Ce înseamnă oare cuvintele Mântuitorului Hristos: „În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt”?

În Evanghelia după Ioan, Domnul nostru Iisus Hristos spune în capitolul 14, versetele 1-3:

„Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu.”

El ne relatează faptul că în împărăția cerurilor există mai multe locuri. Probabil știți că aceste locașuri diferite sunt destinate oamenilor în funcție de măsura faptelor bune și apropierii lor de Dumnezeu.

Totuși nu trebuie să înțelegem aceste cuvinte la propriu, în sensul că fiecare va avea „casa” lui, locașului lui separat, ca răsplată pentru viața dusă pe pământ. Nici nu trebuie să înțelegem că noi vom sta separat unii de alții în împărăție, pentru că Împărăția Cerurilor este comuniune cu Dumnezeu a tuturor oamenilor, și nu separare, însingurare în lumină.

Într-un articol precedent vă spuneam că nu trebuie să vedem împărăția cerurilor ca pe o pajiște frumoasă cu floricele, munți, animale, păsărale, soare și liniște, ci trebuie s-o înțelegem ca pe un nou început pentru toată omenirea, în care Dumnezeu ne va provoca să-L cunoaștem explorând noi și noi lumi prin creație, inteligență și iubire.

Dintre cei care vor moșteni împărăția cerurilor unii, în viața lor, s-au apropiat mai mult de Dumnezeu, alții destul, dar într-o măsură mai mică. Unii au cunoscut tainele lumii și ale Împărăției încă de aici de pe pământ, iar alții au rămas doar la micile bucurii duhovnicești.

De exemplu dacă Dumnezeu mă vă mântui din mila Lui și pe mine, atunci nivelul meu de comuniune cu Dumnezeu, de pătrundere a tainelor Sfintei Treimi nu se va compara cu al Sfântului Maxim Mărturisitorul, cu al Sfântului Ioan Gură de Aur, cu al tuturor sfinților, cuvioșilor, și mucenicilor care și-au dat viața pentru Hristos. Dar totuși noi vom sta alături de ei de împărăția cerurilor, vom vorbi cu ei, ne vom bucura de gradul lor mai mare de înțelegere și îi vom ruga să ne explice ceea ce ei au înțeles și noi încă n-am aflat.

Acesta e sensul cuvintelor: „În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt”

Mai jos voi reda un text al Sântului Efrem Sirul despre locașurile cele de dincolo, text apărut în Proloage, în ziua de 22 noiembrie:

„Mântuitorul numește „multe locașuri” (Ioan 14, 2) ale Tatălui, măsurile deosebite de înțelegere ale minții celor ce se sălășluiesc în lumea de dincolo, vreau să spun, adică, despărțirile și deosebirile întru care se vor desfăta ei cu mintea. Că nu cu deosebirile locurilor a zis „multe locașuri”, ci cu treptele darurilor. Că precum fiecare se desfătează de razele soarelui acestuia simțit, după curăția puterii celei văzătoare a ochiului și, precum într-o casă un felinar strălucește o singură lumină, neîmpărțindu-se în multe străluciri, așa și în veacul cel ce va sa vie, toți drepții se vor sălășlui într-o singură bucurie cu nedespărțire.

Și fiecare, după măsura sa, este luminat de un singur soare gândit, și după vrednicie, gustă bucurie și veselie ca dintr-un singur aer, un singur loc, un singur scaun, o singură privire și o singură formă.

Și nu vede cineva măsurile celui ce îl întrece, nici ale celui mai jos decât dânsul, ca nu, văzând darul cel covârșitor al prietenului, sau lipsa sa, să se facă lui acestea pricină de întristare și de mânhnire. Să nu dea Dumnezeu să fie una ca aceasta acolo unde nu este întristare, nici suspin, ci fiecare se veselește înlăuntru, după darul cel dat lui, după măsura sa. Așa este rânduiala Împărăției, așa este și rânduiala gheenei și nu este altă rânduială, care să mijlocească între ele, fără numai felurimea deosebirii răsplătirilor.

Și dacă acestea este adevărul, precum și este adevărat, apoi ce lucru mai nebunesc și mai fără de minte decât cei cei zic: „Destul îmi este să scap de gheena, că, de a intra în Împărăție, nu duc grijă! Că a scăpa de gheenă, aceasta este însăși intrarea în Împărăție. Precum și, a cădea din Împărăție, este a intra în gheenă”. Că nu ne-a învățat pe noi Scriptura că sunt trei locuri! Ce, dar, ne-a învățat? Iată: „Când va veni Fiul Omului întru Slava Sa, va pune oile, adică de-a dreapta Sa, iar iezii de-a stânga!” Că n-a zis trei rânduieli, ci una de-a dreapta și una de-a stânga. Și a despărțit hotarele lor, după sălașurile lor, zicând: „Că păcătoșii se vor duce în osânda veșnică, iar drepții în viața veșnică vor străluci ca soarele”. Și iarăși: „Vor veni de la răsărituri și de la apusuri și se vor așeza în sânurilr lui Avraam, în Împărăția Cerurilor, iar fii împărăției vor fi aruncați întru întunericul cel mai din afară, unde este plânsul și scrâșnirea dinților” (Matei 8, 1). Dumnezeului nostru slavă!”

Observați cum Sfântul Efrem spune că și în iad va fi la fel, cu „locașuri” diferite și pedeapsa unora va fi diferită de pedeapsa altora, în funcție de gravitatea faptelor lor, și nu vor ști unii cât de mult suferă ceilalți. De fapt în iad nu va exista comuniune între oameni ci însingurare și suferință veșnică pentru neacceptarea iubirii lui Dumnezeu.

(Claudiu Balan)