Naşterea Mântuitorului sau reînnoirea lumii, nicidecum sfârşitul ei
Alarmarea globală cu privire la presupusul sfârşit al lumii pe 21 decembrie 2012 agită iarăşi conştiinţele celor care încă nu şi-au precizat clar crezul în viaţă. Nimic neobişnuit în acest tip de manipulare socială, deşi tactica folosită are toate simptomele desacralizării postmoderne.
Dar faptul că această dată este asezată în proxima vecinătate a praznicului Naşterii Mântuitorului nu poate fi întâmplătoare în intenţia susţinătorilor. De fapt, chiar zvonacii şi propagandiştii noii date ale venirii Apocalipsei cunosc mai dinainte că aceasta nu va fi la data stabilită de ei, dar asocierea ei cu Crăciunul se vrea o clătinare puternică a semnificaţiei celui din urmă.
Logica e simplă, dar rezultatul e tragic. Faptul că sfârşitul nu va veni pe 21 decembrie vrea să inducă ideea că nici Naşterea lui Hristos prăznuită peste doar câteva zile, pe 25 decembrie n-a fost reală. Prin urmare, în aritmetica binomului început-sfârşit sau naştere-moarte se ajunge simplist la concluzia: dacă sfârşitul n-a venit, atunci nici Hristos nu s-a născut.
Recunoaştem că acest tip de logică funcţionează şi chiar foarte bine. Credem că ea va afecta multe conştiinţe ale contemporanilor noştri. Dar mai ştim un lucru: valabilitatea ei se înscrie doar în dreptul celor care de frica morţii îşi fură din taina vieţii şi pentru că nu cred în nimeni şi nimic, găsesc încă un motiv să nu creadă în continuare („Cine e nedrept să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat să se spurce încă. Cine este drept să facă dreptate mai departe. Cine se sfinţeşte mai sfinţească-se încă” Apoc. 22, 11).
Acestui soi de necredinţă şi acestor calcule fără chibzuinţă li s-au dat dedemult răspunsul, după cum în timp li s-au verificat îndoielnica veridicitate. O simplă trimitere la o altă dată a sfârşitului lumii fixată în urmă cu doar un deceniu este mai mult decât suficientă pentru a demasca impostura. Toate se lovesc neîndoielnic de cuvintele Mântuitorului cu privire la inutilitatea eforturilor umane în direcţia calculelor apocaliptice: „Iar de ziua şi ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Mt. 24, 36).
În ceea ce ne priveşte pe noi cei puţini/mulţi care ştim în cine credem, noi aşteptăm să vină Crăciunul, cel puţin la fel cum aşteptăm sfârşitul lumii. Cu atenţie, cu maximă încordare, cu nespusă taină. După îndemnul Mântuitorului astfel de momente-eveniment se înscriu în rândul tainelor ce depăşesc puterea de cuprindere a omului, astfel încât mai mult ele ne trăiesc pe noi decât le putem trăi noi pe ele. De aceea, suntem îndemnaţi: „Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru” (Mt. 24, 42). Prin urmare, din perspectivă teologică orice eveniment viitor este anticipat în prezent, Astăzi (Evr. 3, 13). Adică, în limitele unei singure zi – care este o nouă şi unică zi – este cazul să trăim la prezent relaţia cu Dumnezeu, relaţie despre care anumite zile deosebite de prăznuire ale anului sunt doar bune prilejuri la care suntem invitaţi să reînnoim anamnetic temelia credinţei noastre. Astfel, am putea firesc muri înainte de venirea sfârşitului lumii, după cum firesc am putea prăznui Crăciunul în cer, nu ieri, nu mîine, ci Astăzi.
Animaţi de această vie conştiinţă a unui prezent continuu în faţa Ziditorului nostru trăim aceste zile ale lunii decembrie 2012 fără disperare, ci dimpotrivă cu aşteptare sfântă întru întâmpinarea Naşterii Mântuitorului. Dincolo de emoţiile exterioare prilejuite de cadouri şi brazi împodobiţi suntem tainic încrdinţaţi de adevărul retemeluirii şi reînnoirii lumii odată cu întruparea Mântuitorului. Şi întrucât Naşterea Mântuitorului este singurul fapt „nou sub soare”, care reaşează universul pe temeliile lui autentice, ne primenim şi noi fiinţa de duh şi trup cu acest Adevăr în fiecare an, în fiecare zi, în fiece clipă.
Acest fapt nu-i teorie, nici iluzie, nici speculaţie. Este Taina care ne cuprinde real pe toţi cei care ne oferim drept ofrandă mintea, simţirea, voinţa şi inima pentru a fi înoite întru Naşterea Lui. Mintea – pentru a ne întări credinţa în Adevărul întrupării Lui, simțirea – prin colinda sfântă de Naşterea Fiului, voinţa – primind dragostea smerită a Celui ce voieşte să se facă asemenea nouă întru toate. Iar inima oferindu-se drept peşteră sărăcăcioasă a sălăşluirii Pruncului, va înnoi întreaga noastră fiinţă schimbând slabele noastre puteri, care se grăbesc spre moarte cu imbolduri harice roditoare de bucurie sfântă, neostentativă, smerită, dar adâncă cât toată Taina Celui întrupat.
