Ioana L.: „Dacă nu ne-am fi căsătorit de tineri am fi căzut în tot felul de păcate şi am fi alungat Harul lui Dumnezeu din viaţa noastră!”
Doamne ajută!
Vă salut cu drag şi mă bucur că aţi înfiinţat această campanie. Sper să fie călăuză pentru cât mai mulţi dintre noi! M-am gândit să dau şi eu mărturie despre cum a lucrat Dumnezeu în vieţile noastre, poate va ajuta pe cineva…
Eu şi soţul meu ne cunoaştem din totdeauna, am fost vecini de scară, el locuind la etajul 4 iar eu la etajul 3. De mici am fost prieteni şi ne-am înţeles bine, deoarece aveam amândoi firi mai sensibile. Părinţii noştrii făceau glume pe seama noastră şi ziceau că ne vom căsători atunci când vom creşte mari!
Timpul a trecut şi odată cu adolescenţa au venit şi ispitele în viaţa fiecăruia. Noi am continuat să fim prieteni, împărtăşindu-ne unul altuia gândurile, visele, dezamăgirile în dragoste şi toate celelalte sentimente specifice vârstei. Fiecare eram asemenea unei corăbii care pluteşte cam în derivă pe o mare nu foarte liniştită… Dar, slavă Domnului, ne-am avut unul pe celălalt, am încercat întotdeauna să ne înţelegem şi să ne sprijinim reciproc cu dragoste!
Însă, noi niciodată nu ne-am pus problema unei relaţii de iubire, cu toate că lumea din jurul nostru credea asta. Noi ne vedeam unul pe celălalt ca pe un frate, ca pe o soră. Şi nu ni s-a luminat mintea ca să putem vedea că Bunul Dumnezeu ne-a aşezat unul lângă celălalt nu doar pentru o perioadă a vieţii, ci pentru TOATĂ VIAŢA, până când nu am reuşit fiecare să facem curăţenie în sufletele noastre şi să ne apropiem de Domnul.
Din momentul în care fiecare dintre noi am început să ne dăm seama cam ce înseamnă cu adevărat iubirea şi să dăm la o parte toate iluziile din mintea noastră, care nu făceau decât să ne întunece privirea, ne-a cuprins o bucurie ce creştea cu fiecare zi pentru că ştiam unde putem găsi acea iubire de care aveam atâta nevoie: unul în sufletul celuilalt!
Şi aşa a început povestea noastră… bucuriile sunt imense! Fiecare le simte atunci când darurile Lui Dumnezeu se revarsă din belşug asupra noastră!
Am găsit în el absolut tot ce mi-am dorit vreodată, tot ce am sperat, toate pentru câte m-am rugat la Domnul! Roadele s-au văzut imediat: fericire, linişte în suflet! Puterea de a visa, de a crede, de a spera la tot ce e mai bun. Aşa a lucrat Dumnezeu în inimile noastre. Vara aceasta ne-am şi căsătorit, eu am 20 de ani iar el 24, şi un nou dar al Bunului Dumnezeu s-a pogorât asupra noastră: eu fiind însărcinată în 3 luni!
Cred că dacă nu ne-am fi căsătorit de tineri am fi căzut în tot felul de păcate şi am fi alungat Harul lui Dumnezeu din viaţa noastră!
Iar pentru încheiere aş vrea să vă dau un sfat: rugaţi-vă Domnului pentru toate şi nimic nu va rămâne fără răspuns!
Cu drag,
Ioana Lifticariu.
sharbinsk
decembrie 18, 2014 @ 11:24 am
Interesantă rânduială a avut Dumnezeu cu voi, mi se pare o confirmare a îndemnului Cuviosului Paisie Aghioritul, [i]”[…]de mic căsătorește-te[…]”[/i].
În cazul vostru v-ați avut unul pe celălalt aproape de când erați mici, ați fost unul altuia confidenți și s-a întâmplat să vă căsătoriți, mai rar am întâlnit o asemenea lucrare a Domnului, parcă am auzit ceva asemănător în cazul marelui fotbalist Dobrin.
