagit va fi ….De ce sa-i hranesc copilaria cu o minciuna fie ea si frumoasa cand pot sa-i spun altceva care-i va folosi sufleteste.Mosul are o viata scurta pe pamant pe cand ingerasul creste odata cu copilul intraindu-i credinta in Dumnezeu.Nu ma astept din partea oamenilor sa ma inteleaga,stiu……. sunt o habotnica,ii rapesc copilului bucuria copilariei,bla-bla,am auzit destule.E greu sa lupti contra curentului dar nu imposibil!
Sorin
decembrie 29, 2011 @ 10:57 am
Habotnica ca habotnica dar ce va face cand va afla ca ingerasul pazitor nu ii aduce cadouri ci parintii? Va mai crede in ingeras pazitor?
florentina26luca
decembrie 29, 2011 @ 3:10 pm
[quote name=”Saurian”]Habotnica ca habotnica dar ce va face cand va afla ca ingerasul pazitor nu ii aduce cadouri ci parintii? Va mai crede in ingeras pazitor?[/quote]
Depinde cum ii aduci la cunostinta ca ingerasul nu-i mai aduce cadouri.Copilul pana la o anumita varsta e ca o plastilina ,o modelezi cum vrei,ca parinte iti cunosti foarte bine copilul si-ti dai seama cand anume este pregatit pentru ceva nou.Pe la cinci ,sase anisori,depinde de copil,ii poti spune ca a crescut si ca ingerasul aduce cadouri copiilor micuti si el va intelege.Iar asta nu-l va face sa-si piarda increderea ca exista ingerasul pazitor.
Albinuta
decembrie 29, 2011 @ 1:38 pm
Doamne ajuta ,intradevar este destul de greu sa explici copiilor despre Mos Craciun si de unde are atatea daruri .Anul acesta la noi la Biserica, duminica cand cu totii ne-am bucurat de Nasterea Domnului catva copilasi din clasa a IV-a au prezentat o scurta sceneta despre Mos Craciun ,despre felul in care s-a comportat cu Maica Domnului , despre cum a reactionat cand magii au adus daruri micului prunc ,iar in incheiere s-a spus ca Mos Craciun a fost pedepsit de Dumnezeu pentru cum s-a comportat sa nu moara niciodata si an de an in noaptea cand se naste Pruncul Sfant sa imparta cadouri copiiilor din lumea intrega ,desii au trecut cateva zile de atunci fetita noastra mereu se gandeste la aceasta piesa ,povesteste tuturor prietenilor ei despre povestea Mosului ,a ramas impresionata ca mosul nu a vrut sa o primeasca pe Maica Domnului in casa ,nu mai are o parere asa buna despre mosul mi-a spus ca mosul nu este un om prea bun ,el de ce nu stie cat de buna este Maica Domnului ?
Nu stiu daca aceasta poveste functioneaza la toti copiii cum nu stiu cati dintre noi adultii stim aceasta poveste cu Mos Craciun ,nu stiu cum ar fii mai corect pentru un copil in aceste zile pot doar sa spun ca eu am incercat cat am putut sa le explic copiilor despre ce se serbatoreste pe data de 25 decembrie nu am prea accentuat partea cu mosul (desii la noi a venit si mosul in vreo 2 ani ,apoi gaseau cadourile sub brad ).Fetita mai crede in Mos Craciun chiar daca este cam suparata pe el (a spus ca se mai gandeste pana la anul daca mai vrea cadouri de la mosul )baiatul fiind mai mare nu mai crede de mult in Mos Craciun ,insa ii place sa primeasca cadouri (este cineva care nu-i place ?)