Ne grabim sa judecam!
Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.
S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.
Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.
Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: „Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”
Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.
A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.
De luat aminte!
Mary
aprilie 29, 2009 @ 3:56 pm
Acest lucru mi s-a intamplat si mie. Prin asemenea situatii, Dumnezeu incearca inimile noastre. Se pare ca e un moment atat de neinsemnat, dar cum ne enervam, ne indignam si ne-am dori sa-i reprosam celuilalt comportamentul…
adriana
aprilie 29, 2009 @ 5:40 pm
stiam anecdota, dar o recitesc mereu cu placere, mai ales ca sunt si eu de multe ori in situatia in care in loc sa vad cu ce am gresit eu, caut sa gasesc vina in comportamentul altora
Alex-AcE
mai 4, 2009 @ 10:08 pm
Mijto rau de tot intamplarea 😉
10
Pai cam asta e… ne grabim sa judecam in ainte de vreme. Pana cand nu se termina sa nu scoatem nici un cuvant de judecata. Numai la urma. Deci sa nu ne bagam in treaba la om. La urma sa venim si sa vedem.
Enervanta rau lumea care se baga in treaba mea inainte sa o gat… cred ca e cea mai enervanta chestie din viata mea. Ma mai bag si eu… si asta e viata. Incerc sa ma schimb in bine…
Fereste-te de judecata cea ind
octombrie 19, 2009 @ 10:02 am
[…] “Ne grabim sa judecam!” […]
Andreea
aprilie 14, 2010 @ 5:24 pm
Este foarte greau.. Ascultai melodia asta, var face bine http://www.youtube.com/watch?v=d8x9isgbRVo aveti grija de voi
Adriana
aprilie 28, 2010 @ 7:17 pm
Ca sa judec si eu: poate ca domnul cu pricina era pur si simplu flatat ca o frumoasa domnisoara ii apreciaza atat de mult biscuitii, in timp ce ea nu a fost la fel de flatata 😛
Glumeam 🙂