Noaptea de revelion pentru mine
Trecerea dintre ani este percepută de fiecare într-un anumit fel. Astazi, lumea, în proporţie din ce în ce mai mare, hotărăste să petreacă noaptea de revelion în moduri total neduhovniceşti, mai ales tinerii care reprezintă generatia de mâine.
Eu, având o vârstă de numai 16 ani, mereu mi-am petrecut revelionul acasă cu o sticlă de şampanie, la restaurant sau în centrul oraşului alături de unii prieteni şi de familie urmărind focul de artificii. În ultimii doi ani, după ce urmăream petrecerea din mijlocul oraşului, imi mai aminteam şi de bunul Dumnezeu şi mai treceam vreo zece minute pe la biserică, pentru a mă ruga ca Domnul nostru Iisus Hristos să îmi călăuzească paşii în noul an şi aprindeam lumânări, şi aşa se încheia noaptea de revelion pentru mine, nu prea duhovniceşte. Vreau să menţionez faptul că, biserica unde merg eu este deschisă de dimineaţa până seara zilnic, iar în zilele mari de sărbătoare este deschisă toată noaptea. De aceea şi în noaptea dintre ani, biserica este deschisă, iar părintele meu duhovnic oficializează Sfintele Slujbe în cinstea Sfântului Vasile.
Anul acesta, de Crăciun am mers împreună cu mama la Sfânta Spovedanie. Ea a intrat în discuţie cu o femeie ce vine si adesea la Sfânta Biserică si i-a mărturisit mamei mele că anul trecut de revelion a stat toată noaptea la slujbă şi a avut parte de un an deosebit de bun, fiind convinsă ca bunul Dumnezeu a ajutat-o pentru ceea ce a făcut. Pe mine m-a pus pe gânduri acest fapt şi Dumnezeu mi-a luminat mintea şi am luat decizia cea mai corectă posibilă: am vrut să merg şi eu deoarece eu simţeam că nu îi răspund cum se cuvine lui Dumnezeu pentru tot ce îmi oferă El. Îmi părea puţin ciudată decizia pe care am luat-o fiindcă nu mi-am mai petrecut noaptea de 31 decembrie la bisercă, dar aveam o dorinţă arzătoare în suflet să fac acest lucru. La început îmi făceam probleme dacă voi rezista, dacă nu imi va fi rău. Aceste gânduri au venit de la cel rău pentru a mă întoarce din drum, dar bunul Părinte Sfânt m-a ajutat ca toate acestea să îmi dispară.
În seara de 31 decembrie mi-am sunat unii colegi pentru a le ura tot ce este mai bun în noul an şi majoritatea mi-au spus ca vor merge la restaurant sau vor sta acasă.
Era ora unsperzece noaptea când am ajuns la biserică şi vreau să vă spun ca eu nu mă aşteptam la ceea ce am văzut. Totul era plin. Oamenii stateau până în uşă. Am rămas uimit pe moment, dar totuşi, această armată a lui Hristos care s-a strâns la slujbă în noaptea de revelion nu este asa de numeroasă în raport cu toţi oamenii şi acest lucru m-a întristat într-o anumită măsură.
Dacă nu se auzeau artificiile de afară, eu nici nu observam că am trecut în alt an, datorită slujbei săvarsite într-un mod special şi care mi-a intrat până în suflet. A fost minunat. Am reuşit să mă concentrez foarte bine şi îi mulţumesc bunului Dumnezeu că am reuşit să îmi ţin mintea ,,conectată” la slujbă. Părintele a oferit întregii biserici litie. Mai târziu, după miezul nopţii, au aparut şi oameni prin a căror ţinută mi-am dat seama că au venit de la petreceri pentru a se ruga puţin. Astfel, ei şi-au petrecut revelionul numai pe jumătate duhovniceşte, cum spunea părintele meu duhovnic, dar este foarte bine şi aşa. Prin ceea ce voi mărturisi, nu vreau să se înţeleagă laudă, ci vreau ca fiecare să înţeleagă faptul că nu trebuie să lasăm diavolul să pătrundă în mintea noastră: am stat la biserică până la ora patru dimineaţa şi când am plecat de acasă gandul îmi tot spunea că eu nu voi rezista mai mult de ora unu.
Vreau să mulţumesc Domnului Dumnezeu că mi-a oferit, răbdare, putere şi concentrare la Sfânta Slujbă dintre ani. Din nou vă rog din tot sufletul să nu o luaţi ca pe o laudă, dar vreau să vă mărturisesc un lucru deosebit de important pentru mine: dacă cineva mi-ar fi spus acum câţiva ani că voi merge în noaptea de revelion la biserică, la toata slujba, eu nu l-aş fi crezut. Prin aceasta, vreau să se tragă concluzia că toată iubirea, credinţa şi mărirea pentru Dumnezeu creşte numai dacă noi îi dăm voie, deschizându-ne porţile sufletului ca dragostea cea pură şi imensă a Tatălui Ceresc să pătrundă în sufletul nostru şi în toate mădularele trupului.
Doamne Ajută!
