Povestea venirii pe lume a celui de-al optulea copil din familia Capsali, nașterea întâmplându-se acasă
Venirea pe lume a unui copil este pregătită cu cea mai mare grijă de viitorii părinţi: vor să beneficieze de aparatura cea mai performantă, de spitalul cel mai renumit şi, desigur, de medicul cel mai bun. De aceea, pentru mulţi poate părea curată nebunie să hotărăşti ca naşterea să aibă loc acasă, sub asistenţa unei moaşe – şi asta în zilele noastre, în plin centru al Capitalei, în casa unui cunoscut jurnalist: lulian Capsali. Însă cele întâmplate au fost mai insolite de-atât: Cleopatra a născut acasă moşită de soţul ei! Dumnezeu le-a purtat de grijă şi astfel au mai dobândit un prunc, frumos şi sănătos, al optulea în familia lor: Miriam.
– Cum aţi ajuns să luaţi decizia aceasta, ca nasterea să aibă loc la voi acasă, asistați doar de o moașă?
Iulian Capsali: N-a fost o decizie pe care s-o fi luat de la bun început. Trebuia să naștem la Polizu, dar maternitatea a fost închisă pentru o perioadă… Şi, din pas în pas, am ajuns aici. Întâi am vorbit cu o moasă, de altfel foarte cunoscută, care a fost însă reticentă – ne-a spus că ea nu asistă o naștere acasă. Dumnezeu a vrut să aflu apoi de o moașă, despre care mi-a vorbit o prietenă. Am sunat-o şi ea a fost foarte deschisă. O cheamă Irina Popescu, e o tănără extraordinară, care a făcut o facultate de moașe (există așa ceva, nu ştiam iniţial). Imediat cum am sunat-o a venit să ne cunoască, să stăm de vorbă, să vadă condiţiile din casă. ..
Cleopatra Capsali: A fost foarte drăgută, ne~a vorbit despre ce înseamnă să naști acasă cu moaşă. Iniţial, eu nu eram chiar atât de liniştită, pentru că aveam impresia că „moașa” este acea asistentă din spital care stă pe lângă medicul ginecolog atunci când naști. Or, nu prea aveam încredere în așa ceva; dar, după ce-am vorbit cu Irina, mi-am dat seama că moașa este mult mai mult decât o simplă asistentă. Din faptul că făcuse această facultate de trei ani, din felul în care aborda problema, mi-am dat seama că este foarte competentă, că stie ce are de făcut. În plus, urma ideile unui ginecolog francez, Michel Odent, care vedea nașterea ca pe ceva normal. De fapt, chiar deviza ei este: „Naște cum simți”.
Ascultând-o, mi-am dat seama că-mi plac toate lucrurile astea: să naști acasă, în condiţii obişnuite, fără stres, fără nici un fel de intervenţie, să te porţi firesc, să poţi face ce vrei, când vrei. Mi-a mai spus că nașterea nu este o boală, ci un lucru normal. Stai la tine acasă și, când îţi vine să naști, naști! Naşterea nu trebuie să devină un factor de stres. Pe mine, faptul că trebuia să mă duc la spital mă stresa groaznic. În primul rând nu știam dacă voi ajunge la timp, din cauza traficului, și nu ştiam nici dacă voi găsi înţelegere acolo unde mă voi duce – pentru cã, atunci când nu ai medicul tău, eşti plimbat de la unul la altul, te controleaza toţi rezidenţii şi, până la urmă, nu se uită nimeni la tine dacă nu bagi în buzunare în stânga şi în dreapta N-ai nici un fel de statut. Nu mai vorbesc de mizeria din spitale, de faptul că nu poţi să te duci la o toaletă, de bagajul pe care trebuia să-l fac – care, în fiecare zi, devenea din ce în ce mai mare, pentru cît în spital nu erau de nici unele. Mă mai îngrijora şi că lăsam acasă o grămadă de copii, iar soţul meu urma să bată toată ziua drumurile până la spital. Ajunsesem din ce în ce mai stresată – dar nu de naşterea în sine, ci de „ambalajul” ăsta al spitalului. . .
Apoi, stând de vorba cu moasa, după tot ce mi-a povestit, începând cu teoria „Naşte cum simţi” – dintr-odată am simţit că am scăpat de tot stresul! Am avut incredere în ea. Mai era şi experienţa mea, cu atâtea naşteri dinainte…
„Naşte cum simţi!”
– Teoria aceasta de care aminteați: „Naşte cum simţi” este o teorie nouă?
Iulian Capsali: Este, de fapt, oredescoperire a tradiţiei şi a naturalului – nu e nimic special. Deosebit este faptul că acel medic de excepţie, Michel Odent, a adus argumente ştiinţifice în favoarea naşterii naturale, a dovedit că este mai sănătoasă pentru mamă si pentru copil. Pe vremuri, bunicile noastre năşteau acasă fără probleme. Bunica mea a născut la rândul ei şase copii, evident că acasă. Acum, şi daca mergi la o clinică privata unde plăteşti foarte mult, sistemul excesiv de medicalizare a naşterii rămâne acelaşi, fără nici o participare afectivă din partea personalului. Ei participă la un act medical, nu la o naştere – şi se comporta ca atare şi cu mama, dar mai ales cu copilul.
Copilul este luat imediat de lângă mamă şi i se taie cordonul ombilical, lucru care am înţeles că nu este firesc. Copilul este bine să mai stea puţin legat de cordonul ombilical, prin care îşi trage nu
numai sânge, dar şi anumite substanţe care îi sunt propice. E bine să mai stea legat vreo zece minute, pentru că sunt nişte celule speciale care trebuie să ajungă la el – şi atunci copilul trebuie pus pe pieptul mamei, cu cordonul ombilical netăiat, să simtă căldura ei şi să stea în aşa-numiţii „germeni materni”. El îşi extrage, prin mamă, posibilitatea de a supraviețui, cu o mai mare putere decât un copil care imediat este luat, i se taie cordonul şi e dus într-o cameră cu alţi zeci de copii!
