Acest citat este o erezie! Desi incepe bine, cand spune ca la Tatal se vine numai prin Fiul, mai apoi se continua cu o inventie a oamenilor care spune ca Hristos nu e suficient ca mijlocitor intre Dumnezeu si om (conform cu Sfanta Scriptura 1Timotei 2:5) ci este nevoie de o mijlocitoare la SINGURUL MIJLOCITOR!… ceea ce asta seamana cu Papalitatea care se numeste si ea mijlocitor… mai oameni buni…veniti-va in fire si lasati parerile oamenilor si cititi Scriptura! Semneaza un crestin non-confesional.
În primul rând e greu a înțeles taina Preasfintei Născătoarea de Dumnezeu și a Întrupării Fiului lui Dumnezeu din ea, fără a avea credință în Dumnezeu.
Tainele lui Dumnezeu rămân ascunse pentru cei care nu vor să le afle și nu arată o minimă deschidere spre ele. Cei care n-o cinstesc pe Mama lui Dumnezeu, nu-L cinstesc cum se cuvine nici pe Dumnezeu, care a binevoit ca din toți oamenii de pe pământ, să se sălășluiască deplin, în toată plinătatea Sa în Fecioara Maria.
Maica Domnului nu este Mijlocitoare în modul absolut, în sensul că fără ea Dumnezeu n-ar fi putut mântui lumea, dar Dumnezeul nostru a binevoit s-o facă parteneră la toată lucrarea de îndumnezeire a lumii. Iată ce spune Sfântul Grigorie Palama:
„Căci cofăptuind şi copătimind cu făcătoarea de înălţare golire,[kenosis] a Cuvântului lui Dumnezeu, a fost coslăvită şi coînălţată în chip drept, sporind pururea sporirile [adaosurile] supranaturale ale măreţiilor ei. Dar şi după urcarea la cer a Celui întrupat din ea rivaliza cu măreţiile mai presus de minte şi de cuvânt lucrate în ea de El prin asceza ei foarte stăruitoare şi de multe feluri, prin rugăciunile şi sârguinţele pentru lumea toată şi prin sfaturile şi îndemnurile către vestitorii de Dumnezeu [apostoli] care străbăteau marginile lumii, Ea singură fiind reazim şi mângâiere pentru toţi, ascultată şi văzută de toţi şi conlucrând în tot felul la vestirea Evangheliei, arătând astfel în minte şi cuvânt o viaţă şi o conduită extrem de luptătoare.”
Și iarăși zice:
„Deci aşa cum numai prin Ea a venit la noi Acesta, a fost văzut pe pământ şi a petrecut împreună cu oamenii [Bar 3, 38], întrucât înainte de Ea era nevăzut pentru toţi, tot aşa şi în veacul nesfârşit care urmează orice emanare a unei arătări a luminii dumnezeieşti, orice descoperire a unor taine dumnezeieşti şi orice formă de harisme dumnezeieşti sunt de necuprins într-un loc [achoretos] fără Ea. Ea prima primind plinătatea Celui ce plineşte/umple toate şi care vine prin toate, o face cu putinţă de cuprins într-un loc [achoretos] pentru toţi, distribuind fiecăruia proporţional şi după mãsura curăţiei fiecăruia, ca ea să fie şi visterie şi administratoare a bogăţiei dumnezeirii.”
Maica Domnului este mijlocitoare pentru că noi ne împărtășim la Liturghie cu Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, pe care Dumnezeu și L-a luat din chiar trupul și sângele Ei. Ne împărtășim cu Trupul lui Hristos crescut prin sângele Fecioarei Maria, în chiar pântecele ei.
Ne împărtășim cu Dumnezeu-Omul Iisus Hristos care ca om seamănă cu Mama Lui, și-a luat firea omenească din ea, și-a plămădit chipul (fața) din trupul Ei.
