noiembrie 4, 2010

Nepasarea parintilor este rezultatul vietii rele a tinerilor

Astazi poate ca esti prea tanar, dar maine sau un pic mai tarziu vei deveni parinte. Si ca viitor parinte ai o mare raspundere inaintea lui Dumnezeu: sa-ti ajuti copiii ca sa se mantuiasca. De aceea trebuie sa te pregatesti de pe acum pentru aceasta mare raspundere. Asculta cu mare atentie cele ce urmeaza, caci Sfantul Ioan Gura de Aur ne invata tot ceea ce este mai important de stiut pentru buna crestere a copiilor.

De ce trebuie sa acordam multa atentie pentru educatia copiilor: „Salbatica e tineretea si de aceea are nevoie de multi învatatori, supraveghetori, pedagogi, însotitori si dadace. Totusi, e placut s-o îmblânzesti. Tineretea seamana cu un cal sau cu o salbaticiune nedomesticita. Daca însa îi dam unui copil de la cea mai frageda vârsta reguli, mai târziu n-o sa ne mai ostenim, pentru ca obiceiul a devenit deja lege.„¹

Tineretea este varsta cea mai potrivita pentru a asculta lucruri pentru suflet: „Daca lectiile bune se întiparesc în suflet cât este înca fraged nimeni nu le va putea sterge, pentru ca, odata întiparite se vor întari ca o pecete în ceara. Copilul e înca mic si plin de teama. Se înspaimânta usor si de chipul tau si de cuvintele tale si de orice altceva. Fa uz de puterea pe care o ai asupra lui, dar asa cum trebuie. Daca fiul tau creste bine, tu vei fi primul care se va bucura si al doilea va fi Dumnezeu. Ostenindu-te pentru fiul tau, pentru tine te ostenesti.”²

„La vârsta asta mintea lor e ca un aluat fraged si asimileaza repede tot ce li se spune. Cuvintele li se întiparesc usor în minte, ca o pecete în ceara topita. De altfel acum începe viata lor sa încline spre virtute sau spre pacat.

Daca acum, la acest început, îi îndeparteaza cineva de pacat si îi duce pe calea virtutii, le creaza obisnuinta de a merge numai pe aceasta cale, pe care ajung sa o considere cea fireasca. Astfel nu se vor schimba lesne spre pacat, pentru ca obiceiul deja dobândit îi va tine în lucrarea faptelor bune.„³

Accentul in educatie trebuie pus pe invatatura dumnezeiasca: „Nu-ti bate capul cum sa sa-l faci sa progreseze în învatatura lumeasca ca sa devina ambitios. Gândeste-te cum sa-l înveti sa dispretuiasca slava acestei vieti. Numai asa ar putea avea cu adevarat un nume bun si ar deveni cu adevarat un om important.

Asta pot sa faca si saracul si bogatul. Aceste lucruri nu se învata de la profesori si nici din arte, ci din cuvintele dumnezeiesti. Nu te îngriji sa stea în aceasta viata multi ani, ci mai bine îngrijeste-te sa traiasca viata cea vesnica si fara sfârsit.”⁴

„Depuneti în sufletele lor bunatatea, smerenia, buna-cuviinta, întelepciunea si orice alta virtute. Nimic nu trebuie sa ne preocupe mai mult la tineri decât întelepciunea si buna-cuviinta. Tinerii sunt usor de ispitit. De aceea, aceeasi grija pe care o avem atunci când umblam cu lampile, trebuie s-o avem si cu copiii.„⁵

Sa-i pregatim sa reziste la toate greutatile vietii: „Bogatia face mult mai mult rau, pentru ca îi face pe oameni sa fie nepregatiti pentru greutatile vietii. Sa ne pregatim, asadar, copiii încât sa poata face fata tuturor împrejurarilor si tuturor necazurilor, ca sa nu fie luati prin surprindere când apar.”⁶

„Nu trebuie nici sa le dam tot ce li se pare placut, dar nici sa le facem rau, lipsindu-i de cele necesare, sau sa le facem hatârul doar pentru ca sunt copii.”⁷

Sa-i invatam de mici intelepciunea fecioriei: „Mai înainte de toate trebuie sa-i pastram întelepti, pentru ca lipsa întelepciunii îi distruge mai mult decât orice pe tineri. Noi însine trebuie sa facem mari eforturi si sa fim mereu foarte atenti. Sa-i casatorim imediat ce se apropie vârsta, ca sa-si primeasca mireasa cu sufletul si cu trupul curate. Dragostea e aprinsa. Un tânar întelept înainte de casatorie, cu atât mai mult va fi întelept si dupa casatorie.