[i]Ioana L:
„Şi nu ni s-a luminat mintea ca să putem vedea că Bunul Dumnezeu ne-a aşezat unul lângă celălalt nu doar pentru o perioadă a vieţii, ci pentru TOATĂ VIAŢA, până când nu am reuşit fiecare să facem curăţenie în sufletele noastre şi să ne apropiem de Domnul.”
[/i]
Ar fi interesant de aflat și cum v-ați dat seama că puteți întemeia o căsnicie și cât v-a luat lupta aceasta, cum a lucrat Dumnezeu, dacă ați dori să spuneți.
[i]Ioana L :
„Vara aceasta ne-am şi căsătorit, eu am 20 de ani iar el 24, şi un nou dar al Bunului Dumnezeu s-a pogorât asupra noastră: eu fiind însărcinată în 3 luni!”
[/i]
N-ai întâmpinat obstacole să te căsătorești la 20 de ani și dacă da cum le-ai înfruntat ?
Una peste alta,vă urez să aveți bucurii sfinte și să ne mai scrieți și despre binecuvântarea de a crește un copil.
Kore
decembrie 18, 2014 @ 10:48 pm
Oameni buni, eu am o nelamurire. Pe de o parte, scrieti articole si dati inregistrari de conferinte despre cum ar trebui sa te imbraci, ce atitudine ar trebui sa aiba un crestin autentic fata de imaginea de sine, smerenie, naturalete si toate celelalte, iar pe de alta parte postati la scrierile pe care le publicati poze cu oameni care exhiba o atitudine de falosenie in toata regula.
Pe demoazela din imagine – daca e semnatara articolului – a primit-o preotul la altar asa cu umerii goi, cu corset – care, cine cunoaste stie ce inseamna – cu sfertul de voal si cu ruj – rosu Chanel (asa se vede la mine-n monitor)? Nu sunt deloc puritana, imi plac moda decenta si esentialmente feminina, aspectul ingrijit si curat, eleganta chic si misterul unei femei (pielea dezgolita peste o anumita limita si decolteul in frumusetea lor sunt de pastrat doar pt sot)!
Apoi, laudarosenia asta cu cine e mai fericit in casnicie ca s-a maritat/ insurat verde, ca l-a iubit Dumnezeu mai mult, in numele unui demers care se vrea ajutator pt intemeierea cat mai multor familii crestin ortodoxe sanatoase, credeti ca e crestineasca? Sa-mi fie cu iertare dar astfel de campanii/ articole pe mine una ma fac sa ma simt ca sacrificatii dintr-un avion cu bomba la bord dupa care se trimit stealth-uri sa-l doboare ca sa crute viata altor mii de oameni dintr-un oras peste care s-ar prabusi aeronava… deci, victime colaterale de care nimanui nu-i pasa, ca deh, asta-i viata, le facem un monument si… noi sa fim sanatosi.
Ar trebui sa vars si o lacrima pt cat de curajosi au fost unii sau altii ca si-au pus pirostriile la varsta majoratului?
Iar replica data cuiva, care de asemenea avea anumite obiectii in legatura cu campania asta, nu-ti place, nu servi, mi se pare cel putin lipsita de delicatete.
Oricum am privi campania dv, sensul secundar al ei este ca daca esti trecut de 20-25 de ani si nu esti casatorit, esti deja un ratat si un inadaptat pt care se intrevad 2 drumuri (daca si alea): calugaria sau singuratatea lucie.
E bine.
Dan Tudorache
decembrie 18, 2014 @ 11:23 pm
Corina, bună seara!
Citind cu atenție, nu cred că ai o nelămurire, ci o opinie foarte clară. Drept dovadă stau și întrebările retorice. De aceea nu cred că are cine la ce anume să-ți răspundă.
Cât privește ratarea, ea nu ține de vârstă ci de starea interioară.