Astăzi omenirea îl poate vedea pe Dumnezeu cum arată la față, doar pentru că Maica Domnului a fost deacord, cu multă bucurie, să primească în ea pe Însăși Creatorul lumii. Ea este pod sau scară prin care Dumnezeu coboară pe pământ. De aici vine mijlocirea ei, din lucrare, nu dintr-o neputință a lui Dumnezeu de a ne mântui și altfel.
Că vrem, că nu vrem, noi astăzi ne închinăm unui Dumnezeu-Om Căruia i-a plăcut atât de mult să se întrupeze din Fecioara Maria, din frumusețea și curăția Ei, încât a arătat-o pe Ea maximul unirii dintre Dumnezeu și Creație.
Maica Domnului e mijlocitoare în sensul de cel mai mare Partener al lui Dumnezeu pentru lucrarea de mântuire în lume, dar e și mult mai mult decât atât.
Sfinții spun că Dumnezeu a creat lumea întreagă pentru Ea, pentru ca toată să conveargă înspre Ea. Maica Domnului unește în Sine la modul maxim pe Creator cu Creația Sa, dar nu prin puterea Ei ci tot prin puterea Celui care S-a zămislit în ea.
Iar această unire nu este una statică și plictisitoare ci o unire continuu nouă și veșnică, în care Creatorul se descoperă Creației Sale și o ridică spre noi și noi desfătări și înțelesuri.
@Claudiu Referitor la afirmaţia: „Sfinții spun că Dumnezeu a creat lumea întreagă pentru Ea, pentru ca toată să conveargă înspre Ea.” aş vrea să observ că, conform apostolului Pavel, Dumnezeu a creat lumea prin Fiul Său şi pentru Fiul Său, (Coloseni 1:16):
„Pentru cã întru El au fost fãcute toate, cele din ceruri și cele de pe pãmânt, cele vãzute, și cele nevãzute, fie tronuri, fie domnii, fie începãtorii, fie stãpânii. [b]Toate s-au fãcut prin El și pentru El[/b].”
De asemenea, tot apostolul Pavel spune în Filipeni 2:10 că toată creaţia va converge spre Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos:
„Ca întru [b]numele lui Iisus tot genunchiul sã se plece[/b], al celor cerești și al celor pãmântești și al celor de dedesubt.”
De asemenea, nu cred că afirmaţia cum că: „Maica Domnului unește în Sine la modul maxim pe Creator cu Creația Sa …” este exactă. Unirea Creatorului cu creaţia Sa se face la modul maxim în întruparea Persoanei Fiului lui Dumnezeu, prin perihoreza dintre firea dumnezeiască şi firea umană.
Această afirmaţie a Sfântului Grigorie Palama privitoare la Maica Domnului („Ea […] distribuind fiecăruia proporţional şi după mãsura curăţiei fiecăruia, ca ea să fie şi visterie şi administratoare a bogăţiei dumnezeirii.”) mi se pare una foarte interesantă, în contextul teologiei acestui sfânt privind harul necreat. Sfântul Grigorie Palama a insistat pe faptul că harul este necreat, tocmai pentru a afirma faptul că prin acesta omul creat poate ajunge să participe la dumnezeire. Pe când dacă harul ar fi creat, atunci între om şi Dumnezeu ar fi permanent o ruptură.
Dar afirmând aici că Fecioara Maria este sursa harului pentru oameni, practic introduce din nou o ruptură între om şi Dumnezeu. Căci dacă între om şi Dumnezeu apare ceva creat (în acest caz Fecioara Maria), atunci înseamnă că apare exact acea discontinuitate pe care Sfântul a vrut să o elimine precizând caracterul necreat al harului.