De aceea, noi stăruim în aşteptarea venirii Lui care, fie pe norii Cerului (Mt. 24, 30), fie în ieslea Betleemului (Lc. 2, 4-7) va desăvârşi în har neputinţele noastre, cu nădejdea că putem zice deodată: Vino Doamne Iisuse! (Apoc. 22, 20) şi Hristos Se naşte slăviţi-L; Hristos din ceruri întâmpinaţi-L; Hristos pe pământ înălţaţi-vă […] (Catavasiile naşterii Domnului). În rest, tăcerea să ne fie mântuitoare ştiind preabine că glasul închis spre afară se deschide adânc înăuntru.
(Gheorghe Butuc)
Laura Stifter
decembrie 12, 2012 @ 12:06 pm
„Acest fapt nu-i teorie, nici iluzie, nici speculaţie. Este Taina care ne cuprinde real pe toţi cei care ne oferim drept ofrandă mintea, simţirea, voinţa
şi inima pentru a fi înoite întru Naşterea Lui. Mintea – pentru a ne întări credinţa în Adevărul întrupării Lui, simțirea – prin colinda sfântă de Naşterea
Fiului, voinţa – primind dragostea smerită a Celui ce voieşte să se facă asemenea nouă întru toate. Iar inima oferindu-se drept peşteră sărăcăcioasă a
sălăşluirii Pruncului, va înnoi întreaga noastră fiinţă schimbând slabele noastre puteri, care se grăbesc spre moarte cu imbolduri harice roditoare de
bucurie sfântă, neostentativă, smerită, dar adâncă cât toată Taina Celui întrupat.”
Minunate cuvinte!
Vă mulţumim mult, domnule profesor, pentru aceste gânduri sincere şi profunde pe care ni le-aţi împărtăşit!
Cu deosebita pretuire,
Laura Stifter
Diana
decembrie 12, 2012 @ 3:12 pm
Mda …pe mine ma fac sa rad astfel de prostii .Frate, sunt oameni maturi ,oameni in toata firea care cred in sfarsitul lumii si sunt foarte seriosi cand este adus in discutie acest subiect . Spunea un om de stiinta ca la baile Herculane sunt ‘energii’ sau in pestera din muntii Bucegi ,iar acolo daca te prinde sfarsitul lumii supraaaaavietuiesti si bucurie mare (astea le-am auzit din treacat ). Deci oamenii nu stiu in ce mod sa mai nege existenta Creatorului . Cred in extraterestrii pe care nu i-au vazut niciodata ,neavand nici o dovada ,da si cred orbeste .Recent am citit intr-un articol ceva interesant .Mai demult nistre trecatori au dat peste oasele unui magar si nah ce le-a trecut prin minte .Omul se trage din magar.In fine…
Nasterea Domnului,din nefericire acum a trecut in planul secund,locul fiindu-i luat de ideea de sarbatoare ca festin.Aceasta sarbatoare acum se defineste prin imbuibarea cu bucate ,vin,cluburi etc.
S-a nascut Mantuitorul si ne asteapta cu bratele larg deschise in casuta Lui !!!!!!Ce mai asteptati??Iar noi stam in pat. Nu-L mai faceti sa planga de ziua Lui ,uratii un calduros ‘La multi ani’.
Oricum de abia astept ziua de 21 dec.Si stiti si de ce ? Vreau sa vad reactia lor …Oamenii pot fi asa de naivi .
Laura Stifter
decembrie 12, 2012 @ 6:30 pm
Diana, cred că inclusiv cei care promovează aceste idei apocaliptice au îndoieli serioase în privinţa datei de 21 decembrie 2012.
De ce cred asta?
Fiindcă, dacă ar crede cu adevărat într-un sfârşit atât de apropiat al universului, s-ar arăta speriaţi, ar intra în panică (mai sunt doar câteva zile…), dar ei, după ce discută aprins pe această temă, pot trece cu uşurinţă la alt… topic, fără nicio problemă. Cred că, mai degrabă, aceste persoane au impresia că ar crede în sfârşitul lumii, dar de fapt încearcă doar să-şi satisfacă nevoia de senzaţional.
Nu sunt psiholog şi este foarte posibil să analizez în mod incorect acest tip de reacţii, ideile exprimate mai sus bazându-se doar pe impresii subiective.
Oricum, pe 21 decembrie se vor convinge toţi că cele mai vrednice de încredere rămân cuvintele Mântuitorului Hristos – cuvinte pe care domnul profesor le-a citat în articol – despre incapacitatea noastră de a afla data Parusiei.
Doamne ajută!
Dinita Andrei Mihai
decembrie 12, 2012 @ 8:25 pm
Buna seara o intrebare am si eu. Daca am o facultate terminata intr-un alt domeniu decat teologia.pot face un master in teologie?
Dinita Andrei Mihai
decembrie 12, 2012 @ 8:33 pm
Ma poate ajuta cineva cu un raspuns?