Kore
decembrie 19, 2014 @ 10:49 am
@Dan
E trist sa vad ca si dv aveti de fapt dublu standard, ca una spuneti in teorie dar ganditi altceva, mai ales dupa ce am citit comentariile dv la articolul cu citatul pr Paisie in replica la ceilalti cititori care au o parere diferita de a dv in legatura cu campania.
Boitos
decembrie 19, 2014 @ 11:06 am
Kore, esti teribila.
Am ras cand am vazut ce ai scris.
Esti chiar nostima.
Da-mi voie sa fac o gluma: Vezi ca daca nu te dai cu ruj-rosu Chanel si daca nu esti o adevarata demoazela nu te ia nimeni.Asa ca stii ce sa faci daca vrei sa te casatoresti neaparat.
Aviz altor amatoare la nivelul casatoriei.
La mine era alta nedumerire: de ce autoarea a spus ca ar fi cazut in tot felul de pacate?
Ce fel de pacate? Ca sa ne luminam si noi.
Ce avion cu bomba ,Kore ?
Pune mana si cauta bomba din avion si salveaza-te daca daca te mai prind in avioane cu bomba ma supar pe tine.
Ce exemplu dai tu : curaj sau lasitate ?Lupta sau stagnarea in faza in care esti ?
Dan Tudorache
decembrie 19, 2014 @ 11:09 am
Corina, mulțumesc de observație.
Dan Tudorache
decembrie 19, 2014 @ 11:14 am
Simona, răspunsul pe care-l ceri autoarei pentru nelămurirea ta îmi pare din sfera CAN-CAN. A cere cuiva să-și expună în public, ori chiar în privat, păcatele, constituie nu doar lipsă de tact ci și lipsă de bun simț. De când și până când ar trebui ca cineva să-și facă spovedanie online ca să te ”luminezi”?
Cum ți s-ar părea ca cineva să-ți ceară ție lucrul acesta?
Boitos
decembrie 19, 2014 @ 11:24 am
Adica sa ma exprim altfel:
I-a trecut prin gand sa traiasca in concubinaj cu cineva sau nu ?
Sau sa o ia pe alte cai : bautura , droguri ,…
La asta m-am referit .
Nu m-am exprimat eu bine, in prima faza.
Dan Tudorache
decembrie 19, 2014 @ 11:31 am
Simona, te înțeleg dar nici așa nu se cade să cerem astfel de detalii public.
Eu cred că e un câștig suficient să ne folosim de această mărturie/experiență de viață, fără să mai cerem detalii care pot fi păgubitoare pentru ceilalți sau se pot întoarce la modul negativ împotriva Ioanei, dat fiind că și-a asumat identitatea cu nume, prenume și fotografie. Nu știm de unde pot apărea rău-voitorii.
Așa că cel mai bine este să zicem mulțumim și Doamne ajută.
Meiloiu
decembrie 19, 2014 @ 11:34 am
Ptr.Kore
1.Adica, Parinte Paisie, sa nu facem tratamente homeopate la copil?
– Nu, nu este un lucru in care sa ai incredere.”
2.Am ras la comentariul tau.Poate nu ar fi trebuit , ptr. ca vorbeai serios.
Dar ce reactie sa mai ai la astfel de lucruri ?Situatia e mai mult decat tragicomica.
Dan Tudorache
decembrie 19, 2014 @ 11:40 am
Monica ți-am șters comentariul pentru a nu complica dialogul, mai ales că homeopatia este un subiect controversat. N-aș vrea să dăm naștere la discuții interminabile, când subiectul la care discutăm este despre altceva. Dacă dorești să discuți cu Corina pe tema asta, o puteți face în privat, pe mail. Dacă dorești și tu și Corina, vă pot pune în legătură una cu alta, numai să am acordul vostru.
Ioana Lifticariu
decembrie 19, 2014 @ 11:41 am
sharbinsk : Cum ne-am dat sama ca putem intemeia o familie? Pai, noi am pornit cu idea aceasta la drum, din momentul in care am realizat ca suntem mai mult decat prieteni, ne-am rugat la Dumnezeu sa ne ajute sa ne casatorim. A durat un an de zile pana am ajuns la Taina Casatoriei.