Sistemul actual de naşteri şi maternităţile de acum sunt făcute după un concept tributar dorinţei Statului de a controla naşterea – cu specificitatea comunistă, unde totul era sub un control absolut. Din păcate, medicii ginecologi care au crescut şi-au învăţat în acea perioadă au rămas cu acest tip de raportare, de control asupra naşterii. Niciodată, în mod normal, la naştere mama nu stă culcată pe spate, aşa cum stă pe o masă de control ginecologie! Mama se ajută de gravitatie, stă în general pe vine – asta ar fi poziţia naturală a naşterii – iar lucrul acesta nu se întâmplă în nici un spital!
Cleopatra Capsali: Asta pentru că mamele sunt privite ca fiind ceva ,,secundar”; în maternităţi, doctorul este „actorul principal”, împreună cu asistentele. Mamele nu sunt decât un ,,număr de ordine”, intră pe „bandă rulantă” – şi… gata! Nu contează ce se întâmplă acolo, nu contează dacă una naşte uşor, iar alta chiar are probleme. Toate sunt anesteziate, e ca o fabrică…
– Aceastã naștere ați văzut-o ca pe o experiență ieșită din comun?
Iulian Capsali: Faptul că am asistat la naştere nu mi-a creat impresia că am făcut un act cu totul şi cu totul deosebit. A fost voia lui Dumnezeu. Pentru mine, asta a fost limpede de la Început; am realizat ulterior că Dumnezeu ma pregătise pentru asta… De exemplu, moașa, Irina, Îi povestea soţiei mele că se pot întâmpla lucruri care sunt gestionabile, cum ar fi cordonul ombilical în jurul gâtului copilului. Eu eram lângă ele, dar cu altă treabă (scriam ceva) – şi, cu toate astea, am fost atent la ce vorbeau. Iar lucrul acesta m-a ajutat în momentul naşterii, pentru ca Miriam s-a născut cu cordonul ombilical in jurul gâtului si am ştiut sa fac faţă situaţiei!
Dacă nu ascultam ce spunea Irina, n-aş fi stiut ce-i de făcut, iar copilul ar fi fost în pericol… De asta spun că n-am făcut noi un act de eroism, ci pur si simplu Dumnezeu a vrut să ni se întâmple asta şi să ne dăm seama că, de fapt, să naști acasă este normalitatea. Să naști la spital, da, desigur – în cazuri speciale, când mama are diabet, hipertensiune sau altă boală gravă, dar lucrurile astea se ştiu deja dinaintea naşterii… Şi, după ce am anunţat pe net cum a născut soţia mea, am primit foarte multe mesaje de felicitare de la cunoscuți, printre care şi nişte prieteni din afara ţării, care ne-au spus că acolo naşterea acasă, cu moașa este ceva absolut normal. Un prieten din Suedia mi-a spus că soţia lui a născut acasă cu două tinere moașe, iar o prietenă din Statele Unite mi-a scris că toate femeile din parohia ei nasc acasă, cu moașa. Au fost insă şi opinii contra, mult mai puţine decât mă aşteptam, mai ales din partea celor care idolatrizează ştiinţa., care şi-au făcut din ea un fetiş.
„Ne-am rugat la Maica Domnului şi la toţi Sfinţii…”
– Ce a însemnat legătura cu Dumnezeu în aceastã experienţă?
Cleo: În primul trimestru de sarcină am avut mari probleme şi am fost nevoită să stau în pat. Atunci, părintele duhovnic mi-a spus că am ocazia să mă rog cât pot de mult – pentru că eu nu prea aveam timp pentru rugăciune, în timpul zilei, mai ales. Acatiste şi paraclise, ce vreau, să citesc – însă permanent să spun Rugăciunea inimii. Mi-a spus să iau cea mai lungă metanie din casă şi să spun tot timpul Rugăciunea, cât de mult pot. Am simţit că mi-a folosit mult mai ales că o făceam cu mâna pe burtică: mângâiam copilul, pe care-l simţeam. . .
Iulian: Relaţia cu Dumnezeu nu trebuie să fie numai în momentul nașterii. Mama trebuie să fie pregătită prin spovedanie, prin împărtăşanie… S-au rugat foarte mulţi prieteni pentru noi, preoţi, s-a rugat şi comunitatea…Ne-am simţit permanent în mijlocul acestor rugăciuni – şi lucrul acesta a contat enorm. Am avut şi un moment foarte delicat, când placenta nu mai ieşea, iar cei de la Salvare au zis că neapărat trebuie s-o ducă pe Cleo la spital. Noi chemasem Salvarea ca să-i taie cordonul ombilical, iar ei voiau să ia mama de-acasă şi s-o ducă la spital! Atunci am zis: ,,Gata, rolul vostru s-a încheiat aici, vă mulţumescl”.
