Nici abuz nici refuz
La conveţuirea căsătoriţilor (în relaţiile intime) nu-i bun nici abuzul, nici refuzul. Abuzul îl stinge pe soţ, refuzul pe soţie, dar şi pe soţ. Cum e aceasta ? Aşa-i făcut omul de Dumnezeu; bărbatul şi femeia, dintr-un singur trup. Cu cunoştinţele contemporane de biologie, de endocrinologie şi de neurologie, putem înţelege clar aceste lucruri.
S-o luam fugitiv cu puţină biochimie endocrină. Hormonii: aceştia sunt substanţe de biosinteză produse de glande şi vărsate în circuitul intern al sângelui, cu ajutorul căruia circulă prin tot organismul, cu rol în activitatea sistemului nervos, deci a tuturor organelor, în scopul de a menţine organismul întreg şi în bune condiţii de viaţă internă şi externă.
Dacă aceste substanţe extrem de valoroase pentru iconomia vieţii şi pentru funcţionarea în bune condiţii a sistemului sunt risipite de plăcere, de care nu te mai saturi – atunci încep să apară urmările. Abuzul păgubeşte pe bărbat de necesarul de substanţe glutamice sistemului său nervos şi încep fenomenele de carenţă nervoasă, care pot ajunge până la slăbirea totală a funcţiei mentale.
Refuzul le păgubeşte pe femei. Unul din motivele obişnuite este acela „întemeiat” pe stăvilirea numărului de copii. Modalitatea aceasta este viciul „onaniei” cu femeia. Păgubesc amândoi – pagubă biologică ce se resimte în sănătatea amândurora.
Minţirea, trişarea, ferirea, e unul şi acelaşi viciu, ce duce în mod normal la o nervozitate şi la o nemulţumire unul faţă de altul, pe care natura în nevinovăţia ei caută s-o remedieze. Şi cum o remediază ? Căutând fiecare în părţi alt partener ca să nu falsifice conveţuirea.
Deci dacă o femeie greşeşte cu altcineva de vină e trişarea lor, „ferirea” soţului, care o împinge la gestul căutării altuia care să fie corect cu natura. În majoritatea cazurilor de necredinţă a femeii e de vină soţul că nu şi-a umplut casa de copii. Deci cine fuge de copii fuge de responsabilitate.
Când însă îţi ei răspunderea de a rodi copii, Stăpânul vieţii îţi va ajuta să ai şi ce le da de mâncare şi-ţi va asigura şi cinstea căsătoriei. Deci, nici abuzul, nici refuzul, ci o dreaptă socoteală şi o conveţuire corectă şi liniştită.
(Părintele Arsenie Boca)
anastasia
iunie 25, 2009 @ 2:55 am
Calugaritele? Despre ele ce putem spune in aceasta situatie?
Dan
iunie 25, 2009 @ 9:13 am
Anastasia, eu am citit ceva mai demult pe sfaturiortodoxe.ro despre intrebarea ta, pe care mi-am pus-o si eu. Nu mai gasesc articolul si nu mai tin minte cine spunea si cum era scris exact, asa ca imi cer iertare pentru inexactitatea (probabila) celor ce urmeaza. Multi oameni cred, ca la calugari, Dumnezeu suprima energiile sexuale din corp, sau ca inhiba functinarea organelor sexuale. Ori nu este asa. Prin apropierea pe care au au calugarii (si calugaritele) fata de Dumnezeu, prin viata de post si rugaciune neincetata, Dumnezeu armonizeaza totul in trupul lor. Casatoria este calea firii, binecuvantata de Dumnezeu, iar calugaria calea mai presus de fire. Deci daca este mai presus de fire, atunci prin viata de calugarie Domnul da har pentru a invinge cele ale firii si a te ridica mai presus de ele. Acum, din experienta noastra, stii ca multi doctori pun cauzele cancerului de sani pe spatele unei vieti sexuale precare, deci…daca ar fi sa mergem dupa teoria lor, inseamna ca marea majoritate a maicutelor ar trebui sa aibe cancer la sani (pentru lipsa vietii sexuale), ceea ce stim bine ca nu este asa.
Iar Sf. Siluan ne explica de ce Sf. Ioan de Kronstadt nu a avut relatii intime cu sotia sa(desi era preot de mir): „E o mare nevoinţa [asceză] să trăieşti cu o femeie tânără şi să nu te atingi de ea. Pot aceasta numai cei ce poartă în ei în chip simţit pe Duhul Sfânt. El este dulce şi biruie iubirea unei soţii drăguţe. Mulţi sfinţi se temeau de apropierea femeilor, dar părintele Ioan, deşi era înconjurat de femei, avea pe Duhul Sfânt, a Cărui dulceaţă covârşeşte iubirea trupească.”
Cam atat pot spune Anastasia. Sper ca ti-au fost de folos cuvintele.
