Mustrarea – o cale pentru creştere spirituală

De ce ne deranjează cuvintele de mustrare? De ce simţim nevoia să fugim cât mai departe de ele, să ne închidem ochii, să păşim mai departe fără să privim în urmă?

Fiindcă prin aceste cuvinte se înfruntă direct, dur, păcatul care se amprentează asupra fiinţei noastre.

Orice încercare de nimicire a greşelilor noastre răneşte. Ne răscolesc vorbele de critică, ne urmăresc oriunde am dori să le ascundem, oricât le-am evita.

Am îndrăznit cu nonşalanţă să ne comportăm necuviincios. E atunci exagerat să ni se atragă atenţia?

Până la urmă, criticile au rolul de a ne îmbunătăţii evoluţia spirituală. Să nu spunem niciodată: „Nu cred că eşti în măsură să îmi spui mie asta! Nu cu un trecut ca al tău!”.

Lecţiile eficiente ne sunt oferite şi prin persoanele neşlefuite sufleteşte.

Cel mai simplu mod de a face faţă mustrărilor e asumarea responsabilităţii asupra faptelor noastre.

Regretele cu care ne umplem o mare parte a zilei demonstrează prizonieratul din care încă nu am scăpat. Ceea ce ne doare sunt păcatele care ne împiedică să ne bucurăm de privilegiul de a exista drept Fii ai Lui Dumnezeu.

Să ne amintim că „Orice sfânt are un trecut şi orice păcătos are un viitor!”.

Alina

(Visited 6 times, 1 visits today)