Cleo: Evident că ei spun: „Acasă n-ai născut într-un mediu steril”, şi copilul este dus la spital şi injectat cu antibiotice – ceea ce mi se pare absolut stupid, pentru că dacă intervii cu antibiotice asupra unui copil atât de mic îi slăbeşti sistemul imunitar. În plus, se ştie că sunt foarte multe spitale şi maternităţi închise tocmai din cauza streptococilor. Toate lucrurile acestea duc la tratarea naşterii ca pe-un proces patologic…
Iulian: Eu nu vreau acum să fac o pledoarie pentru ca naşterea să fie neasistată, mai ales că am prieteni medici şi am un mare respect pentru cei care au acest mare dar de la Dumnezeu. Nu sunt împotriva actului medical atunci când este cazul – dar, repet, naşterea nu este o boală, este un act fiziologic, care trebuie să se întâmple în condiţii normale, fără intervenţie. În spitale, de exemplu, pentru a se grăbi procesul, se introduc hormoni artificiali. Tot felul de proceduri care nu-şi au nici un rost într-o naştere normală. Nu ştiu de ce hormonii naturali ai mamei trebuie să fie înlocuiţi cu oxitocina sinteticñ!?… Mie mi se pare un lucru care nu poate fi explicat decât prin faptul că naşterile trebuie să fie rapide. Totul e gândit în termeni de eficientizare, fără să ştim exact care este efectul acestor intervenţii asupra mamei şi a copilului.
Imaginaţi-vă că Irina, moaşa, a dormit pe canapea cu Cleo cu două seri înainte, când a avut mai multe contractii şi a crezut că naşte. Ne-a spus că ea nu crede că o să se întâmple în seara aceea, dar a stat cu Cleo ca să se simtă in siguranţă. Aşa ceva ar fi de neimaginat într-un spital!
– Şi placenta, cum a ieșit până la urmă?
Iulian: Am pus mâna pe un mir de la Sfântul Munte, am însemnat-o pe burtica cu Sfanta Cruce şi i-am rugat pe Maica Domnului şi pe toţi Sfinţii ca placenta să iasă – şi placenta a ieşit foarte bine! În spital, în acest moment, medicul nu ar mai fi avut răbdare şi ar fi intervenit mecanic ca sa scoată placenta. Este o intervenţie dezagreabilă, în cel mai bun caz. . .
De fapt, în aproape toate naşterile normale, medicii intervin şi prin faptul că foarte mulţi taie zona perineală din start, chiar dacă nu e necesar, pentru că aşa-i mai simplu pentru ei (copilul iese mai uşor), dar pentru mamă este mai dificil, pentru că tăietura trebuie cusuta, iar zona e sensibilă…. Ulterior am citit că, şi dacă se rupe puţin la naştere zona perineală, acele rupturi se vindecă mai uşor şi zona se poate reface fară nici un fel de probleme, fară intervenţia medicului.
Cleo: Şi mai e ceva: copilul luat de la mamă este hrănit artificial, ceea ce este o aberaţie! Copilul nostru, de data asta, a fost ţinut pe burtica mea şi el s-a dus singur, printr-un reflex natural, şi a supt din sân la mai puţin de o jumătate de oră de la naştere – lucru pe care n-o să-l vadă nimeni, niciodată, într-un spital de stat, ci doar in acele clinici unde există acest concept de „naştere cu blandețe”.
Iulian: Soţia mea era cu copilul în braţe dupã foarte puţin timp de la naştere şi se plimba prin casă, vorbea la telefon… Totul era normal.
– Dar cum a descirs naşterea, efectiv?
Cleo: S-a intamplat totul foarte repede, pentru că la prima oră a dimineţii s-a rupt apa, în somn, şi aproape instantaneu au început contractiile acelea uriaşe de naştere, din două în două minute. Nu mă mai puteam mişca. In primă fază, nu ne-am dat seama ce trebuie să facem: moaşa nu era, şi-am chemat Salvarea — ne-am zis: „Dacă nu este moaşa, aşa a fost să fie, o să mergem la spital. Dar, în panica aceea de alteva minute, pină am vorbit cu moaşa la telefon, mi-am dat seama nu mai pot să mă mişc și nu voi reuşi să mă urc în Salvare.
Apoi moaşa ne-a liniştit și ne-a zis să ne apucăm de treabă! După ce m-am linistit, am acţionat. Şi moaşă a fost, pană 1a urmă, Iulian
– Cum a fost?
Iulian: Păi, te întăreşte Dumnezeu în momentele alea, nu ai incotro! A fost bine, din punctul meu de vedere a fost o naştere perfectă! Maica Dornnului a fost cu noi… Copilul, când a ieşit, cu căpşorul într-o parte, aproape că îmi arăta cordonul ombilical din jurul gâtului – şi l-am tras peste cap. Iar copilul a putut să iasă, un pic ajutat și de mine; am ţinut putin, ca să nu fie o expubie foarte rapidă. Asta o auzisem tot în discuţiile dintre Irina şi Cleo.
Cleo: Multa lume m-a întrebat dacă am avut copiii acasă în acel moment, şi dacă nu s-au şocat să asiste la naştere! Am avut doi dintre copii acasă, gemenii de 14 ani, și nu, nu s-au şocat. Probabil întrebarea asta vine din faptul că lumea se gândește la ceea ce se intamplă în spital — urlete, ge-mete — dar n-a fost aşa: copiii ne-au fost chiar de ajutor. E adevărat că nu i-am lăsat să intre atunci în cameră. Soţul meu i-a trimis afară şi a inchis uşa, dar din când in când le striga: „Adu-mi un prosop, adu-mi un mop!”. Fata era pregătită, stă-tea lângă uşă şi ne aducea absolut tot ce trebuia, dar nu s-a şocat câtuşi de puţin! Băiatul a fost 1a nişte cumpărături, în apropiere… Știau că nasc şi că nu aveau de ce să le fie teamă. Au participat şi ne-au ajutat cât de mult s-a putut.
Material reafizat de Raluca Tănăseanu. Fotografii de Ana Capsali.