MONICA
iunie 25, 2009 @ 5:03 pm
Cateodata eu nu mai inteleg nimic din ortodoxie -Sf .Ioan de Kronstadt inteleg ca nu s-a atins de sotia sa ,iar pentru noi mirenii este considerat pacat sa ne infranam de la a avea copii .Ori ,lucrul acesta l-a facut si el implicit.
Cateodata ceea ce e pacat ptr unii ptr altii nu e .
Mi-e greu sa inteleg .
MONICA
iunie 25, 2009 @ 5:04 pm
Alt exemplu- in Biblie se spune ca femeile sa nu poarte vesminte barbatesti .Acelasi lucru il spune si Biserica.
Sfanta Eugenia s-a nevoit ani imbracata in straie de barbat .
MONICA
iunie 25, 2009 @ 5:15 pm
*Este doar o nedumerire ,atat.
florinm
iunie 25, 2009 @ 5:33 pm
Monica, in ceea ce priveste nedumerirea ta legata de Sf. Ioan de Kronstadt, e foarte simplu. E diferenta mare intre cele doua cazuri mentionate de tine.
Sfantul NU S-A ATINS deloc de femeia sa, s-au oprit de comun acord, cu binecuvantare etc.
Pe cand la noi este oprita INFRANAREA DE LA A AVEA COPII, adica e oprit sexul ca sport, anticonceptionalele, avortul, prezervativele – adica masurile de „protectie” IMPOTRIVA SARCINILOR NEDORITE, dupa cum sunt ele numite in general. Nu exista sarcini nedorite, caci orice copil, infirm sau nu, bolnav sau sanatos tun, poate fi un suflet in slujba Domnului, si Domnul are nevoie de noi langa El, nu pierduti, batjocoriti, uitati pe cine stie unde…
Cat despre Sf. Eugenia – citeste mai atenta care e PRICINA, motivul, pentru care s-a NEVOIT astfel.
Doamne ajuta!
elena
iunie 25, 2009 @ 5:34 pm
Pentru noi, mirenii, este pacat sa facem dragoste si sa cautam sa nu avem copii; abstinenta in casnicie, daca e cu binecuvantare de la duhovnic, nu e pacat; avem foarte multe exemple de sfinti casatoriti care au trait in feciorie (ex; galaction si epistimia), iar prin secolul 4 multi crestini preferau varianta abstinentei in casatorie.
Cred ca sfintele femei care s-au nevoit in straie de barbat au facut aceasta ca o nevointa, pentru ca s-au ascuns sub hainele de barbat, ca sa nu le stie nimeni ca sunt femei; cred ca e un fel de nebunie pentru Hristos; de exemplu, in Acatistul Sf Xenia din Sankt Petersburg, care dupa moartea sotului ei a luat straiele si numele ei si s-a facut nebuna pt Hristos, citim: „Bucura-te, ca numindu-te cu nume barbatesc, neputinta femeiasca ai lepadat!”. Daca citesti vietile acestor sfinte (ex Sf Maria care s-a numit Marin, de pe 12feb; Sf Pelaghia care mai inainte fusese desfranata si care s-a numit Pelaghie, Sf Anastasia etc), pentru acestea imbracamintea barbateasca s-a asociat cu lepadarea de sine, luarea crucii si urmarea lui Hristos, iar nu cu iubirea de confort si aratare pe care o cauta femeile imbracand pantaloni si tot ce e la moda.
Hristos in mijlocul nostru este si va fi!
MONICA
iunie 25, 2009 @ 5:42 pm
*Am inteles-motivul conteaza.
Dan
iunie 25, 2009 @ 5:59 pm
Sf. Ioan de Kronstadt, a dus o casatorie in alb Monica (biserica intr-adevar nu recomanda asa ceva). Bine-nteles ca la acest lucru s-a invoit cu sotia sa pentru o slujire cat mai dedicata lui Dumnezeu si aproapelui. Cazul sau este unul aparte in Biserica. Se stie ca avea un program de slujire foarte incarcat. Se trezea de la patru dimineata, savarsind in fiecare zi sfanta liturghie, si se intorcea seara tarziu (in jur de ora 10) acasa, unde era si acolo asaltat de credinciosi in nevoi. Aceasta viata a avut-o pentru aproape jumatate de secol, zi de zi. Mai multe detalii si mai frumos povestite gasesti aici: http://ioandekronstadt.wordpress.com/viata/3/
Pentru o astfel de viata consider ca sotia Sf. ioan a avut un rol esential, pentru ca nu poti face o asemenea jertfa de unul singur daca cel de langa tine nu te sprijina. Fara ca sotia sa sa-l inteleaga, sa-i fie alaturi si sa aibe o viata profund duhovniceasca nu putea face o asemenea lucrare. Iata ca Dumnezeu nu i-a ramas dator, pentru ca daca nu a avut macar un fiu dupa trup, a avut insa mii de fii duhovnicesti.
Despre sfanta eugenia nu stiu nimic…deocamdata.
