Ne putem mântui și fără a citi cărți duhovnicești

Ce trebuinţă ai, omule, să cauţi cărţi multe, care să te povăţuiască pe tine spre folos şi să întrebi pe toţi dascălii, zicând: „Spuneţi-mi, cum mă voi mântui?” Iată, toate cărţile cele învăţătoare, în două cuvinte încap, adică: întru frica lui Dumnezeu şi întru a avea pe Domnul înaintea ochilor totdeauna.

Să iei aminte la tine însuţi, precum se cade şi vei înţelege toate poruncile lui Dumnezeu şi să le ţii pe ele. Pentru că, aşa, Sfinţii cei ce au fost, din veac, au plăcut lui Dumnezeu: prin cunoştinţă curată şi prin neschimbate fapte. Iar alţii dintre dânşii, nici n-au avut cărţile Sfinţilor, nici nu i-au învăţat dascălii cele de folos şi, de la Adam până la Moise, în multe feluri au trăit.

Deci, spune-mi mie cum au plăcut lui Dumnezeu: Abel, Enoh, Noe, Melchisedec, Avraam, Isaac şi Iacov şi ceilalţi drepţi, care au fost mai înainte de Moise? Ei n-au învăţat carte, precum s-a zis, nici vreun dascăl dintre oameni nu i-a învăţat pe ei, în afară numai de predania, cea din viu grai şi de gândurile bune, de a avea pe Dumnezeu înaintea ochilor, de-a pururi.

De asemenea, şi după întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, ştim pe mulţi că au fost oameni simpli, şi la cuvinte şi la înţelegere, unii, dintre dregători, fiind aşa, iar alţii, din poporul de rând, unii din ei pastori de oi, ori alte îndeletniciri având şi nu numai bărbaţi, ci şi femei au alergat la Dumnezeu şi au săvârşit poruncile Lui. Deci, arătat este că, luând aminte la cuvintele cele mai sus-zise, le-au şi împlinit întocmai. Dar, acum, să nu iei pricina omule, cu arătate dovezi, zicând cu greşeală: „Prost sunt şi fără ştiinţă, cum, dar, pot să fac poruncile Domnului?” Iată, că s-a arătat ţie acum, în ce fel vei plăcea lui Dumnezeu şi să nu mai zici: „Nu pot”, căci de vei voi, împreună cu aceştia, te vei apropia de Stăpânul, că David, zicând: „Bunătate şi învăţătura şi cunoştinţă mă învaţă, căci poruncilor Tale am crezut”. Şi, iarăşi, „Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu”. Şi, încă: „Ajută-mi, şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale pururea”. Pentru că, tot cel ce cere, va lua, şi cel ce caută, află, şi celuia ce bate, i se va deschide.

Să nu zici, iarăşi: „În lume sunt şi cu grijile lumeşti legat sunt şi nu pot să fac toate poruncile Domnului”. De vei voi, acum, că desăvârşit să le faci pe ele şi să te lepezi de lume şi să-ţi iei crucea ta, ca să mergi în urma Domnului Tău, lucru care mai bun îţi este ţie, decât toate, apoi eşti liber să o faci. Iar, de nu poţi să faci această, apoi, şi în lume fiind, sileşte-te să placi lui Dumnezeu; căci se poate, şi în lume fiind, cineva să facă poruncile lui Dumnezeu, pentru că multe chipuri de pocăinţă şi de mântuire a oamenilor sunt.

Într-o rânduiala de viaţă este fiecare, iar, de va voi să se nevoiască, să gândească tare, în mintea sa, că Sfinţii cei vechi, în lume fiind, împreună cu femeile şi cu copiii petrecând şi în bogăţie şi în case mari fiind, alţii încă stăpânind şi popoare întregi, care li se încredinţaseră de la Dumnezeu, şi durere multă şi grijă de lucrurile cele pământeşti având, au plăcut şi lui Dumnezeu întru toate, precum au fost Avraam, Isaac şi Iacov, David şi Iosif şi Iov. Aceştia toţi au fost în lume, trăitori împreună cu femeile. Dar, şi aşa, toate poruncile Domnului le-au făcut. Dumnezeului nostru slavă!

Autor: Sfântul Ghenadie, patriarhul Constantinopolului

(Proloagele, volumul I, Luna februarie, ziua 19, „Intru această zi, cuvânt al Sfântului Ghenadie, patriarhul Constantinopolului – Despre  frică de Dumnezeu.”