Dimpotriva, unul care s-a învatat desfrânat înainte de a se însura, asa va fi si dupa ce se va fi casatorit. Spune Scriptura: “Pentru desfrânat toata pâinea este dulce, nu va înceta pâna la sfârsit” (Întelepciunea lui Sirah 23, 23). De aceea la cununie se pun mirilor cununi pe cap, care sunt simbolul biruintei. Cununile arata ca au ramas nebiruiti si ca asa îsi încep viata împreuna, nebiruiti de placere. Daca, însa, un tânar învins de placere îsi preda trupul desfrânatelor, de ce mai poarta atunci cununa pe crestet, daca tot a fost înfrânt?”⁸

Deprinde-i din timp cu infranarea: „Cu toţii ştim că la tineri pofta trupească este puternică şi stăruitoare. Aşadar dacă sunteţi părinţi, înainte de vremea căsătoriei să-i înfrânaţi pe copiii voştri cu poveţe, cu făgăduieli, cu frică, cu orice mijloc posibil.

Nu lasa, dar, casa lui Dumnezeu sa devina pestera tâlharilor, ca sa nu auzi si tu cuvintele cu care Domnul Iisus Hristos i-a certat pe iudei: ” Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi o faceti pestera de tâlhari” (Matei 21, 13).

Cum adica pestera de tâlhari? Aceasta se va întâmpla daca lasam sa intre si sa se strecoare în sufletele tinerilor dorinte care-i transforma în robi, care le rapesc libertatea, dar si destrabalarea de orice fel. Asemenea dorinte si asemenea gânduri sunt mai rele decât tâlharii, pentru ca îi lipsesc pe tineri de libertate, îi fac sclavii patimilor irationale, necugetate, atacându-i din toate partile si umplându-le mintea de rani. Tocmai de aceea sa-i supraveghem zilnic si sa folosim cuvântul drept bici, sa alungam toate patimile de acest fel din sufletul lor, ca sa poata fi partasi la viata cereasca si sa-si poata împlini pe deplin menirea.”⁹

Daca nu-ti educi copiii in dreapta credinta, atunci ii condamni la foamete sufleteasca: „Spune-mi, iubite, daca ti-ai vedea copilul topindu-se de foame, ai îndura sa-l privesti neputincios? N-ai rabda tu orice doar ca sa-i pui capat suferintei? Sigur, nu l-ai lasa sa moara de foame. Dar, acum piere copilul tau din cauza ca nu l-ai hranit cu învatatura dumnezeiasca. Nu-i asa ca nici nu bagi de seama? Si mai vrei sa te numesti tata? De ce spun asta?

Pentru ca foamea aceasta de învatatura dumnezeiasca e mult mai îngrozitoare decât cealalta pentru ca duce si la o moarte mai cumplita. Trebuie, de aceea, sa stam si sa gândim mai bine. “Cresteti-i întru învatatura si certarea Domnului” (Efeseni 6, 4) – spune apostolul Pavel. Aceasta este cea mai buna grija a parintilor, aceasta este mostenirea autentica pe care o pot lasa copiilor lor.”¹⁰

Daca esti parinte si nu ti-ai facut datoria din timp: „Ce mai poti spune? Ca e greu si uneori abia poti face fata? Trebuia sa te gândesti dinainte, când copilul asculta cu draga inima si era prunc. Atunci trebuia sa-l educi cu mare atentie, sa-l obisnuiesti cu ce se cuvine, sa-l corectezi si sa-i pedepsesti slabiciunile sufletului.

Când munca era mai usoara, atunci trebuia sa scoti balariile si ciulinii, atunci când era la o vârsta frageda si patimile nu erau greu de vindecat, patimi care, daca n-ar fi fost neglijate, n-ar fi crescut. De aceea spune: “Ai feciori? învata-i pe ei si încovoaie din pruncie grumazul lor” (Întelepciunea lui Sirah 7, 24), atunci când educatia se poate face mai usor.”¹¹

Mantuirea parintelui depinde mult de buna crestere a copiilor sai: „Daca parintii pun o temelie buna educatiei copiilor lor, vor primi o mare rasplata, asa cum vor fi pedepsiti daca îi vor neglija. Eli, de pilda, si-a pierdut mântuirea din cauza fiilor lui, pentru ca trebuia sa-i sfatuiasca. De buna seama ca îi va fi sfatuit, dar nu asa cum trebuia. El n-a vrut sa-i supere si s-au pierdut, si el si ei”¹²

Cat de vinovati sunt parintii care nu se ingrijesc de sufletele copiilor lor: „De nicaieri de altundeva nu vine distrugerea copiilor decât dintr-un interes exagerat al parintilor pentru cele ale traiului. Ei se straduiesc sa le asigure un trai fericit si atât. De aceea, vrând nevrând, îsi neglijeaza atât propriul suflet cât si pe cel al copiilor. Pe parintii acestia – si sa nu creada cineva ca vorbesc la mânie – i-as socoti mai rai chiar decât ucigasii de copii. Acestia din urma, ucigând, desfac sufletul de trup, dar cei de care vorbesc eu, parintii neglijenti, le arunca si trupul si sufletul în focul iadului.

