Neincetata pregatire,calea spre Hristos

Desi suntem tineri , ne aflam intr-o continua cautare . Starea de cautare, de neliniste fireasca, duhovniceasca, ne tine permanent treji si constienti de faptul ca tot ceea ce facem, facem cu un singur scop; de a-L gasi. Descoperim ca desi il cunoastem, insetam dupa dragostea Lui. Ne bucuram de El, dar ne intristam din pricina pacatelor noastre. Am descoperit Lumina, dar totusi umblam in intuneric.

Pentru a ne departa de pacate si a-L gasi pe El, nu trebuie sa parcurgem decat o singura cale: neincetata pregatire. In cautarea noatra pregatirea ne ajuta sa devenim mai tari, mai capabili de a-L primi pe Duhul Sfant . Fiind pregatiti, vom putea sa indentificam gandurile cele straine incuibate in sufletul nostru, si sa ne lepadam de ele. In ce consta pregatirea noastra?

In primul rand trebuie sa fie una duhovniceasca; fara un duhovnic nici un om fie tanar sau batran, nu poate reusi sa porneasca in cautarea Lui Hristos. Fara Sfanta Spovedanie de asemenea, nici un om nu se poate curata de pacatele sale. Fara Sfanta Euharistie nici un om nu va avea viata vesnica, caci El spune:,,Cel ce mananca trupul meu si bea sangele meu are viata vesnica! ” Aceste doua taine ne ajuta in pregatirea noastra, apropiindu-ne si mai mult de Dumnezeu-Tatal, de Fiul si de Duhul Sfant.

In al doilea rand, Domnul ne-a aratat calea, ne-a aratat drumul  pe care trebuie sa mergem, pentru a dobandi mantuirea, iar pe acesta nu trebuie sa fim descurajati, deznadajduiti sau tristi, chiar daca Domnul ne incearca uneori rabdarea. Ierodiaconul Visarion Iugulescu spunea: ,,Nimeni sa nu se intristeze,nimeni sa nu se descurajeze de mantuirea sa, fiindca Domnul pe toti ii primeste si-i mantuieste si ii va aseza in unul din locurile pregatite in Imparatia Sa, caci dupa stradanie,dupa osteneala ,fiecare va primi rasplata.”

Din cauza păcatului nostru, noi merităm să fim separaţi pentru toată veşnicia de Dumnezeu, în iad (Romani 6:23). Dar datorită dragostei Lui pentru noi, Dumnezeu a luat formă umană şi a murit în locul nostru, luând asupra Lui pedeapsa pe care noi o meritam (Romani 5:8; 2 Corinteni 5:21). De aceea Dumnezeu promite iertarea păcatelor şi viaţa veşnică tuturor care Îl primesc, prin credinţă, pe Iisus Hristos ca Mântuitor (Ioan 1:12; 3:16; 5:24; Faptele Apostolilor 16:31).

Desi ne spovedim si ne impartasim, desi dorim sa-L cautam si sa ne lepadam de nelegiuri si de pacate, trebuie sa staruim in rugaciune. Ea reprezinta si hrana sufletului, si totodata calea prin care omul poate vorbi cu Dumnezeu. Rugandu-ne pentru inaintarea drumului nostru, inaintarea cunostintei noastre, pentru intarirea  luminarea si calauza pasilor nostrii, trebuie sa si credem ca vom primi acestea: ,,Toate cate cereti rugandu-va,sa credeti ca le-ati primit si le ve-ti avea”(Marcu 11:24).

Unii oameni ill cauta pe Dumnezeu total gresit. Il cauta in pacat, dar in pacat niciodata nu se va gasi Dumnezeu. Este ca si cum am cauta o raza de lumina in intuneric, si nu o gasim. Insa sunt foarte mutli tineri care vor sa stropeasca cu roua Bucuriei firea lor cea neinduhovnicita, neluminata,salbaticita, risipita pretudindeni si mutilata de forma si imaginile pacatelor noastre si ale lumii.

Sa pornim in adevarata Cautare, sa urmam neincetata pregatire si i-l vom gasi pe Hristos,chiar in inima noastra. Dumnezeul nostru,cel ce a creat cerul si pamantul si intregul univers, nu este numai in Biserica. El a dorit sa se odihneasca cel mai mult in inima celui care il cauta cu adevarat; in inima care plange si care sufera pentru El!

(Georgiana)