Mulți creștini-ortodocși sunt dependenți de pornografie. Avem nevoie de grupuri de suport în parohii.
Dependența de pornografie și masturbare este una dintre cele mai mari boli ale lumii în care trăim. Creștinii nu scapă nici ei. Suntem în Biserică și avem impresia că majoritatea suntem curați și buni, sfinți și plini de fapte bune. Dar nu este așa, deloc.
Fraților, Biserica este spital pentru bolnavi, loc sfânt unde se curăță duhorile păcatului, centru de dezintoxicare de toate dependențele lumii. Biserica e plină de păcătoși, e plină de noi, oamenii cu păcate grele, care venim să căutăm vindecare sufletului nostru.
Prezența masivă a materialelor pornografice pe internet și accesul lor la doar câteva clickuri gratuit, a infectat o lume întreagă. Aproape că nu scapă nimeni, fără a fi atins măcar de câteva imagini. Din păcate și creștinii se luptă cu această patimă grea a pornografiei și masturbării. Mulți… foarte mulți. Mai ales tinerii. Au trecut deja 34 de ani de la revoluție, timp în care pornografia a intrat prin posturile de televiziune în viețile oamenilor și a progresat prin reviste, casete video, pentru ca apoi să vină internetul și să explodeze efectiv. Avem deja câteva generații de copii crescuți în pornografie, care astăzi sunt adulți, poate sunt căsătoriți și chiar părinți. Cum sunt ei astăzi ca adulți? Cât de mult i-a slăbit patima aceasta?
Câte inimi infectate! Câte minți reeducate, câți ochi spurcați de aceste imagini! Câte familii destrămate! Câți tineri rămași necăsătoriți din cauza acestei patimi! Câte boli psihice și fizice de pe urma acestei patimi! Câte fete păcălite și ademenite spre prostituție! Câți băieți și câte fete și-au pierdut fecioria și curăția sufletului! Câtă deznădejde și disperare a ajuns în sufletele oamenilor! Câte duhuri necurate s-au cuibărit în inimile noastre!
Iar flagelul continuă și astăzi, mai puternic ca niciodată!
Fraților, haideți să ne ajutăm unii pe alții! Haideți să recunoaștem unii în fața altora că avem această patimă și să luptăm împotriva ei! Noi în România avem doar câteva centre specializate (Programul Sf. Dimitrie Basarabov – Servicii în adicții) pe dezintoxicarea din dependența de pornografie, dar nevoie e mult mai mare. În Biserica Ortodoxă ne e rușine să vorbim deschis despre acest subiect. Mărturisim acest păcat doar la spovedanie, dar în rest ne e teamă să vorbim unii cu alții.
Da, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat la îndemână multe arme să luptăm împotriva acestui păcat, dar nu putem lupta singuri, sau doar noi cu duhovnicul. Avem nevoie să știm că și alții pătimesc și se străduiesc la fel ca noi, ca să ne încurajăm unii pe alții, că să nu deznădăjduim, ca să împărtășim din experiența luptelor, ca să ne bucurăm de momentele de biruință asupra păcatelor. E bine să știm că și alții au aceeași problemă ca și noi ca să ne purtăm în rugăciune unii pe alții, și Domnul să vadă stăruința noastră.
Lupta cu această patimă este una grea și de durată. Consecințele pornografiei asupra creierelor noastre este una foarte adâncă și rădăcinile ies greu, și cu multă trudă. Harul Domnului nostru Iisus Hristos ne curățește prin toate cele ale Bisericii, dar cere și din partea noastră conștientizare, recunoașterea păcatelor, smerenie și pocăință, și apoi dorință de a ne curăți și de a ne întări în adevăr și într-o viață plină de Duhul Sfânt.
Toți suntem afectați, toți pătimim, toți avem nevoie de vindecare!
Iată câteva gânduri care ar putea ajuta:
- În fiecare parohie preoții ar trebui să vorbească deschis despre această patimă, la predică, public, nu doar în spovedanie. Buba e deja prea mare, patima prea adâncă, efectele devastatoare, nu mai e de mult un subiect tabu. Pornografia și masturbarea e viața de zi cu zi a multor tineri.
- În fiecare parohie ar fi bine dacă s-ar organiza un grup de copii și un grup de tineri, celor mici să le vorbească despre feciorie iar adolescenților și tinerilor despre familie dar și despre ispitele pornografiei și masturbării
- În fiecare școală și liceu din România ar trebui să există încă de la clasa a 5-a o discuție cu copiii despre feciorie, despre curăție, despre faptul că trupul fiecăruia dintre noi este templu al Duhului Sfânt, și loc de sălășluire a lui Dumnezeu. Discuția despre feciorie ar trebuie permanent atașată de ispitele pornografiei și efectele devastatoare asupra sufletului și corpului uman. Învățătorii și profesorii de religiei ar putea ajuta copiii să se ferească de aceste ispite.