(Revista Familia Ortodoxă – numărul 11 (46) / 2012, paginile 32 – 36)
Carol
ianuarie 19, 2013 @ 11:28 am
Foarte bine ca ai urcat acest articol, il cunosc din revista, si m-a impresionat profund, faptul ca Iulian vorbeste despre ortodoxie si o si traieste este un lucru mare, el pune in fapta ceea ce predica altora. Va dati seama, 8 copiii? Si probabil ca vor mai veni, Dumnezeu sa-i ajute.
Si daca era undeva la tara unde sa zicem ca avea alte conditii mai ziceam, dar in mijlocul Bucurestiului??? Iata ca se poate !
Si inca ceva interesant,spunea ca inainte sa tai cordonul,trebuie lasat copilul o perioada de timp cu mama sa,sa primeasca afectiunea de care are nevoie,iar apoi sa ii fie taiat
Si faptul ca a ales sa nasca acasa, sa il fereasca de vaccinari inutile si administrarea de hormoni, medicamente care nu isi aveau rostul, dovedeste ca mitul necesitatii asistentei medicale in cazul nasterii si nu numai poate fi desfiintat.
Dar trebuie sa fi si priceput, nu poti sa te bazezi pe o credinta oarba daca habar ai cum trebuie sa se nasca un copil, cum sa te feresti sa nu infasori cordonul obilical de gatul lui,sa nu moara. Dar totusi, e mai buna moasa, dar ar trebui ca in cazuri urgente sa stim ce sa facem.
Eu nu am avut ocazia sa fac practica la un cabinet de obstetrica-ginecologie, dar am sa incerc primavara aceasta sa merg sa asist la nasteri,chiar daca nu o sa practic meseria de asistent in acest domeniu !
Claudiu Balan
ianuarie 19, 2013 @ 1:50 pm
Vreau să aduc și eu o idee la acest articol.
În primul rând felicit această familie pentru frumusețea trăirii ei și pentru exemplul pe care îl dă societății..
În al doilea rând mă gândeam ce interesant este să naști în același pat în care ai făcut dragoste cu soția. În același loc ai simțit plăcerea relațiilor intime și tot în același loc și suferința nașterii. E foarte ușor astfel să te ridici cu mintea și să te gândești la blestemul pe care Eva la căpătat prin neascultare în rai: [i]voi înmulți necazurile tale, și în dureri vei naște prunci…[/i]
Sunt sigur că după această naștere acasă, cei doi soți vor percepe altfel relațiile intime.
Nașterea în cadrul familiei păstrează totul într-o intimitate tainică… așa cum a fost de altfel și actul împreunării.
Mi se pare urât că astăzi nașterea a ajuns un act public, la care pot avea acces mai multe persoane, nașterea poate fi filmată și apoi transmisă pe internet, etc.
Fiecare face ce vrea cu viața lui, dar totuși ar trebui să ne păstrăm intimitatea… așa e firesc… așa suntem noi creați.
Teodora
ianuarie 19, 2013 @ 11:27 pm
PENTRU VIITOARELE MĂMICI, PENTRU PĂRINȚI ȘI NU NUMAI :
Vă invit să vizionați un filmuleț extraordinar care se leagă de articolul de față și care este despre nașterea acasă. Ditta Depner este o femeie extraordinară, care ajută o mulțime de mame prin cursurile pe care le susține, prin sfaturile pe care le dă, să readucă nașterea la ceea ce este ea în sine: un eveniment intim, care ar trebui să se petreacă în cadrul familiei, un eveniment frumos și ne-traumatic (știm că în zilele noastre mamele trec prin traume fizice și psihice înspăimântătoare din cauza tratamentului de care au parte prin spitale, din cauza pozițiilor nefirești în care sunt silite să nască – cea mai nefirească și dureroasă fiind obișnuita poziție pe spate unde lucrăm efectiv împotriva gravitației menite să ajute procesul expulziei).
Ditta a ales în deplină cunoștință de cauză să nască acasă ambii săi copii, ajutată de o moașă (i se spune „dula”) și de soțul ei, este total împotriva vaccinurilor și nu și-a vaccinat niciunul dintre copii. Sunt convinsă că veți sorbi, ca și mine și mulți alții, fiecare cuvânt al unei femei puternice, care a decis să renunțe la prejudecățile vremurilor în care trăim. Tot ceea ce povestește este absolut minunat și avem o mulțime de lucruri de învățat de la ea!
Aici este linkul:
http://www.dailymotion.com/video/xvcaph_povesti-din-brasov-24-11-2012-p1_news
PS: deși se menționează cuvântul „hypnobirthing” subliniez că nu este vorba și nu are nicio legătura cu hipnoza 🙂 nu știu de ce se folosește acest termen. Este vorba numai de faptul că mamele, în momentul nașterii, trebuie să se relaxeze profund, să aibă încredere în faptul că trupul lor a fost creat pentru a da naștere unei noi ființe și nu are ce rău să se întâmple. De altfel, frica, nu numai că sporește durerea, dar și inhibă procesul în sine al nașterii, ducând la diverse complicații.
De asemenea, vă recomand și site-ul ei, cu multe informații prețioase, inclusiv referitoare la creșterea copiilor într-un mod cât mai sănătos:
http://www.bbmic.ro/concept.php#
Iată ce spunea Ditta într-un articol:
[i]In cautarile mele privind aducerea pe lume a copiilor, am fost convinsa din totdeauna ca acest lucru este cel mai firesc si natural proces fiziologic, iar toate povestile de groaza pe care le-am auzit despre nastere, au fost pur si simplu imprimate in subconstientul nostru si alimentate de mass-media, provocand cele mai urate temeri care blocheaza de fapt intreg procesul natural al nasterii.Sunt de parere ca ne-am indepartat prea mult de natura, de matricea noastra divina, si in schimb ne bazam prea mult pe tehnica si pe altii si parerile lor, ignorand propriile puteri ascunse de care beneficiem tot timpul, dar de care am uitat.
