Munca în zi de sărbătoare

5 Comentarii

1. Stefan Viorel Cristian
   februarie 24, 2014 @ 8:13 am

   Il contrazic cu argumente clare. Cand Iisus discuta cu mai marii preoti despre ziua Sabatului i-a intrebat pe acestia ce vor face daca in acea zi de Sabat vitelul cade in put: il vor lasa acolo pana ziua urmatoare cand se vor apuca de munca? Omul nu a fost creat cu scopul de a se supune unei legi, ci legea s-ar putea spune ca se supune omului intrucat a fost special creata pentru binele omului, iar legea nu trebuie cioplita pe o piatra (precum legile lui Moise) ci scrisa in inimile omului.
   Ati auzit expresia „scopul scuza mijloacele”? In cazul de fata, scopul crestinesc scuza orice departare de la lege, lucru pe care il puteti observa clar in cartile „Vietile Sfintilor”.
   Poate ca munca n-ar trebui confundata cu fapta, cu toate ca fapta poate exista fara munca dar munca fara fapta nu poate sa existe. Dar si asa, nu putem spune despre medici sau pompieri ca prin munca lor in zi de Duminica dau „drepturi diavolului si de la inceput intra in lucrarile lor”.

   Reply

2. Dan Tudorache
   februarie 24, 2014 @ 9:34 am

   Cristi, eu sunt de părere că te-ai grăbit și ai greșit.
   Ca să nu existe confuzii amintesc că contextul despre care vorbim este munca (fizică sau intelectuală) în zi de sărbătoare.
   Biserica, prin toți sfinții și părinții înduhovniciți, are o poziție foarte clară despre munca în zi de sărbătoare: e păcat!
   În schimb, fapta de iubire în zi de sărbătoare nu e păcat, pentru că faptele de iubire nu pot fi condiționate de nimic, de nicio regulă bisericească, de nicio normă morală, etc., tocmai pentru că toată legea se reduce la a-l iubi pe Domnul din toată inima iar pe aproapele ca pe noi înșine.
   Iisus Mântuitorul tocmai asta a făcut cu vindecarea bolnavului în zi de sărbătoare: a făcut o faptă de iubire, nu a muncit. Și a făcut-o expres în zi de sărbătoare tocmai pentru că fariseii și cărturarii erau căzuți în formalism: țineau mai mult la litera legii decât la persoană. Ei nu munceau în zi de sărbătoare (litera legii) dar nici fapte bune nu făcea (duhul legii). Așadar, Mântuitorul nu s-a depărtat de la lege, nu a mers ”pe sub lege”, ci i-a restaurat adevăratul sens, aceea de a fi în slujba aproapelui oricând, dar respectând ziua de odihnă pentru că repet, Mântuitorul a făcut o faptă de iubire, nu s-a apucat de muncit în zi de sărbătoare, tocmai pentru că aceste zile sunt rezervate sufletului, relației cu Domnul.

   Reply

3. Carol
   februarie 24, 2014 @ 9:39 am

   @xiorel123

   Ai înțeles greșit.

   Una e să fii chemat la datorie, dacă ești medic pompier, sau ai ghinionul să lucrezi la patron iar alta e să muncești duminica că așa îți vine ție. Duminca se face doar ce e elementar, dacă nu ești constrâns de împrejurări. Mănânci și dai măncare animalelor, și atât. Nu ieși la coasă, la cules de vie, nu gătești, pentru că e destul timp pentru astea. Dacă ai grijă de un bătrân, de un copil, e alt motiv binecuvântat să nu lucrezi. E mare nevoie de zilele de odihnă din sărbători, corpul și mintea au și ele nevoie de odihnă să-și umple bateriile, nu se poate munci non stop

   Reply

4. Dan Sorin
   februarie 24, 2014 @ 11:29 am

   Eu am o altă întrebare: care e păcatul mai mare? Să lucrez în zi de sărbătoare sau să stau la televizor în zi de sărbătoare? Legea dată de Dumnezeu în legătură cu ziua de sărbătoare nu se referă că ideea de a munci e păcat ci se referă că acea zi trebuie rezervată Domnului. Dacă eu stau duminica și mă uit la televizor sau stau și pierd timpul pe Internet oare nu e și asta încălcarea acelei porunci?

   Reply

5. Dan Tudorache
   februarie 24, 2014 @ 12:52 pm

   Dan-s, privitul la televizor sau statul la internet poate fi și o activitate constructivă/duhovnicească, depinde doar cât timp rezervi activităților respective și mai ales la ce privești/ce lecturezi. Deci tv-ul și internetul nu sunt incompatibile cu sărbătoarea, atâta timp cât cu ajutorul lor putem cultiva dragostea de Dumnezeu și de semeni. Dar dacă tăiem frunza la câini în zi de sărbătoare… o putem face în multe feluri. Și atunci nu mai vorbim despre care păcat e mai mare ci spunem că facem două păcate în același timp: necinstim ziua Domnului și ne păgubim sufletește cu lucruri fără rost și folos.

   Reply