Neamul românesc a fost silit permanent să balanseze între Occident și Orient, între două stiluri de viață diferite
Trebuinţa continuă a poporului român de a se balansa între Est şi Vest, de a împăca într-un conţinut şi într-un mod unitar de viaţă componentele atât de variate ale Occidentului şi Orientului a făcut ca spiritul românesc să se caracterizeze printr-un echilibru de o maximă amplitudine din punct de vedere al conţinutului şi de o elasticitate nemaiîntâlnită din punct de vedere formal.(p.44)
Românii, în schimb, se pot conforma atât de mult Occidentului, încât nu-i mai cunoşti că nu sunt occidentali. Ei îşi pot însuşi perfect accentul oricărei limbi străine, precum şi modurile de comportare a occidentalilor. E probabil că tot acestei posibilităţi deosebite de a se „conforma” cu Occidentul şi Orientul să se datoreze şi marea putere de asimilare a limbii române şi a gramaticii sale polivalente. (p.45)
Echilibrul românesc nu e un echilibru al mediocrităţii. Chiar dacă soluţia aleasă pare cea mai simplă, cea mai puţin spectaculoasă, simplitatea aceasta cuprinde în ea cumpăna între luarea în considerare a o mulţime de posibilităţi. (p.47)
Românul consideră că echilibrul constituie normalitatea existenţei. (p.48)
Poporul român a primit, prin literatura bizantină, o educaţie în acest sens; el a primit o educaţie în vederea unui umanism echilibrat, de stăpânire asupra pornirilor unilaterale, pătimaşe, stăpânire fără de care omul nu poate valorifica toate potenţele naturii sale, adică umanitatea sa integrală. Poate această capacitate a minţii nepătimaşe de a valorifica toaie potenţele naturii umane se numeşte în spiritualitatea bizantină, şi apoi şi în cea românească, „minte întreagă”. (p.50)
În literatura spirituală bizantină, atât de bogat tradusă şi de frecvent folosită în trecutul nostru, această capacitate subtilă de a intui punctul de incidenţă şi de reciprocă frânare a tuturor pornirilor şi puterea de a lucra conform lui sc numeşte „dreaptă socoteală”, în greceşte discernământ, distingere.(p.51)
Poporul nostru a fost un popor cuminte, s-a silit să facă uz de mintea întreagă. El nu s-a lăsat în voia pasiunilor, a acţiunilor pripite, a aventurilor nesocotite. El a avut darul de a da cu uşurinţă la o parte perdeaua amăgitoarelor ispitiri, ale acţiunilor şi pornirilor pripite, vraja inconsistentă a vorbelor frumoase care-l îmbiau la asemenea acţiuni sau la renunţarea la stăpânirea de sine. (p.56)
Acest echilibru, explicabil printr-o subtilă sau ascuţită intuiţie a ceea ce e potrivit locului şi timpului a fost una dintre puterile principale care a conservat poporul român într-un teritoriu peste care au trecut atâtea răutăţi sau care a fost atât de continuu râvnit. Prin această intuiţie şi prin echilibrul care s-a conformat ei, el s-a strecurat printre greutăţi în mod diplomatic, când nu se putea altfel, sau le-a înfruntat cu vitejie, când putea face aceasta cu succes. (p.56)
Părintele Dumitru Stăniloae, Reflectii despre spiritualitatea poporului roma, Editura Elion.
sdaniel
mai 22, 2017 @ 5:44 pm
Din perspectiva istorica (poate si sociala) aceasta este una dintre cele mai grele teme ce poate fi abordata de un roman. Acest rezumat mi se pare foarte interesant si ma face sa caut cartea 🙂
Claudiu Balan
mai 23, 2017 @ 7:41 am
Daniel, vezi că am mai publicat 2 extrase din aceeași carte a părintelui Dumitru Stăniloae.
Le găsești aici:
https://ortodoxiatinerilor.ro/tezaur-romanesc/22198-zambetul-romanului-zambetul-romaniei
https://ortodoxiatinerilor.ro/tezaur-romanesc/22205-gratia-seriozitatea-creatiile-etnice-neamului-romanesc
Merla Bogdan
mai 24, 2017 @ 5:18 am
Doamne ajuta dragi prieteni. As avea o rugaminte la voi, in special la adminii de pe OT. Cu extraterestrii m-am cam lamurit, in sensul in care credinta in ei tine de idolatrie (dupa cum spune profetul Ieremia), iar sfintii parinti spun ca idolii nu au existenta reala, sunt doar plasmuiri ale imaginatiei. Restul, tainele universului, le vom afla dupa ce trecem la cele vesnice si dupa judecata. Sau inca din timpul vietii daca suntem vrednici precum a fost pr Paisie. Rugamintea mea, daca tot vorbim despre traditiile poporului roman este sa scrieti un articol si despre ideea de zane, elfi si eldari (asa cum reiese din basmele Lord of the Rings si din folclorul britanic si nordic). Despre extraterestrii s-a scris foarte mult in ortodoxie insa despre zâne si elfi aproape nimic.
Merla Bogdan
mai 24, 2017 @ 5:23 am
Mi s-a blocat smartphone-ul. Ideea este ca despre extraterestrii s-a scris enorm de mult in ortodoxie insa despre zane si elfi aproape nimic. Si este o traditie foarte puternica la popoarele Europei si foarte multi oameni cred in ea. Si eu am prieteni care cred si in aceste fiinte, si in ortodoxie. Si as fi vrut sa citesc o parere „profesionista”. Daca nu va deranjeaza prea mult pe voi adminii, Claudiu si ceilalti. Zi frumoasa. Aveti grija de voi. Doamne ajuta.
Claudiu Balan
mai 26, 2017 @ 5:40 am
Bogdan,
Zânele, zeii, elfii și alte creator fantastice, nu există. Ele sunt parte din imaginația oamenilor și din literatură. Îngerii există și Dumnezeu Însuși în Sfânta Scriptură vorbește despre ei.
Nu știu dacă voi fi așa de pregătit ca să scriu un astfel de articol.
Merla Bogdan
mai 26, 2017 @ 10:19 am
Doamne ajuta fr Claudiu. Cu mila Domnului si Maicii Sale cred ca ai dreptate. Nu este bine sa credem in lumile fantastice, mai bine le consideram parte din literatura si din imaginatia populara. Ma gandesc acum, cu ajutorul Lor, la o treaba draguta. Poporul evreu in vechiul testament cazuse in pacatul idolatriei. Daca ne uitam putin pe sursele istorice, vedem ca religiile popoarelor pagane din acele vremuri erau foarte mult legate de spatiul mitologic si fantastic sau erau animiste, populau natura cu spirite. Si posibil tot o religie „colorata” de felul asta sa fi avut si poporul evreu cand cazuse in idolatrie. Iar profetii, dupa cum scrie in sf Scriptura, i-au certat foarte rau pe evrei pt treaburile astea. Asadar, mai bine facem ascultare de profeti si consideram lumea fantastica ca parte din folclorul popular. Iertare de deranj. Zi frumoasa iti doresc.