MONICA
iunie 25, 2009 @ 6:32 pm
Dan stiam si eu despre casatoria in alb ca nu e recomandata ,tocmai de aceea aveam nedumerirea asta.
Dar vezi tu -stiu ca e Nebunie -insa de multe ori incerc sa inteleg judecatile lui Dumnezeu ptr a-L cunoaste .
Dan
iunie 25, 2009 @ 7:40 pm
Cine vrea sa nu greseasca…cu intrebarea sa calatoreasca, asa ca bine faci Monica. De-am fi cu totii ravnitori, dornici de a cunoaste tainele Domnului cu smerenie tare bine ar fi. Pacat ca multi tineri stau in nepasare. Dar totusi…Domnul lucreaza si pentru aceia, ca sa vina la cunostinta adevarului 🙂
ofata
ianuarie 14, 2010 @ 9:48 pm
numai sa am cu cine si sa fie bun barbatul ca eu nici refuz nici abuz. dar pana atunci onanie ca fara innebunesti oricum inebunesti si cu onanie dar nu se poate altfel.
Saurian
ianuarie 14, 2010 @ 10:20 pm
@ofata: dacă „până atunci onanie” atunci va fi abuz. Tu chiar crezi că jocurile astea vor dispărea când ai găsit un bărbat? Adică ce te vei face când nu te poţi apropia de bărbat timp de vreo 3 ani ( cât timp eşti însărcinată şi alăptezi copilul nu ai voie să ai relaţii trupeşti cu soţul că îi faci rău copilului spune păr. Arsenie Boca )? Înţeleg să ai căderi şi să lupţi cu patima dar dacă priveşti lucrurile că înnebuneşti fără acest păcat… crede-mă că şi după nuntă va fi la fel… dacă nu chiar şi mai rău.
Madalina
octombrie 27, 2010 @ 10:35 am
mai studiati anatomie, domnule autor!
Ma abtin sa intru in detalii argumentative,despre misoginia bisericii sau feminism.
Pentru orice tanara inclinata sa se considere mai prejos decat un barbat si sa creada orice dizertatie fabulista doar pentru ca apare pe un site ortodox sub un banner cu manastiri, recomand o vizita pe Wikipedia ,
[b]http://en.wikipedia.org/wiki/Skene%27s_gland,pentru prostata feminina (glanda lui Skene), [/b]
[b]http://en.wikipedia.org/wiki/Prostate [/b](prostata masculina)[/b]si
[b]http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_homologues_of_the_human_reproductive_system[/b] (dovada ca femeia si barbatul sunt egali anatomic, si asta numai daca tinem sa ignoram darul exceptional al femeii de a naste copii si de a-i hrani din corpul sau- ca sa vorbim ca la biserica…)De asemenea, pentru orice tanarpe care articolul de mai sus il ispiteste cu mandria desarta pentru sexul lui „superior”.
Domnule autor, daca nu stii sigur ca cititorii dumitale sunt:
A) indobitociti de brosurici si „predici” fara fond;
B) cel putin redusi mintal;
C) sunt genul care crapa o sfecla in gradina si vad cruci in ea,
nu mai scrie prostii cu rosu pe garduri, ca rade lumea de dumneata!
Ana
octombrie 27, 2010 @ 11:20 am
@ Madalina
„Domnule autor”
Autorul este p Arsenie Boca, dus la Domnul de multisor. Ma gandesc daca pe Wikipedia, nu ai gasit ceva date despre el:-)
Wikipedia, nu este un site credibil. Acolo oricare dintre noi binevoiti sau mai putin, poate aduce informatii:-)
Doamne ajuta
Admin
octombrie 27, 2010 @ 11:50 am
Salut Madalina. Am luat in considerare argumentele aduse de tine si am indepartat din articol portiunea aceea care nu era conforma cu descoperirile recente ale medicinei. Articolul acesta este scris de Parintele Arsenie Boca (plecat la cele vesnice in anul 1989). Dupa cum spune articolul 2 recomandat de tine, prostata la femei a fost recunoscuta oficial abia in anul 2002.
Cand a scris parintele despre subiectul la care discutam lucrurile stateau altfel in medicina (si stii ca stiinta se reajusteaza cu cat patrunde in cunoastere mai mult), si de aceea si-a sprijinit parerea pe acele lucruri care erau oficiale atunci.
Sper ca poti sa treci peste acest neajuns al parintelui de a da o interpretare bazata pe cunostintele medicinei de atunci (nu tocmai exacte).
Sa stii ca si sfintii au gresit in unele aspecte (nu e om fara greseala) dar acele greseli nu le-au diminuat cu nimic sfintenia si mai ales ca acele greseli nu au lovit in invatatura de credinta (dogmele bisericii) ci au fost minore.
De aceea sfaturile pe care le-a dat parintele Arsenie in relatia barbat-femeie raman la fel de bune in continuare…pentru cine vrea sa le urmeze.