Ştiţi cumva dacă există vreun studiu pe această temă?
petru crestin
august 12, 2015 @ 5:47 pm
Acest citat este o erezie! Desi incepe bine, cand spune ca la Tatal se vine numai prin Fiul, mai apoi se continua cu o inventie a oamenilor care spune ca Hristos nu e suficient ca mijlocitor intre Dumnezeu si om (conform cu Sfanta Scriptura 1Timotei 2:5) ci este nevoie de o mijlocitoare la SINGURUL MIJLOCITOR!… ceea ce asta seamana cu Papalitatea care se numeste si ea mijlocitor…
mai oameni buni…veniti-va in fire si lasati parerile oamenilor si cititi Scriptura!
Semneaza un crestin non-confesional.
Claudiu Balan
august 13, 2015 @ 8:28 am
Doamne ajută, Petru.
În primul rând e greu a înțeles taina Preasfintei Născătoarea de Dumnezeu și a Întrupării Fiului lui Dumnezeu din ea, fără a avea credință în Dumnezeu.
Tainele lui Dumnezeu rămân ascunse pentru cei care nu vor să le afle și nu arată o minimă deschidere spre ele. Cei care n-o cinstesc pe Mama lui Dumnezeu, nu-L cinstesc cum se cuvine nici pe Dumnezeu, care a binevoit ca din toți oamenii de pe pământ, să se sălășluiască deplin, în toată plinătatea Sa în Fecioara Maria.
Maica Domnului nu este Mijlocitoare în modul absolut, în sensul că fără ea Dumnezeu n-ar fi putut mântui lumea, dar Dumnezeul nostru a binevoit s-o facă parteneră la toată lucrarea de îndumnezeire a lumii. Iată ce spune Sfântul Grigorie Palama:
„Căci cofăptuind şi copătimind cu făcătoarea de înălţare golire,[kenosis] a Cuvântului lui Dumnezeu, a fost coslăvită şi coînălţată în chip drept, sporind pururea sporirile [adaosurile] supranaturale ale măreţiilor ei. Dar şi după urcarea la cer a Celui întrupat din ea rivaliza cu măreţiile mai presus de minte şi de cuvânt lucrate în ea de El prin asceza ei foarte stăruitoare şi de multe feluri, prin rugăciunile şi sârguinţele pentru lumea toată şi prin sfaturile şi îndemnurile către vestitorii de Dumnezeu [apostoli] care străbăteau marginile lumii, Ea singură fiind reazim şi mângâiere pentru toţi, ascultată şi văzută de toţi şi conlucrând în tot felul la vestirea Evangheliei, arătând astfel în minte şi cuvânt o viaţă şi o conduită extrem de luptătoare.”
Și iarăși zice:
„Deci aşa cum numai prin Ea a venit la noi Acesta, a fost văzut pe pământ şi a petrecut împreună cu oamenii [Bar 3, 38], întrucât înainte de Ea era nevăzut pentru toţi, tot aşa şi în veacul nesfârşit care urmează orice emanare a unei arătări a luminii dumnezeieşti, orice descoperire a unor taine dumnezeieşti şi orice formă de harisme dumnezeieşti sunt de necuprins într-un loc [achoretos] fără Ea. Ea prima primind plinătatea Celui ce plineşte/umple toate şi care vine prin toate, o face cu putinţă de cuprins într-un loc [achoretos] pentru toţi, distribuind fiecăruia proporţional şi după mãsura curăţiei fiecăruia, ca ea să fie şi visterie şi administratoare a bogăţiei dumnezeirii.”
Claudiu Balan
august 13, 2015 @ 8:47 am
Petru,
Maica Domnului este mijlocitoare pentru că noi ne împărtășim la Liturghie cu Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, pe care Dumnezeu și L-a luat din chiar trupul și sângele Ei. Ne împărtășim cu Trupul lui Hristos crescut prin sângele Fecioarei Maria, în chiar pântecele ei.
Ne împărtășim cu Dumnezeu-Omul Iisus Hristos care ca om seamănă cu Mama Lui, și-a luat firea omenească din ea, și-a plămădit chipul (fața) din trupul Ei.
