House-ul şi muzica bisericească
Acum vreo câţiva ani când nu ştiam prea multe despre Dumnezeu şi despre Biserică am ajuns în săptămâna mare la o denie seara. În biserică era foarte multă lume, atmosfera era tainică, cu puţină lumină de la câteva lumânări, iar strană erau înconjurată de mulţi cântăreţi care cântau în cor.
Muzica bisericească (bizantină) îmi era cu totul străină. După câteva minute am observat cu mare surprindere şi bucurie că-mi placea mult ceea ce ascultam, fiind atras în primul rând de melodia şi ritmul cântărilor. Nu-mi venea să cred că-mi place muzica bisericească….mai fusesem la biserică dar nu mă atrăsese cu nimic, era chiar plictisitor, cântările nemelodioase, versurile de neînţeles. Acum eram la catedrala episcopală, pâna atunci intrasem doar în biserici de parohie, şi aici cântarea era cu adevărat diferită.
Şi m-am apropiat de strană….şi am rămas uimit şi puţin tulburat de faptul că ascult muzică bisericească şi-mi place foarte mult. Melodia cântărilor mă atingea exact la suflet, era aşa pe placul inimii mele, era o senzaţie şi o simţire pe care n-am mai trăit-o nicodată ascultând alte genuri de muzică. Eram tulburat şi în acelaşi timp o simţeam ca pe o revelaţie, nimeni nu-mi spusese până atunci de frumuseţea cântărilor bisericeşti. N-auzisem nicăieri că-n biserică se cântă aşa de frumos, nu vorbea nimeni de aşa ceva…
Simţeam o bucurie curată în inimă ascultând fiecare cântare de la strănă. Mă rănise, mă-ndrăgostisem în doar câteva minute. Deja mă gândeam c-o să vin mai des să stau la slujbe. Începând de atunci am început să merg la slujbe de dragul cântărilor şi să caut bisericile unde se cântă foarte frumos.
Ascultam în vremea aceea numai muzică house, era calculatorul plin numai de dj-ei. Eram un mare fan, mergeam la petreceri şi în cluburi… De la o vreme de când începusem să merg la biserică şi să-ndrăgesc muzica bisericească am adus în calculator mai multe melodii, pe care le mai ascultam din când în când.
Ascultam câteva melodii bisercieşti şi apoi ascultam house, dar se-ntâmpla ceva ciudat: când ascultam house mă mustra conştiinţa, o simţeam ca ceva rău, ca un păcat. Dar totuşi am continuat să ascult dar într-o proporţie mai mică. Mi-era totuşi ruşine în faţa prietenilor, cum să renunţ eu la pasiunea mea cea mare ? cum să nu mai ascult house ? cum să le zic că-mi place muzica bisericească.
Am început să şterg câte puţin…câte puţin din muzica house. Am început să ascult numai muzica bisericească când eram singur şi când eram cu prietenii ascultam house.
Până când într-o zi am hotărât să şterg tot house-ul (hoasul) şi să ascult doar muzica bizantină. Îmi era prea dragă, aveam prea mari bucurii ascultând-o, mă schimba în fiecare zi. Le spusesem tuturor, mă priveau ciudat, dar mă vedeau că sunt la fel, îi iubeam ca şi-nainte pe toţi. era o altă viaţă.
Dulceţa cântărilor muzicii bisericeşti acompaniază versurile pline de înţelesuri ale Sfintei Scripturi şi le face mai accesibile, mai plăcute, mai de dorit. Muzica bizantină înmoaie inima şi ridică gândul la Dumnezeu, trezeşte conştiinţa şi umileşte sufletul învăţându-ne smerenia.
Muzica bizantină prefigurează dulceaţa sufletească a împărăţiei cerurilor şi o face accesibilă în parte încă de pe pământ. Muzica bisericească luminează sufletul omului din interior spre exterior şi-l face să se deschidă dezvăluindu-şi mireasma dumnezeiască a chipului făcut după asemănarea Domnului.
Muzica bizantină naşte numai gânduri curate, îndepărtează mintea de la păcat, creşte credinţa în Dumnezeu, sporeşte nădejdea şi apropie trupul şi sufletul de împărăţia cea făgăduită:
(Claudiu Balan)
ionutz
ianuarie 7, 2009 @ 1:15 am
Muzica e dar mare de la Dumnezeu!
Nu ascult deloc aceste genuri pentru ca nu le simt…!In schimb doresc sa te intreb (e o dorinta arzatoare ca pe multi ii intrebam ce le place la melodiile astea si nu imi raspundeau!)Inainte cand ascultai house ce te facea sa asculti house?Ce simteai ?Of daca imi raspunzi imi dezlegi un mare mister sufletesc al meu!Ma bucur ca Dumnezeu a sosit in inima ta prin muzica!:-)Cu adevarat asa a sosit Dumnezeu si pentru mine!Tot prin muzica!:-)Felicitari pentru articol!
Claudiu
ianuarie 7, 2009 @ 6:27 am
Pai asta e mare taian cu muzica. Ce-mi placea la muzica house era exact simtamantul acela puternic pe care mi-l dadea. Simteam si ma bucuram de o melodie de la un capat la altul aproape cu aceeasi intensitate, si te transpunea asa intr-o alta stare…era ciudat…era o muzica fara cuvinte si ma influenta tare puternic…
Daca eram suparat si puneam o melodie (un mix) de vreo 20-30 de minute ma schimbam…uitam de suparare…
Muzica e frumoasa dar depinde ce ganduri si stari transmite sufletului. Azi pot spune cu claritate ca muzica house te-ndeamna sa te droghezi, sa fii mereu ametit de bautura si sa te izolezi putini de lume ca sa te arati a fi mai special. Muzica house indeamna la desfranare prin mesajele subliminale foarte subtile care le mintii umane.