Nu vreau sa determin pe nimeni sa urmeze ceea ce spun, vreau doar sa deschid mintile femeilor, care au uitat ce putere uimitoare zace in ele. Nu sunt o feminista si nici vreo adepta a unei religii, vreau doar sa va ofer ceea ce eu am gasit in cautarile mele de-a lungul acestor ani de cautari.
Vreau sa redau speranta tuturor mamicilor care au trecut prin adevarate traume la nastere, sa le redau speranta ca nasterea este un moment plin de emotie, frumos, linistit si bland, si sa le readuc aminte de faptul ca femeia, oricare ar fi constitutia ei, este absolut capabila sa nasca un copil chiar si de una singura, fara interventii inutile care sa perturbe acest moment sublim precum nasterea si intalnirea cu Bebe.[/i]
Laura Nicoleta
ianuarie 20, 2013 @ 2:02 am
[quote name=”Teodora”]
Ditta a ales în deplină cunoștință de cauză să nască acasă ambii săi copii, ajutată de o[b] moașă (i se spune „dula”)[/b] și de soțul ei, este total împotriva vaccinurilor și nu și-a vaccinat niciunul dintre copii. Sunt convinsă că veți sorbi, ca și mine și mulți alții, fiecare cuvânt al unei femei puternice, care a decis să renunțe la prejudecățile vremurilor în care trăim. Tot ceea ce povestește este absolut minunat și avem o mulțime de lucruri de învățat de la ea!
[/i][/quote]
Dula nu este moasa. Sunt doua meserii diferite. Moasa, cum am spus, este capabila sa faca tot ce face un medic, mai putin operatia de cezariana. Dula nu face nimic, nu naste, nu stie sa coase. Dula este pentru suport emotional. Sa o imbarbateze pe mama, sa ii faca masaj, sa fie langa ea, mai ales daca este singura acasa. Pentru moasa faci facultate, ptr. dula faci curs. 🙂 Dar este o meserie frumoasa, cea de dula.
Teodora
ianuarie 20, 2013 @ 10:37 am
[quote name=”Laura Nicoleta”][quote name=”Teodora”]
Ditta a ales în deplină cunoștință de cauză să nască acasă ambii săi copii, ajutată de o[b] moașă (i se spune „dula”)[/b] și de soțul ei, este total împotriva vaccinurilor și nu și-a vaccinat niciunul dintre copii. Sunt convinsă că veți sorbi, ca și mine și mulți alții, fiecare cuvânt al unei femei puternice, care a decis să renunțe la prejudecățile vremurilor în care trăim. Tot ceea ce povestește este absolut minunat și avem o mulțime de lucruri de învățat de la ea!
[/i][/quote]
Dula nu este moasa. Sunt doua meserii diferite. Moasa, cum am spus, este capabila sa faca tot ce face un medic, mai putin operatia de cezariana. Dula nu face nimic, nu naste, nu stie sa coase. Dula este pentru suport emotional. Sa o imbarbateze pe mama, sa ii faca masaj, sa fie langa ea, mai ales daca este singura acasa. Pentru moasa faci facultate, ptr. dula faci curs. 🙂 Dar este o meserie frumoasa, cea de dula.[/quote]
Așa este, Laura, am greșit eu…Mulțumesc pentru rectificare! Cu siguranță este o meserie frumoasă, cu atât mai mult cu cât persoanele care o practică de obicei chiar sunt motivate să ajute femeile și să transforme nașterea într-un eveniment frumos și emoționant.
Mi-a plăcut mult tot ceea ce ai scris și sunt de acord cu tine!
Laura Nicoleta
ianuarie 20, 2013 @ 11:10 pm
[quote name=”Teodora”][quote name=”Laura Nicoleta”][quote name=”Teodora”]
Ditta a ales în deplină cunoștință de cauză să nască acasă ambii săi copii, ajutată de o[b] moașă (i se spune „dula”)[/b] și de soțul ei, este total împotriva vaccinurilor și nu și-a vaccinat niciunul dintre copii. Sunt convinsă că veți sorbi, ca și mine și mulți alții, fiecare cuvânt al unei femei puternice, care a decis să renunțe la prejudecățile vremurilor în care trăim. Tot ceea ce povestește este absolut minunat și avem o mulțime de lucruri de învățat de la ea!
[/i][/quote]
Dula nu este moasa. Sunt doua meserii diferite. Moasa, cum am spus, este capabila sa faca tot ce face un medic, mai putin operatia de cezariana. Dula nu face nimic, nu naste, nu stie sa coase. Dula este pentru suport emotional. Sa o imbarbateze pe mama, sa ii faca masaj, sa fie langa ea, mai ales daca este singura acasa. Pentru moasa faci facultate, ptr. dula faci curs. 🙂 Dar este o meserie frumoasa, cea de dula.[/quote]
Așa este, Laura, am greșit eu…Mulțumesc pentru rectificare! Cu siguranță este o meserie frumoasă, cu atât mai mult cu cât persoanele care o practică de obicei chiar sunt motivate să ajute femeile și să transforme nașterea într-un eveniment frumos și emoționant.