Cu siguranta am avut obstacole pana am ajuns in fata Altarului cu sotul meu. Asa cum spunea si Parintele nostru Duhovnic: atunci cand iti apar tot felul de ispite de la diavol si de piedici in drum, sa stii ca lucul pe care vrei sa il duci la bun sfarsit este placut lui Dumnezeu. Un lucru care putea sa ne tina pe loc mult timp este faptul ca eu acum sunt studenta in anul doi la medicina in Bucuresti. Am un drum lung inainte pana ma voi realiza pe plan profesional, dar toate trec pana la urma cu bine…
Boitos
decembrie 19, 2014 @ 11:43 am
Chiar este nostim, noi fetele o dam pe glume si ras, si bietul Dan se chinuie sa ne explice ce si cum si noua nicicum nu ne intra in cap.
Ce sa faci asta e, ce minte au femeile mai rar.
Chiar am citit undeva ca femeile dupa o anumita varsta au proprietati paranormale.
Cred ca de asta nu ne mai ia nimeni, daca avem si al 6 simt, va cam dati seama ce iese.
Culmea e ca trecem toate de la un articol la altul si cum apare Dan cum sarim.
Doamne , bine ca nu suntem fata in fata.
Ioana Lifticariu
decembrie 19, 2014 @ 11:49 am
Kore: imi cer iertare daca te-am suparat. Am scris acest articol cu intentii bune… Incearca sa iei partea frumoasa din ce am scris, daca gasesti ceva bun care te-ar putea ajuta in vreun fel. Daca nu…atunci nu-ti face inima rea. Cat despre felul in care am fost aranjata la nunta, sa stii ca esti prima persoana care a avut o impresie negativa. Preotul nostru nu ne-a zis nimic, pentru ca ne cunoaste in deaproape si stie ce fel de oameni suntem. Nu ne priveste doar la suprafata.
Meiloiu
decembrie 19, 2014 @ 11:53 am
Nu , Dan e ok.
Eu am crezut ca te-a suparat comentariul meu .
Sustin inca ideea de incheiere frumoasa a comentariilor la aceasta postare.
Dan Tudorache
decembrie 19, 2014 @ 11:55 am
Simona, chiar m-ai făcut să zâmbesc.
Poate totuși e ”vina ursului” că a fost prea serios când albinelor le era de șagă 🙂
Dan Tudorache
decembrie 19, 2014 @ 11:59 am
Nu, nu, cu absolut nimic nu m-ai supărat Monica. Încerc doar să mențin o ordine la dialoguri, așa cum mă pricep.
La subiectul de față eu sunt convins că vom încheia frumos, cu pace. Rămâne de văzut la celălalt, unde ți-am stricat îndemnul înțelept.
Claudiu Balan
decembrie 19, 2014 @ 12:11 pm
Kore,
Dacă eu văd pe stradă un Ferrari roșu și mă simt jignit, atunci a cui e problema? A propietarului de Ferrari? A uzinei Ferrari că s-a gândit să construiască o asemenea mașină frumoasă? Sau a mea, că sunt invidios?
Dacă ești la supermarket și te întâlnești la casă cu o altă persoană cu coșul plin ochi, iar al tău are doar câteva produse, și te enervezi, unde este problema? La persoana cealaltă? Sau la tine?
Dacă preoții și chiar Dumnezeu însuși primește la Taina Cununiei o fată într-o rochie de mireasă care nu se încadrează în limitele decenței creștine, de ce am avea noi de comentat? Ce fac preoții este îngăduință, iubire și nicidecum o acceptare a păcatului.
Ce ai vrea să facă preoții? să le ceară mirilor o poză cu rochia de mireasă înainte de căsătorie, spre aprobare? Există o limită a bunului simț, peste care nu se poate trece.