Oricum toti oamenii mor, este o lege a firii ca trupul sa moara, dar copiii care au parinti nepasatori ar fi putut evita moartea sufletului spre care i-a dus tocmai nepasarea si neglijenta parintilor lor. Oricum moartea trupului va disparea definitiv la înviere, dar de moartea sufletului nimeni nu va putea scapa, niciodata. Pentru ca un suflet mort nu se va mântui niciodata, ci e condamnat sa ispaseasca o pedeapsa vesnica.

Pe buna dreptate îi putem socoti pe acesti parinti mai rai decât ucigasii de copii. Nu este acelasi lucru sa-ti ascuti sabia si s-o pui la gâtul unui copil cu a distruge sufletul unui copil si a-l duce la pierzanie, ceea ce e mult mai cumplit. Pentru ca nimic nu e mai pretios pentru noi decât sufletul.”¹³

Copiii cad in patimi grele din pricina parintilor care nu s-au ingrijit de ei: „Cu trecerea timpului un obicei rau devine atât de daunator, încât nici un sfat, oricât de bun, nu-i mai poate ajuta pe cei ce s-au dedat unui viciu. Acestia se lasa condusi de diavol, ca niste prizonieri, oriunde le dicteaza. El e cel ce dicteaza si le da tinerilor poruncile pierzatoare, pe care ei le executa cu placere, bucurându-se numai de placerea prezenta, fara a se gândi nici un moment ca e urmata de durere. De aceea va rog sa-i ajutam pe copiii nostri, ca sa nu apese asupra noastra raspunderea pentru faptele lor rele.”¹⁴

Nepasarea fata de buna crestere a copiilor se rasfrange asupra intregii societati: „De aceea se duce lumea de râpa – pentru ca neglijam copiii. In loc sa avem grija de educatia lor, ne preocupa averea pe care le-o lasam. De sufletul lor nici nu ne pasa si facem cea mai mare neghiobie posibila. Averile, pamânturile, oricât de multe si de scumpe ar fi, daca stapânul lor nu e un om plin de întelepciune, capabil sa le administreze cu virtute, se vor distruge si se vor pierde odata cu el, pricinuindu-i o mare paguba. Daca, însa, un suflet este puternic si plin de virtute, chiar daca casa îi e mai mult goala, va putea dobândi tot ce-si doreste cu usurinta.”¹⁵

Lucruri mici dar importante: „Poate multi dintre voi vor râde de ce spun, socotind ca sunt lucruri fara importanta. Dimpotriva, sunt foarte importante. Daca o fetita se învata acasa cu podoabele femeiesti, când va pleca din casa parinteasca, va fi o sotie dificila si insuportabila si îsi va împovara sotul mai ceva decât strângatorii de biruri.

V-am mai spus si alta data, raul începe sa devina greu de înfruntat si de învins atunci când nimeni nu mai vorbeste de puritate, de cumintenie, de neprihanire, nimeni nu mai vorbeste de întelepciune si de dispretuirea banilor si a slavei, nimeni nu mai vorbeste despre sfaturile si poruncile din Scriptura”¹⁶

Ultimul indemn al Sfantului Ioan: „De aceea, va rog si va implor sa aveti mare grija de copiii vostri si sa nu aveti niciodata altceva în minte decât mântuirea sufletului lor.”

1. Salbatica tinerete

2. Modelarea sufletului sensibil de copil

3.Tineretea este varsta cea mai potrivita pentru a asculta lucruri pentru suflet

4. Lucrul cel mai important este sa ne crestem copiii in Domnul

5. Grija parintilor pentru cresterea cu intelepciune a cpiilor

6. Sa-i pregatim sa reziste la toate

7. Salbatica tinerete

8. Lupta pentru intelepciune

9. Nu lasa casa lui Dumnezeu sa devina pestera de talhari

10. Foamea duhovniceasca

11. Nu exista iertare pentru cei ce neglijeaza buna crestere a copiilor

12. Este grea pedeapsa parintilor care au neglijat cresterea copiilor