Mi-a plăcut mult tot ceea ce ai scris și sunt de acord cu tine![/quote]
Nu e bai, se mai intampla. 🙂
Daca doresti sa vezi documentarul pe care l-am mentionat, The Business of Being Born Trailer (https://www.youtube.com/watch?v=RPaNCw2mMUI) ti-l pot trimite prin transfer. (numai sa imi dai mailul) Este foarte interesant, mie mi-a placut. Nu este cel mai bun film si e tipic american, dar are informatii interesante si bine de stiut, caci situatia este similara in Romania. Defapt pot trimite acest documentar la toti cei care doresc sai il vizioneze. 🙂
Teodora
ianuarie 19, 2013 @ 11:39 pm
Alte informații bune de știut pe care le-am găsit și pe care cred că toată lumea ar trebui să le cunoască:
•[i]Frica amorteste si opreste oxigenul sa mearga la organe, ceea ce provoaca in corp panica si durere. Daca nu incercam sa ne relaxam si sa respiram corect si profund atunci cand intervine o contractie, muschiul uterului nu va fi bine oxigenat si va transmite in corp panica si durere. Acceptati ce vi se intampla si credeti in voi si in puterea care va fost lasata, fiindca sunteti mai puternice decat realizati. Puteti sa nasteti asa cum au facut-o generatii si generatii de femei de-a lungul secolelor.
•Frica distruge totul si aceasta se poate elimina prin multa, multa informatie si cunostinta si acceptarea unui mediu frumos si linistit de nastere. Frica, bat-o vina, poate sa anuleze o dilatare suficienta si poate sa stranga cervixul de la o dilatare de 6 la o dilatare de 3-4 cm. Invatati sa va relaxati si asta nu se invata atunci cand nasteti, ci pe parcusul sarcinii. Zilnic luati-va timp sa invatati sa va rupeti de toti, sa vorbiti cu bebelusul si sa va spuneti ca totul este bine, ca bebelusul este sanatos, ca veti avea o nastere frumoasa, linistita, pasnica si ca veti face fata la tot fara probleme. Afirmatiile spuse cu voce tare ne ajuta sa ne intarim credinta ca totul va fi bine, ne conving si ne ajuta sa avem incredere in noi si in Divinitatea Suprema.
•Nu va lasati ingrozite de povestile de groaza prezentate de femeile care s-au lasat traumatizate de nastere. Apasati pe un buton mare de CANCEL, cand le auziti si rugati-le respectuos sa schimbe subiectul fiindca va sperie. Veti vedea ca vor avea o reactie foarte ciudata, insa va fi foarte bine pentru voi si bebelus. Toate aceste poveste raman marcate in minte pe toata durata nasterii si se reintorc inconstient exact cand nu aveti nevoie, producand si mai multa frica si disconfort.
•Pentru preventia rupturilor perineale, faceti zilnic exercitii Kegel si, incepand de la saptamana 34 rugati-va partenerul sa va faca zilnic timp de 10 minute masaj perineal, care previne si pregateste suprafata perineului pentru nastere, determinand-o sa fie flexibila si usor de refacut.
•“Respira pe gura in ritm de 3″ – gresit. Respirati pe nas intotdeauna si umflati-va diafragma cu mult aer si nu pieptul. Lasati aerul sa parcurga tot corpul, sa coboare in jos si sa ajute la relaxare si la expulzie.
•Oxitocina, hormonul fericirii care ajuta la nastere si care se se injeacteaza (ceea ce este din nou destul de dureros si care nu tot timpul isi face efectul fiindca este chimic), poate sa fie produsa natural de catre corpul uman. Oxitocina este cea care ne face fericite cand primim un cadou sau flori, cand facem cumparaturi cand avem orgasm, cand suntem pline de acel sentiment de fericire profunda etc. Aceasta nu se poate elibera daca suntem tensionate, stresate de cei din jur sau cand ne este frica. Oxitocina se poate elibera in corp doar cand suntem linistite, relaxate, cand suntem in preajma partenerului care ne face un masaj sau prin stimularea sanilor (de catre o pompa de san, de catre partener si chiar si un bebelus pus la san stimuleaza si grabeste nasterea naturala).
•Femeia trebuie sa nasca in ritmul ei, mai bine zis, sa fie lasata sa nasca cand corpul este gata de expulzie, nu cand personalul medical stabileste ca este momentul. Multe mamici se tem si isi subestimeaza puterea, insa asa de rau imi pare ca toata lumea uita de instincte care in special la mamici sunt atat de pronuntate. Daca femaia vrea sa nasca in 3 zile, trebuie lasata si nu trebuie grabita. E bine de stiut ca, Maternitatea Eva MedLife din Brasov, este printre primele spitale din tara care lasa femeia sa nasca in ritmul ei si nu-i impune nimic din ce nu doreste.
•Nu mergeti la spital de la primele contractii si nu alertati intreaga casa fiindca mai este destul timp pana veti naste. De multe ori se intampla noaptea sau dimineata devreme. Nu aprindeti lumina fiindca corpul va intra automat in stare de alerta, stati linistite si lasati-va corpul sa-si urmeze cursul normal fiindca se va descurca mai bine la semi-intuneric. Daca nu aveti stare, miscati-va prin casa, relaxati-va in apa calda, multe femei isi pregatesc cuibul instictiv facand curatenie usoara in timpul dintre contractii etc.
•Miscarea ajuta enorm in contractii si chiar daca preferati sa mergeti la spital, chiar cand vor fi foarte dese, miscati-va fiindca veti realiza ca va ajuta enorm. De asemenea exercitiile usoare cu mingea de fitness ajuta mult (informati-va despre asta) si relaxeaza perineul. Sunt multe, multe de spus…
•Uitati de mitul: “impinge ca altfel nu poti naste” fiindca totul este o greseala implementata de ani de zile in mintea femeilor prin filme si literatura. Procedura este din pacate exagerat de dureroasa, ne-naturala si creaza rupturi nedorite. Mama este singura care isi cunoaste instinctele. Au fost atatea femei care au nascut fiind in coma, iar copilul a iesit pe contractii naturale, alunecand ca un peste. E bine de stiut ca atunci cand impingi, durerea se accelereaza si se poate si fara sa impingi sa iasa frumos si bland, doar bazandu-te pe respiratia adanca, calma care ajuta si care conduce copilul sa iasa natural. Deja comentarii stiu ca vor fi ca fara sa impingi nu iese, insa eu va povestesc din experienta a zeci si sute de mamici care au folosit aceasta metoda si functioneaza.