Cum poate preotul să-i spună unei fete în cea mai frumoasă zi a vieții ei, că este îmbrăcată inadecvat? Sunt lucruri care nu se fac.
Soția mea s-a îmbrăcat la fel la nunta noastră, dar nu am putut s-o conving să se îmbrace altfel.
Dacă tu văzând oameni bucuroși într-o fotografie spui că se mândresc și s-au dau în stambă, atunci bârna nu cred că este în ochiul lor.
DIn cauza invidiei unora, vom ajunge să nu mai avem voie să punem fotografii cu oameni care zâmbesc, pentru că alții sunt triști ani de zile. Sau nu vom mai putea pune fotografii cu oameni pe plajă pentru că alții n-au fost niciodată la mare.
Mi se pare că exagerăm foarte mult.
Dacă veți continua cu astfel de comentarii răutăcioase și invidioase, le vom șterge și vom evita orice conflict.
Îmi pare tare rău că nu mai faceți diferența între invidie și un lucru firesc.
Dacă poza de mai sus te smintește, înseamnă că majoritatea nunților din România te smintesc. Majoritatea bisericilor din România sunt pline de oameni ne-demni de măsura ta duhovnicească.
sharbinsk
decembrie 19, 2014 @ 12:41 pm
Încep cu precizarea că nu sunt rudă cu cei doi și nici nu-i cunosc decât prin intermediul site-ului.
Am citit a doua oară articolul, nici la prima, nici la a 2-a citire nu mi se pare că există vreo lăudăroșenie în ton, ci mai degrabă [b]recunoștință față de Dumnezeu pentru felul cum le-a rânduit pe toate.[/b]
Chiar am simțit o oarecare finețe în atitudinea autoarei care și după imagine și după scris mi se pare că este precum recunoaște- o fire sensibilă.
Chiar dacă nu contează părerea mea, mie poza îmi inspiră : prospețime, fericire autentică și energie pozitivă.
Nu cred că Ioana s-a dus așa la altar pentru a sfida ci mai degrabă pentru că s-a lăsat sugestionată de trendurile și ofertele serviciilor de profil matrimonial sau de rude: – [i]”lasă mamă! că ești tânără” .[/i]
Preotul dacă era să-i facă vreo observație trebuia s-o facă înainte cu o lună de nuntă în catehezele pre maritale, că dacă n-a făcut-o și enoriașa a venit așa, are și el o părticică din vină.
Iar dacă făcea observația n-o făcea la rupere, ca să demoleze ci cu multă finețe și vorbă dulce pentru a nu le strica oamenilor bucuria nunții, mai ales dacă le știe sufletul.
Pentru mine astfel de articole mi se par părticele din sufletele oamenilor.
Ei vin cu pozele lor și cu sufletul deschis pentru a împărtăși bucuria pe care au primit-o de la Dumnezeu.[b]
De aceea și tonul și atitudinile care se impun trebuie să fie altele, nu de critică acidă sau reproș și fără glumițe sarcastice legate de imagine pentru a nu le zdrobi in zimții bocancilor sufletele.[/b]
Nu cred că-i convine nimănui să se facă comentarii în societate cu privire la aspectul fizic, sau să i se facă reproșuri și procese de intenție pentru niște lucruri presupus răutăcioase pe care nu le-a gândit sau premeditat.
Astfel de atitudini surpă respectul și dragostea și fac imposibil dialogul sincer.
M-am gândit mult și [b]cred că Împărăția Cerurilor este bucurie.
Ori dacă noi nu putem tolera în proximitatea noastră bucuria celorlalți s-ar putea să nu avem haina de nuntă, pentru Nunta cea Mare pentru că atmosfera de acolo va fi o bucurie eternă.[/b]
Georgiana Tofoleanu
decembrie 19, 2014 @ 3:41 pm
Felicitări, Ioana Lifticariu! Mie mi-a plăcut foarte mult mărturia ta. Dumnezeu să vă dăruiască multe bucurii!
