House-ul şi muzica bisericească

music20note5Acum vreo câţiva ani când nu ştiam prea multe despre Dumnezeu şi despre Biserică am ajuns în săptămâna mare la o denie seara. În biserică era foarte multă lume, atmosfera era tainică, cu puţină lumină de la câteva lumânări, iar strană erau înconjurată de mulţi cântăreţi care cântau în cor.

Muzica bisericească (bizantină) îmi era cu totul străină. După câteva minute am observat cu mare surprindere şi bucurie că-mi placea mult ceea ce ascultam, fiind atras în primul rând de melodia şi ritmul cântărilor. Nu-mi venea să cred că-mi place muzica bisericească….mai fusesem la biserică dar nu mă atrăsese cu nimic, era chiar plictisitor, cântările nemelodioase, versurile de neînţeles.  Acum eram la catedrala episcopală, pâna atunci intrasem doar în biserici de parohie, şi aici cântarea era cu adevărat diferită.

Şi m-am apropiat de strană….şi am rămas uimit şi puţin tulburat de faptul că ascult muzică bisericească şi-mi place foarte mult. Melodia cântărilor mă atingea exact la suflet, era aşa pe placul inimii mele, era o senzaţie şi o simţire pe care n-am mai trăit-o nicodată ascultând alte genuri de muzică. Eram tulburat şi în acelaşi timp o simţeam ca pe o revelaţie, nimeni nu-mi spusese până atunci de frumuseţea cântărilor bisericeşti. N-auzisem nicăieri că-n biserică se cântă aşa de frumos, nu vorbea nimeni de aşa ceva…

Simţeam o bucurie curată în inimă ascultând fiecare cântare de la strănă. Mă rănise, mă-ndrăgostisem în doar câteva minute. Deja mă gândeam c-o să vin mai des să stau la slujbe. Începând de atunci am început să merg la slujbe de dragul cântărilor şi să caut bisericile unde se cântă foarte frumos.

Ascultam în vremea aceea numai muzică house, era calculatorul plin numai de dj-ei. Eram un mare fan, mergeam la petreceri şi în cluburi… De la o vreme de când începusem să merg la biserică şi să-ndrăgesc muzica bisericească am adus în calculator mai multe melodii, pe care le mai ascultam din când în când.

Ascultam câteva melodii bisercieşti şi apoi ascultam house, dar se-ntâmpla ceva ciudat: când ascultam house mă mustra conştiinţa, o simţeam ca ceva rău, ca un păcat. Dar totuşi am continuat să ascult dar într-o proporţie mai mică. Mi-era totuşi ruşine în faţa prietenilor, cum să renunţ eu la pasiunea mea cea mare ? cum să nu mai ascult house ? cum să le zic că-mi place muzica bisericească.

Am început să şterg câte puţin…câte puţin din muzica house. Am început să ascult numai muzica bisericească când eram singur şi când eram cu prietenii ascultam house.

Până când într-o zi am hotărât să şterg tot house-ul (hoasul) şi să ascult doar muzica bizantină. Îmi era prea dragă, aveam prea mari bucurii ascultând-o, mă schimba în fiecare zi. Le spusesem tuturor, mă priveau ciudat, dar mă vedeau că sunt la fel, îi iubeam ca şi-nainte pe toţi. era o altă viaţă.

Dulceţa cântărilor muzicii bisericeşti acompaniază versurile pline de înţelesuri ale Sfintei Scripturi şi le face mai accesibile, mai plăcute, mai de dorit. Muzica bizantină înmoaie inima şi ridică gândul la Dumnezeu, trezeşte conştiinţa şi umileşte sufletul învăţându-ne smerenia.

Muzica bizantină prefigurează dulceaţa sufletească a împărăţiei cerurilor şi o face accesibilă în parte încă de pe pământ. Muzica bisericească luminează sufletul omului din interior spre exterior şi-l face să se deschidă dezvăluindu-şi mireasma dumnezeiască a chipului făcut după asemănarea Domnului.

Muzica bizantină naşte numai gânduri curate, îndepărtează mintea de la păcat, creşte credinţa în Dumnezeu, sporeşte nădejdea şi apropie trupul şi sufletul de împărăţia cea făgăduită:

„Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.” (Mt. 25,34)

(Claudiu Balan)

(Visited 26 times, 1 visits today)