Ca o comparatie pot spune ca muzica psaltica ma atras in primul rand pentru linia ei melodica si abia apoi pentru cuvinte. Dar diferenta mare intre house si muzicaa bisericeasca este ca cea dea doua iti da mare bucurie in suflet si are un corespondent puternic in realitate.
Muzica psaltica il lauda pe Dumnezeu, ii cere mila, ii multumeste, il binecuvinteaza. Prin muzica bisericeasca simt harul Duhului Sfant in suflet in mod foarte intim si dumnezeiesc.
flinutz
ianuarie 7, 2009 @ 12:10 pm
Doamne ajuta!
Si eu, acum o vreme, ascultam multa muzica, la fel ca si acum.
Diferenta intre „inainte” si „acum” este ca atunci ascultam si rock (Nightwish, ceva Rammstein..) si dance/house (imi placeau mult melodiile cu ritmuri inspirate din cele africane, tribale), chiar si manele.
Cand am inceput sa merg mai des la biserica, am simtit urmatoarele:
1. Legat de rock-ul pe care il mai ascultam (care nu era un rock hard…) – imi dadea impresia de haos – cand ascultam o melodie, ma simteam tulburat destul de rau, parca ma atingea undeva in adancul sufletului meu (fara sa exagerez) – i-am zis sotiei mele (atunci nu eram casatoriti) ca nu mai suport sa asculte asa ceva langa mine, i-am explicat de ce si in scurt timp a inceput sa „inteleaga” si a renuntat si ea. In prezent, ascultam foarte rar, cate-o melodie, mai ales balade.
2. In ce priveste muzica dance/house – la house am renuntat cu totul instantaneu. Fara sa stiu de ce, desi nici inainte nu eram disperat dupa house, dupa aceea ma simteam complet strain de muzica aia. Dance inca mai ascult, dar sunt mult mai atent la versuri, la starea mea cand o ascult, la ritm…
3. manele – la inceput, cand au aparut manelele acestea moderne (pentru ca ele, ca gen, sunt mai vechi) ascultam destul de mult, mai ales pana sa o cunosc pe sotie. Aveam o viata dezordonata. Dupa ce am inceput sa mergem impreuna la biserica, cand ascultam manele aveam o stare de rau, de parca muzica aia o simteam in… burta.
Ei, nici acum nu ascult multa muzica bisericeasca, decat uneori. Dar in loc de rock, house si manele ascult muzica clasica si opera. Si sunt mult mai linistit.
Cred ca incep sa-ti displaca unele genuri de muzica atunci cand, in biserica fiind, incerci sa canti (macar in gand) cantarile de acolo. Cel putin, asa a fost la mine.
ionutz
ianuarie 8, 2009 @ 12:49 am
multumesc pentru explicatie Claudiu!:-)
Cristian
ianuarie 11, 2009 @ 4:21 pm
si eu am inceput cu muzica de toate genurile si cu timpul de la hip hop: atitudine am trecut la house si mai apoi la drum and base:fata de celelalte stiluri mi s a parut mie mai profesionala, alt nivel si pe plan sentimental …rock(metallica, nightwish) ce mi sa parut mie maturitate…in muzica vorbind.
dar apoi muzica psaltica………………pur si simplu nu mai lasa loc de nimic absolut celelalte au disparut.
numai ca sa intaresc adevarul!
Doamne ajuta la toata lumea
maria
martie 4, 2010 @ 1:03 am
Doamne ajută.
Dacă sunteţi tineri, nu pot decât să vă felicit că aţi putut face o selecţie muzicală.
Azi îi recunoaştem pe tineri după îmbrăcăminte,aspect, comportament, atitudine, ştim cam care este genul de muzică care îi reprezintă.
E bine să fim cumpătaţi, să nu uităm că viaţa nu este o scenă în care fiecare îşi joacă rolul său.
Viaţa e un dar. În dar am luat în dar să dăm. Cui? Celui ce ne-a dăruit-o, că până la urmă spre El alergăm.
Trăind în lume, suntem ai lumii, dar înainte de toate suntem ai lui Dumnezeu.
Cred că dacă nu uităm asta putem să admitem că muzica trebuie să fie ceea care ne creează confortul şi armonia necesară de a interrelaţiona cu semenii. Nu cred că trebuie să ne axăm doar pe un anume gen de muzică, dar cred cu tărie că nu ne mântuim singuri,ci doar prin semeni, de aceea îmi face plăcere să ascult oricând o muzică bună alături de ceilalţi.
Şi eu ascult muzică psaltică, sau bizantină(în zona noastră se cântă mai mult pe Cunţan), însă ascult şi altceva decât muzică bisericească.
Nu ştiu dacă pot spune că muzica psaltică nu mai lasă loc şi pentru celelalte, nu vreau să fiu atât de exclusivistă, doar că fiecare îşi are timpul şi spaţiul ei.
Ca exemplu aşi putea aminti doar că un popor fără folclor îşi pierde rădăcinile.