- Patriarhia Română ar putea crea un program național de conștientizare a acestei dependențe masive, mergând pe filonul explicativ: feciorie -familie – ispite, dar ar putea crea și un plan de vindecare în mai mulți pași, încurajând crearea unor grupuri de suport conduse de preot, psiholog, medic sau alte persoane specializate.
- Preoții ar trebui să încurajeze formarea în parohii a unor grupuri de suport pentru astfel de persoane dependente: pentru adolescenți, pentru tineri, pentru persoanele căsătorite, pentru bătrâni, pentru femei separat și pentru bărbați separat.
- E nevoie să discutăm mai mult între noi despre această patimă. Vorbiți cu prietenii apropiați din parohia voastră sau cu cei care sunt credincioși, vorbiți cu familia. Cereți ajutor! Fiți curajoși și întrebați-i discret și pe cei din jurul vostru dacă se chinuie și ei cu această patimă.
- E important să vorbim mai mult în spațiul ortodox despre pornografie și masturbare pentru că această pereche pătimașă este dușmanul numărul 1 al familiei, înainte și după întemeiere. Trebuie să scriem mai mult, să publicăm mai multe cărți, să mediatizăm mai multe mărturii de oameni care s-au vindecat, și prin toate să ne dăm mână cu mână și să ne tragem din această groapă în care ne aruncă păcatul. Ortodoxia este un tezaur nesfârșit de înțelepciune, pa care-l putem folosi spre vindecarea noastră.
- Avem nevoie de voci cu autoritate din Biserică dar și din statul român care să arate cu degetul către această mare problemă socială.
- Avem nevoie de programe naționale derulate de Ministerul Educației și Ministerul Familiei care să ajute oamenii să conștientizeze ce se întâmplă în viața lor și cum pot primi vindecare.
- Pentru că afectează profund persoana și implicit familia și natalitatea, vindecarea de pornografie este o problemă de strategie națională pentru viitorul nostru.
Luptați, luptați și iar luptați! Sunt atât de mulți oameni care au reușit să se vindece de această patimă. Domnul nostru are putere să ne scape din mâinile diavolului, dar cere de la noi consecvență pe calea Adevărului și smerenie.
Pentru că pornografia este în mâinile oricărui om pe telefon la câteva clickuri distanță, o face unul din marii dușmani ai umanității. Nu putem câștiga acest război cu un adversar atât de puternic decât uniți în Hristos și ajutându-ne unii pe alții permanent. Fiecare putem face câte ceva! Fiecare putem ajuta cu ceva pe celălalt. Fiecare putem cere ajutor măcar unui om de lângă noi!
Doamne ajută-ne!
Autor: Claudiu Balan
Bogdan
iulie 7, 2023 @ 7:27 am
E bine venit articolul tău Claudiu. Din fericire exista la nivel național grupuri de suport pt dependenții de masturbare și pornografie. De asemenea exista centre pt recuperarea din dependente inclusiv din aceasta dependentă. Unul este la Cluj Sf, Dimitrie altul este la Constanța, Equitas.
Adds
iulie 19, 2023 @ 12:25 pm
Si eu sunt dependent, nu am auzit de grupuri pana acum. Am si jocuri de acest fel pe calculator si pe telefon si nu pot scapa. Am avut zile cand am reusit cu ajutorul rucagiunilor, dar apoi iar am cazut. Simt ca e ceva rau si ma mustra constiinta. Placerea de moment devine chinul de dupa. Am 30 ani, dar de la 15 ani ma uit. Cand ma apropii de rugaciune scap pe moment, dar cand ma indepartez cad mai tare.
Nicoleta
octombrie 23, 2023 @ 9:19 pm
Bună! Vă scriu cu multă înțelegere și dragoste.
Și eu am fost dependentă de imaginile alea.
M-am spovedit, mi-a părut rău și peste o vreme iar mă uitam la câte o porcărie. După fiecare spovedanie ziceam că e ultima data.
A fost un moment de deznădejde în care chiar am simțit că eu chiar nu pot să mă controlez. Disciplina mea ținea puțin.
În momentul ăla am zis: Doamne las asta în puterea și grija ta. Eu nu pot.
Va spun cu toată sinceritatea ca de atunci nici nu am vrut să mai văd așa ceva. Și trăiesc cu convingerea că nu m-am vindecat, dar de patima asta a mea mă ferește Dumnezeu.🙂 E doar treaba Lui. Ar trebui doar să-i mulțumesc mai des.
Deci când am lăsat frâul Lui, a dispărut dorința de a viziona prostii.
Dumnezeu e lângă noi și e gata sa ne ajute când Îl lăsăm.
Să avem grija de sufletele noastre că toți vor să le murdărească.🤗