Nadejdea mea, Tu Doamne!

Nu este nevoie să o luăm pe ocolite, căci până şi cei mai necredincioşi dintre noi realizează ca vremurile pe care le trăim şi pe care le simţim in viaţa de zi cu zi, sunt vremuri apocaliptice fără a face figuri de stil, peste tot domnesc crizele de toate felurile, ura şi razboaiele, îndoctrinările cu obsesii sexuale prin toate mijloacele de comunicare posibile, libertinajul până la limita nebuniei, disperarea până la sinucidere şi fărădelegi neînchipuite până nu demult, dar mai mult decât toate acestea cred că atârnă mizeria şi răceala dragostei din sufletul nostru.

Cu toţii stim că e rau…şi ne aşteptăm la şi mai rău. Peste tot se vorbeşte numai de rău şi se aşteaptă numai rău. Şi dacă toate aceste lucruri stau aşa, ce este de făcut? Pentru că eu, ca şi tine, nu vrem să fim simpli spectatori ai propriei vieţi transformate intr-un film horror real.  Mulţi dintre noi suntem tineri, avem vise şi aspiraţii, vrem să ne întemeiem o familie, vrem să ducem o viaţă decentă, vrem să fim alături de prieteni, să ne veselim cu parinţii, fraţii şi copii noştri.

Tu şi cu mine, ne dorim o lume mai bună, dacă nu pentru noi, atunci măcar pentru copii şi urmaşii noştri. Cu acest gând, ridicat în inimă până la rang de imn, a rabdat fiecare generaţie de până acum ispitele şi provocările la care a fost supusă. Lucrurile negative, şi în general un mediu ostil ne fac să ne maturizăm mai repede, şi pentru asta ar fi bine să realizăm că atâta timp cât suntem creştini, întotdeauna vom ieşi pe uşa din dos a istoriei, ca o cenuşăreasă. Asa au păţit toţi creştinii ca după cuvântul Mantuitorului.”Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste” . Insa Dumnezeu a lasat un sfat de aur: „Ţine-ti mintea în iad, si nu deznădăjdui!”. Noi creştinii suntem sarea pământului. Fără sare mâncarea se strică, la fel şi pământul.

Viitorul  nu este predeterminat ci poate fi schimbat. Noi nu jucăm după un scenariu predefinit ci suntem chiar noi „regizorii” propriei vieţi. Rugăciunea poate muta şi munţii, iar Dumnezeu a zis că va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor. Daca prin cotloanele mai intunecate ale inimii noastre gasim disperare, indoiala si frica, sa le aruncam degraba, iar in locul lor sa asezam haina cea mai de cinste a crestinilor: credinta, nadejdea si dragostea.

„Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant, Treime Sfanta, Slava Tie!”