Liiana
decembrie 19, 2014 @ 4:22 pm
Foarte bine ati punctat Claudiu, Dan si domnisoara ultimului comentariu. Cred ca trebuia sa puneti si limita de varsta pentru persoanele carora e destinata aceasta campanie! Daca o domnisoara de 30 de ani s-ar lauda ca are vila si masina, eu n-am sa-i sar in cap ca se lauda, pentru ca o invidiez, insa am sa zic si eu care sunt realizarile mele pana la 27 de ani. De aici reiese nemultumirea sufleteasca si frustrarea persoanelor care realizeaza (si slava Domnului!) ca drumul pe care l-au ales…nu e tocmai cel care duce spre adevarata bucurie! Fetelor, niciodata nu e prea tarziu, daca exista pocainta! Dumnezeu va poate da inzecit si voua, daca ii cereti!
P.S. 1. Tinerii din imagine sunt foarte frumosi si nu ma duc cu gandul la indecenta! Indecenta e ceea ce se arata la TV si nu cred ca va intoarceti privirea, ba chiar este aplaudata in picioare, de tot publicul, piesa care a avut cele mai goale dansatoare!
P.S. 2. Faza cu Ferari mi-a placut enorm! Cred ca a luminat pe toata lumea!
sharbinsk
decembrie 19, 2014 @ 5:43 pm
[i]@floare de mai:
„Cred ca trebuia sa puneti si limita de varsta pentru persoanele carora e destinata aceasta campanie!”[/i]
Nu cred că trebuie menționată expres o astfel de limită pentru că pe de-o parte se subînțelege iar pe de altă parte astfel de clasificări nu fac decât să alimenteze nemulțumirile celor care nu sunt în categorie, să li se pară o altă scoatere de ochi.
Apoi Domnul Dumnezeu nu e limitativ, nu cred că dă ultimatumuri legate de vârstă și nici această campanie nu-și propune să-i înfunde și mai mult pe ceilalți.
Această campanie își propune să-i motiveze pe cei tineri, să fie mai serioși și [b]să nu distrugă alte suflete curate prin prefăcătorie sentimentală [/b], pt că s-ar putea ca neseriozitatea și joaca de-a relația să le aducă un gust amar spre vârsta de 40 de ani, în singurătate.
[i] „floare de mai:
De aici reiese nemultumirea sufleteasca si frustrarea persoanelor care realizeaza (si slava Domnului!) ca drumul pe care l-au ales…nu e tocmai cel care duce spre adevarata bucurie! Fetelor, niciodata nu e prea tarziu, daca exista pocainta!”[/i]
Ia în calcul, că motivul nemulțumirii s-ar putea să fie altul…
Este limita virtualului că nu putem percepe niciodată complet personalitatea interlocutorilor și s-ar putea ca niște stări de moment să ne inducă în eroare.
Problema era alta:[b]
Dacă tot ai luptat atât, de ce să-ți pierzi mântuirea pentru învoirea cu niște răutăți, de ultim moment, insuflate de diavol ?![/b]
Când te lupți după legea cea dreaptă, Dumnezeu te ajută să avansezi spre o conștiință superioară dacă rabzi suficient.[b]
Nu e bine să ne comparăm în fericire cu alții și nu din cauza fericirii altora suntem noi triști, nu suntem în relație de antinomie cu celelalte persoane.[/b]
Psihologic vorbind, în această perioadă cresc în intensitate depresiile sau stările negative pentru persoanele care nu au alături perechea cu care să se bucure, deci să încercăm să ne înțelegem și să ne sprijinim pentru ca și Dumnezeu să se odihnească în sufletele noastre.
Kore
decembrie 19, 2014 @ 5:44 pm
Multumesc pt oua si rosii.
Am trecut de mult de nivelul invidiei. Nu am nevoie de bunurile celorlalti, oricare ar fi ele.
Tinta comentariului meu era esenta omului.
Nu va faceti griji, nu sunt si nici nu ma consider sfanta mucenita cu moaste-n viata.