•Nimeni nu are voie sa puna mana pe copil, sa-l intoarca, sa-l traga sa-l bruscheze fiindca nu este necesar. Asa cum zicea si Ditta, Dumnezeu nu a pus un monstru in voi care nu poate iesi ci din contra, corpul vostru stie sa calculeze cu exactitate expulzia si copilul se va naste fara probleme si va aluneca linistit fara sa fie tras. Orice atingere, bruscare si experienta chinuitoare (chiar si refuzul mamei de a naste si durerea ei marita de circumstante) va lasa traume adanci in mintea copilului, traume de care va incerca sa scape o viata intreaga, vezi cartea Mintea Noului Nascut.
•Trebuie sa stiti ca orice copil la expulzie are ombilicul in jurul gatului, care se da la o parte foarte usor cu un deget. Din nou, spun ei, un motiv pentru cezariana neintemeiat.
•Copilul poate sa iasa atat cu capul inainte cum credem noi ca este normal, cat si cu picioarele inainte. Daca iese cu picioarele inainte, pozitia obisnuita de nastere este imposibila. Trebuie adoptata o pozitie noua, prin care copilul va aluneca fara probleme, adica femeia trebuie sa fie sprijinita de perete ca si cum ar sta pe un scaun.[/i]
sursa http://ligiapop.com/2012/02/25/hypnobirthing-cu-ditta-depner/
Teodora
ianuarie 20, 2013 @ 12:02 am
Vedem cum naşterea şi sarcina s-au mutat de-a lungul timpului din casele oamenilor în spitale. Această mutare este urmarea medicalizării sarcinii şi naşterii, care de fapt ar trebui să fie cel mai firesc şi frumos lucru în viaţa unei familii. Asistăm la o adevarată constrângere a naturii umane, de a se încadra în nişte norme generale şi de a se supune unor proceduri abuzive, doar ca să funcţioneze sistemul ca pe bandă.(Ditta Depner)
http://www.bbmic.ro/concept.php
http://www.bbmic.ro/echografie.php Despre ecografie
http://www.bbmic.ro/vaccin.php Despre vaccinuri, mitul vaccinurilor etc
http://www.bbmic.ro/alimentatie.php Alimentația sănătoasă
http://www.bbmic.ro/unde_mergi.php „Ia-mă cu tine unde mergi, mami!” – Purtatul cpiilor, o metoda străveche
http://www.bbmic.ro/detergenti_rufe.php Detergenți de rufe
http://mamepentrumame.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=55%3Arevista-unica-home-delivery-ana-maita&catid=35%3Anasterea&Itemid=54&limitstart=3
Un alt site foarte bun este http://www.cristelageorgescu.ro/
M-am gândit că poate aceste informații vor de fi de folos părinților, viitoarelor mame sau mamelor (dintre care știu cel puțin una care postează frecvent pe site) și vi le împărtășesc cu drag.
Doamne,ajută! 🙂
Laura Nicoleta
ianuarie 20, 2013 @ 12:36 am
„Cercetatorii in domeniu sustin ca intarzierea cu 3 minute a procedurii poate facilita circulatia sangelui nou-nascutului, permitand patrunderea in organism a unei cantitati mai mare de sange si reducand astfel riscul de anemie si de deficit de fier. „(despre copii.com)
Din cate am inteles din ce am citit, cordonul ombilical se usuca singur dupa 15 minute si poate fi taiat. Imediat dupa nastere are o culoare inca pulseaza, se vede ca este inca activ sa zic asa. Dupa cateva minute se usuca si se paote taia f.frumos.
Eu am citit cate ceva despre nastere,sarcina, alaptare, desi nu sunt mama inca. Ma tot bate gandul sa lucrez in acest domeniu, dar nu stiu cum va fi.
Nasterea acasa este ceva normal. Nasterea la spital este anormala. In Olanda 80% din mama nasc acasa. In UK se naste acasa, dar si daca nasti la spital, ai posibilitatea sa te misti, sa iti alegi pozitia, moasa e langa tine. In SUA se poate naste acasa, desi nu este vazuta cu ochi buni. Se tot face reclama proasta nasterii acasa si din pacate vad ca si in Romania sistemul de nastere este similar cu cel din SUA care este groaznic. Complet medicalizat. Nasterea este indusa de catre medic, mai ales daca bebe nu vine la data nasterii stabilita de ecograf. Substantele care se folosesc in inducerea sarcinii nu sunt sanatoase ptr. mama si mai ales ptr. copil. Oxitocina artificiala nu este tot una cu oxitocina naturala. O nastere indusa este cu mult mai dureroasa decat o nastere naturala. Contractiile in cazul unei nasteri naturale sunt ca o functie sinus. Adica ai 5 min. pauza apoi vine contractia, iarasi ai paza, iarasi vine contractia; adrenalina iarasi va ajuta sa se treaca cu bine peste contractii. In cazul nasterii induse nu mai este asa. Timpul contractiilor este mult mai mare si sunt mult mai dese, e ca o explozie ceea ce cauzeaza multa durere si copilul saracul se cam sufoca acolo. Si o nastere indusa este imposibil de suportat fara epidalara. Si substantele folosite ptr. inductie+epidulara nu sunt un cocktail prea bun ptr. sanatatea copilului.