Claudiu Balan
decembrie 12, 2012 @ 9:03 pm
Salut Andrei!
Logic n-ar trebui să se poată.
La noi în țară se poate.
Nu am citit regulamente sau legi dar știu o persoană care face master de management și a terminat Facultatea de Teologie Litere.
Dinita Andrei Mihai
decembrie 12, 2012 @ 9:16 pm
Iti multumesc pentru raspuns, am intrebat pentru ca as fi interesat sa fac un master in teologie.A inceput sa imi placa foarte mult domeniu si asa ma simt mai aproape de Biserica si de Dumnezeu.
Dinita Andrei Mihai
decembrie 12, 2012 @ 9:24 pm
Intr-adevar logic nu ar trebui ca asa stiu si eu exemple de acest gen dar, dupa parerea mea sunt aceia care vor sa renunte pentru ca nu simt ca pot profesa in domeniu aici este vorba de vocatie, lucru care nici eu nu stiu daca il am, dar totusi as vrea sa incerc.
Dinita Andrei Mihai
decembrie 12, 2012 @ 9:27 pm
Oricum mi-ati fost de mare folos. Doamne ajuta!
Laura Stifter
decembrie 12, 2012 @ 10:15 pm
Andrei Mihai,
Să-ţi ajute Dumnezeu!
Într-adevăr, este minunat să studiezi teologia!
Şi eu cred că te vei putea înscrie fără probleme la master.
Totuşi, dacă vei întâmpina probleme (Doamne fereşte), ai posibilitatea de a aprofunda teologia şi în mod autodidact, citind lucrări de specialitate şi, în primul rând, urmând îndemnul lui Evagrie Ponticul: „Dacă vrei să fii teolog, roagă-te cu adevărat şi dacă te rogi cu adevărat, eşti teolog”.
Pe acest site, poţi să comunici cu mai mulţi absolvenţi de Teologie şi studenţi teologi.
De exemplu, Claudiu, cel care ţi-a răspuns la întrebarea despre master, este teolog!
Dacă să presupunem că nu te vei putea înscrie la master şi-ţi doreşti foarte mult să studiezi la Facultatea de Teologie, ai şi varianta de a te înscrie la studiile de licenţă. Aşa sigur se poate, chiar în grupa mea (sunt studentă la Teologie) am mai mulţi colegi licenţiaţi în alte domenii, care s-au înscris la Teologie din pasiune, din dorinţa de a-şi aprofunda cunoştinţele despre propria credinţă.
Doamne ajută!
Boitos
decembrie 13, 2012 @ 6:09 am
Trebuie sa se poata inscrie la master.Nu cred ca cineva o sa ii pretinda sa fi terminat teologia.
Problema este alta : masterul fiind o scoala putin mai pretentioasa nu mai sta sa explice notiunile elementare, pe care le-ai fi invatat la facultate.
Studentii la teologie sau teologii nu pot tine locul unui profesor care preda la o grup intreag si stie pe ce sa pun accent , iar daca ai noroc sa fie si un profesor care are timp si se ocupa de tine este perfect.
Asa ca , Andrei, numai inainte.
Inscrie-te ca nu ai nimic de pierdut, numai de castigat.
O sa vezi cum e si ne vei povesti atunci cum te simti ca masterand.
Claudiu Balan
decembrie 13, 2012 @ 6:29 am
Andrei să știi că la cele 4 master-uri în teologie se dă examen scris, care este foarte serios, și în care se cer cunoștințe dobândite dealungul unei facultăți.
E foarte greu să faci un master și să nu ai cunoștințele de bază.
Eu am făcut Facultatea de Teologie Ortodoxă din București fără să fi făcut Seminarul Ortodox înainte, și asta a fost pe de o parte un handicap, mulți din colegii mei având deja 5 ani de teologie.
Gândește-te că la master tu vei avea colegi cu 9 ani de teologie în spate… ceea ce este foarte mult.
Îți recomand să faci a doua facultate și să înveți lucrurile de bază… vei fi mult mai împlinit în acest fel.
Doamne ajută!
Dinita Andrei Mihai
decembrie 13, 2012 @ 8:28 am
Va multumesc pentru sfaturi si pentru incurajari, Dumnezeu sa ne ajute pe toti in tot ceea ce vrem sa facem si cu siguranta o sa va povestesc daca voi reusi. Daca nu sunt prea indraznet Laura Stifter imi dai si mie id-ul tau, ca sa iti cer informatii mai multe cu privie la facultate, de unde as putea sa imi fac rost de materiale pentru examenul de admitere etc., in cazul in care ma hotarasc pentru studii de licenta. Doamne ajuta!
Laura Stifter
decembrie 13, 2012 @ 11:29 pm
Sigur că da, Andrei.
Îţi voi da şi id-ul meu, dar aş prefera să vorbim pe mail, fiindcă pe messenger intru foarte rar, mai ales în perioada aceasta.
Adresa mea de email este: laurastifter@gmail.com
Id-ul: laura_stifter
Repet, preferabil ar fi să-mi scrii pe mail.
Doamne ajută!