Multi cer, putini insa cei care-si dau seama de minunile lor!

Sambata trecuta am avut parte de o bucurie…divina pot spune. As vrea sa o impartasesc cu voi,povestindu-va minunea facuta de Domnul.

Am reusit sa organizam o excursie pentru tinerii din Braila, respectiv din Parohia Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil din Arhiepiscopia Dunarii de Jos. Excursie cu scopul de a vizita cateva Manastiri din capitala si de a ne inchina Sfintelor Moaste ale Sfintului Ioan Gura de Aur, Sf. Nectarie, Sf. Calinic de la Cernica, Sf. Spiridon, si nu in ultimul rand Sfantului Dimitrie, in catedrala patriarhala.

Bucuria pe care am simtit-o cand ne-am apropiat de racla cu Sfintele Moaste este inexplicabila. Am inteles harul si puterea daruita de Domnul acestor Sfinti. Acestia au urmat poruncile Lui, au crezut cu adevarat iar Dumnezeu i-a facut prietenii Sai si le-a daruit pe langa Imparatia Cerurilor numeroase daruri (unul din ele fiind neputrezirea trupului).

In drum spre Patriarhie ne gandeam ce sa cerem sfintilor, ce poate fi spre folosul nostru? Ce meritam noi pacatosii?!

Cu siguranta numai El stie asta, dar ma gandeam cat de mare trebuie sa fie nadejdea in Domnul ca prin sfinti sa ne arate minunile Lui. Iata ce ne spune Parintele Cleopa despre puterea sfintilor:

,,Fiecare dintre noi am văzut în viaţă unele minuni şi fapte mai presus de mintea noastră, săvârşite fie cu noi, fie cu cei din jurul nostru. Fiecare, mai ales când suntem bolnavi, în faţa morţii sau a unei mari primejdii, cerem stăruitor să facă Dumnezeu o minune cu noi şi să ne scape de moarte, de primejdie, de boală, să ne ajute la examene, la operaţie, la necazul care ne apasă. Fiecare ne închinăm în biserică, dăm slujbe la Sfântul Altar, sărutăm sfintele icoane, aprindem lumânări şi spunem lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi sfinţilor Lui necazul nostru, cu speranţa că ni se va îndeplini cererea. Dar aproape întotdeauna uităm să ne recunoaştem nevrednicia şi să ne întrebăm cu smerenie: „Doamne, oare sunt vrednic eu păcătosul de mila Ta? Sunt vrednic să faci o minune atât de mare cu mine cel plin de păcate?”

Mulţi cer ajutor şi aşteaptă minuni de la Dumnezeu, dar puţini sunt pe care îi miluieşte şi le ascultă rugăciunea. Şi aceasta pentru că nu cer ceea ce trebuie, spre folos şi mântuire sau pentru că sunt nevrednici de ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor Lui din cauza păcatelor care îi stăpânesc. De aceea cerem mult, dar primim mai puţin pentru că Dumnezeu face minuni numai cu acei care au credinţa tare şi se roagă mult cu smerenie, cu lacrimi şi cu post. Domnul miluieşte şi sfinţii ajută cu rugăciunile lor mai întâi pe acei care sunt milostivi în dragoste şi-şi cresc copiii în frică de Dumnezeu. Pe aceştia îi miluieşte mai mult. Cu aceştia face adevărate minuni, pentru că au credinţă mai multă, iartă mai mult, iubesc mai mult şi au inimă smerită.”

Citind acestea,am simtit o incredintare, o incurajare enorma de la Domnul. Cu totii am plecat plini de speranta, nadejde si dragoste pentru Domnul. Multi cerem, dar putini ne dam seama de lucrarea Lui.

„Ştiind marea lor îndrăzneală, către ei să alergăm pururea şi sa le primim ajutorul. Căci dacă oamenii care au îndrăzneală la împăratul pământesc pot să-i folosească cu multe pe cei ce aleargă la ei, cu mult mai mult sfinţii aceştia care au dobândit îndrăzneală înaintea Împăratului ceresc, prin pătimirile lor, ne ajută nespus, numai să aducem şi noi ceva din partea noastră. Şi atunci poate să ne fie de folos mai cu seamă ajutorul lor, când nu suntem delăsători, ci ne preocupăm şi noi cu căldură, prin perseverenţă şi prin grija faţă de modul de viaţă, să atragem asupra-ne iubirea de oameni a Stăpânului.” (Sf. Ioan Gura de Aur)

(Georgiana)