Nu exista data exacta a nasterii. Ai o luna de zile in care poti sa nasti. Unii copilasi nu pot sa vina in sapt. 39 sau 40, ei mai au nevoie de putin timp ptr. a se dezvolta si daca sunt fortati sa vina prea devreme, sanatatea le poate fi afectata. Deobicei intre sapt. 40 si sapt. 44 este perfect normal sa se nasca.
Nasterea indusa nu este ptr. mame si copii, ci ptr. medici. Este mai usor, mai rapid, nu mai trebuie sa stea noptile si sa astepte pana mama naste, nu mai tipa nimeni caci sunt prea drogate. E un documentar american The Industry of Being Born care ia pe rand toate posibilitatile: nasterea acasa, nasterea la spital, cezariana, nastere indusa etc. Mie mi-a placut.
Laura Nicoleta
ianuarie 20, 2013 @ 1:20 am
@Teodora Cunosc si eu acele web site-uri. Au informatii frumoase si importante. As mai recomanda site-ul http://lll.maternet.ro/Acasa/tabid/438/Default.aspx
Au informatii foarte bune. Am si una din cartile lor, in engelza, caci in romana nu prea este litaratura despre asa ceva, si este o carte superba. Daca ai avea acesta carte nu cred ca mai ai nevoie de altele, contine absolut tot ce trebuie sa stii.
***
Multi oameni considera moasa ca fiind un fel de baba cu batic cu care nasti in grajd. Nu. Moasa este o femeie bine pregatita si f.informata. Stie sa faca tot ce face un medic, mai putin operatia de cezariana. In SUA cand au mutat nasterea in spitale au facut o campanie intreaga de batjocura impotriva moaselor si oamenii au pierdut increderea in ele. Nu stiu daca in Romania s-a intamplat la fel. (am vazut poze vechi din sua cu femei in travaliu care au nascut in spitale, cred ca erau printre primele generatii, si era groaznic. erau legate de pat, unele puse si in camasa de forta ..ca la nebuni)
Nasterea acasa este fireasca. Femeia are nevoie de intimitate si de un loc cunoscut. E putin similar cu ce se intampla la mamifere cand nasc. Si din cate am inteles, si persoanele cu care este insotita conteaza. Sa fie sotul (eventual si mama ei) si moasa/medicul si atat. Mama alege.
Acasa poti sa misti, poti sa alegi unde nasti-in pat sau in cada,in apa calda(ajuta la calmare), sotul sau doula iti poate face un masaj pe spate, poti sa bei apa, sa mananci, sa razi, iti alegi pozitia (nu e obligatoriu sa fie pe vine, deobicei femeia isi alege ea cum simte ca ii va fi mai usor–dar in nici un caz nu pe spate). Asa la spital nasti in public practic si esti inconjurata de oameni stresati si de alte femei speriate si in durere + ca esati legata de pat. Din nou, mama ar trebui sa aleaga ce si cum.
Au dreptate cei din articol. Nu este bine sa iei bebele asa repede de langa mama. Nu se creaza legatura dintre copil si mama. Defapt se creaza, dar mult mai greu si dureaza mai mult timp. Imediat dupa nastere mama elibereaza un hormon (am uitat numele) care o face sa se indragosteasca de bebe si este f.fericita. Asa daca mama vede copilul dupa 3-5 ore spalat,plin de lapte praf si de fase sterile, nu mai e la fel. Multi copii care sunt nascuti acasa si sunt pusi imediat pe pieptul mamei(mai ales daca il prinde ea) nici nu plang. Sunt calmi si frumosi. Femeia cand este insarcinata si cand naste, isi traieste inconstient propria nastere. Se pare ca medicii au uitat treaba asta.
Multi zic ca acasa nu este mediu steril, dar defapt este gresit. Unde este mai curat si mai bine: unde locuiesti si faci curatenie regulat si sistemult au imunitar este deja obisnuit cu microbii din casa sau la spital unde sunt tot felul de oameni bolnavi si virusi cu care sistemul tau imunitar nu este obisnuit? Acasa, evident.
Nu sunt neaparat impotriva spitalelor in sine. Consider ca este mai important intr-un fel cu cine nasti, decat locul. Daca in spitale ar fi o atmosfera frumoasa, calda, intima atunci ar fi f.bine. Multe femei sunt speriate mai mult de maternitati decat de nasterea in sine. Daca pornesti de la premiza ca sarcina este o boala si are nevoie de interventie, atunci asa va fi. Daca o privesti ca pe ceva natural, atunci va fi o experienta frumoasa. E trist ca medicii le i-au aceasta putere interioara femeilor si le fura o experienta unica. Femeia poate sa nasca singura, este in firea ei, dar media si medicii tot spun ca femeia este incapabila sa nasca singura si uite asa am ajuns sa fie mai importanti medicii barbati decat femeia insarcinata. Dar totul este o afacere in prezent si banul dicteaza.
Militez pentru nasterea acasa. Fiecare femeie ar trebui sa aiba dreptul sa aleaga unde naste, cu cine, sa fie bine informata. Spitalele sa ramana si ele deschise si sa fie bine pregatite si sa fie mai prietenoase. Daca si in Romania s-ar legasliza nasterea asistata acasa, ar fi minunat. (am inteles ca in ultima vreme multe femei din Ro au optat ptr. nasterea acasa)
M-am lungit mult la vorba. Imi pare rau daca am scris prea mult. Ma pasioneaza subiectul si as vorbi 10 ore.
Felicitari celor doi soti ptr. curajul pe care l-au avut si ptr increderea lor in Dumnezeu! Dumnezeu sa le dea sanatate lor si celor 8 copilasi ai lor.
Doamne ajuta!