Astăzi omenirea îl poate vedea pe Dumnezeu cum arată la față, doar pentru că Maica Domnului a fost deacord, cu multă bucurie, să primească în ea pe Însăși Creatorul lumii. Ea este pod sau scară prin care Dumnezeu coboară pe pământ. De aici vine mijlocirea ei, din lucrare, nu dintr-o neputință a lui Dumnezeu de a ne mântui și altfel.
Că vrem, că nu vrem, noi astăzi ne închinăm unui Dumnezeu-Om Căruia i-a plăcut atât de mult să se întrupeze din Fecioara Maria, din frumusețea și curăția Ei, încât a arătat-o pe Ea maximul unirii dintre Dumnezeu și Creație.
Maica Domnului e mijlocitoare în sensul de cel mai mare Partener al lui Dumnezeu pentru lucrarea de mântuire în lume, dar e și mult mai mult decât atât.
Sfinții spun că Dumnezeu a creat lumea întreagă pentru Ea, pentru ca toată să conveargă înspre Ea. Maica Domnului unește în Sine la modul maxim pe Creator cu Creația Sa, dar nu prin puterea Ei ci tot prin puterea Celui care S-a zămislit în ea.
Iar această unire nu este una statică și plictisitoare ci o unire continuu nouă și veșnică, în care Creatorul se descoperă Creației Sale și o ridică spre noi și noi desfătări și înțelesuri.
Mihai
august 8, 2016 @ 9:49 am
@Claudiu
Referitor la afirmaţia: „Sfinții spun că Dumnezeu a creat lumea întreagă pentru Ea, pentru ca toată să conveargă înspre Ea.” aş vrea să observ că, conform apostolului Pavel, Dumnezeu a creat lumea prin Fiul Său şi pentru Fiul Său, (Coloseni 1:16):
„Pentru cã întru El au fost fãcute toate, cele din ceruri și cele de pe pãmânt, cele vãzute, și cele nevãzute, fie tronuri, fie domnii, fie începãtorii, fie stãpânii. [b]Toate s-au fãcut prin El și pentru El[/b].”
De asemenea, tot apostolul Pavel spune în Filipeni 2:10 că toată creaţia va converge spre Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos:
„Ca întru [b]numele lui Iisus tot genunchiul sã se plece[/b], al celor cerești și al celor pãmântești și al celor de dedesubt.”
De asemenea, nu cred că afirmaţia cum că: „Maica Domnului unește în Sine la modul maxim pe Creator cu Creația Sa …” este exactă. Unirea Creatorului cu creaţia Sa se face la modul maxim în întruparea Persoanei Fiului lui Dumnezeu, prin perihoreza dintre firea dumnezeiască şi firea umană.
Mihai
august 8, 2016 @ 9:59 am
@Claudiu
Această afirmaţie a Sfântului Grigorie Palama privitoare la Maica Domnului („Ea […] distribuind fiecăruia proporţional şi după mãsura curăţiei fiecăruia, ca ea să fie şi visterie şi administratoare a bogăţiei dumnezeirii.”) mi se pare una foarte interesantă, în contextul teologiei acestui sfânt privind harul necreat. Sfântul Grigorie Palama a insistat pe faptul că harul este necreat, tocmai pentru a afirma faptul că prin acesta omul creat poate ajunge să participe la dumnezeire. Pe când dacă harul ar fi creat, atunci între om şi Dumnezeu ar fi permanent o ruptură.
Dar afirmând aici că Fecioara Maria este sursa harului pentru oameni, practic introduce din nou o ruptură între om şi Dumnezeu. Căci dacă între om şi Dumnezeu apare ceva creat (în acest caz Fecioara Maria), atunci înseamnă că apare exact acea discontinuitate pe care Sfântul a vrut să o elimine precizând caracterul necreat al harului.
Ştiţi cumva dacă există vreun studiu pe această temă?