Alex B.
radu
ianuarie 4, 2010 @ 11:59 am
Frumos! Să fii de 16 ani şi să mergi de Revelion la biserică şi nu la petrecere, e un lucru uimitor. Frate Alexandru (presupun că eşti băiat deoarece ţi-ai sunat colegii şi nu colegele!) mi-ai luat-o cu mult înainte.
Eu am făcut primul Revelion duhovnicesc la o mănăstire din muntii Apuseni(aveam un grup de prieteni care mergeau an de an la mănăstire, iar de biserici deschise de Revelion nu prea ştiam) doar pe la 21 de ani. A fost tare frumos!
Sunt curios: în ce oraş locuieşti?
Un An Nou Mai Bun tuturor!
Ps. O biserică plină de oameni în noaptea de Revelion valorează mai mult decât 50 de biserici pline într-o zi obişnuită de duminică 🙂
Dan
ianuarie 4, 2010 @ 12:34 pm
Foarte relevanta concluzia de final a articolului Alex. Ar trebui sa ne punem „placa” aceasta in fiecare zi la ascultat: „toată iubirea, credinţa şi mărirea pentru Dumnezeu creşte numai dacă noi îi dăm voie, deschizându-ne porţile sufletului ca dragostea cea pură şi imensă a Tatălui Ceresc să pătrundă în sufletul nostru şi în toate mădularele trupului”
Cat de important este sa nu ne impotrivim lui Hristos, prin voia noastra pacatoasa, chiar si in cele mai mici si (aparent) neinsemnate aspecte ale vietii.
Domnul sa te aibe in paza!
D
ianuarie 4, 2010 @ 2:37 pm
Radu – In 50 de biserici intr-o zi „obisnuita” de duminica se savarsesc 50 de SFINTE LITURGHII (in care painea si vinul se transforma pentru noi in trupul si sangele Mantuitorului).
Intr-o noapte de Revelion se slujeste Miezonoptica (probabil),un Te Deum,poate Utrenia, foarte rar Sf.Liturghie.
Deci nu prea incape nici pe departe termen de comparatie …
Florin
ianuarie 4, 2010 @ 3:07 pm
Slavit sa fie Domnul!
Alex Badescu
ianuarie 4, 2010 @ 6:13 pm
VA MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL TOTUROR CA VI-A PLACUT ARTICOLUL MEU! CHIAR IMI CRESTE SUFLETUL DE BUCURIE CAND VAD CE LUCRURI FRUMOASE ATI SCRIS. VA MULTUMESC! RADU EU SUNT SUNT DIN TIMISOARA SI MA BUCUR TARE MULT CA TI-A PLACUT CE AM SCRIS. VREAU SA VA SPUN CA SE POATE COMPARA SLJUBA SAVARSITA IN ZIUA DUMINICII CU SLUJBA SAVARSITA IN NOAPTEA DE REVELION DEOARECE SI IN NOAPTEA DE REVELION S-A OFICIALIZAT SFANTA LITURGHIE SI CHIAR MULTI OAMENI S-AU IMPARTASIT! VA MULTUMESC INCAODATA PNENTRU CE ATI SCRIS SI CHIAR VA ROG SA NU O LUATI IN NUME DE LAUDA! DOAMNE AJUTA!
florinm
ianuarie 4, 2010 @ 6:44 pm
Draga Alex, daca ai nevoie de incurajari, sa stii ca si eu am gasit „frumos” ce-ai scris 🙂
Domnul sa ne pazeasca de slava desarta si mandrie!
Adriant
ianuarie 5, 2010 @ 1:45 pm
Draga Alex,
Nu numai ca ai scris foarte frumos dar,mult mai important,ai facut ceva foarte frumos si important in acea noapte.Iata,eu am 50 de ani si nu am reusit inca acest lucru;-)ar iau exemplu de la tine si,cu ajutorul Bunului Dumnezeu,voi face si eu ca tine la sfarsitul acestui an…Cel de Sus sa te aiba in paza!
abar
ianuarie 5, 2010 @ 4:05 pm
A mai trecut un an din viata noastra si a lumii!sa rugam pe bunul Dumneze, ca in anul in care am intrat sa fim mai buni, mai iertatori si sa lucram cu mai multa ravna la manturiea sufletutul!La multi ani tuturor!!!!!!!!!!
Autumns Gone
ianuarie 7, 2010 @ 1:05 pm
Sincere felicitari, Alexandru!:-) am lasat un comment si pe blog-ul tau, daca nu ma insel. Te rog sa-mi dai add bytza_94@yahoo.com
La multi ani tuturor!:-)
georgiana
februarie 27, 2010 @ 2:18 pm
Doamne ajuta! OH, SUFLETEL..IN CELE SMERITE SE AFLA DOMNUL SI CRED CA SI IN SUFLETUL TAU, ALEX, A REVARSAT HARUL SAU ATUNCI..eu nu am fost la slujba la trecerea dintre ani, dar se pare ca inainte de a ne cunoaste, ai primit atata bucurie in noaptea aceea, incat probabil a ajuns si la mine. Incheierea e MINUNATA..pot spune ca m-ai lovit unde ma DOARE.. ITI MULTUMESC CA M-AI PRIMIT IN INIMA TA SI-TI MULTUMESC CA AI INTRAT IN INIMA MEA! DOMNUL DUMNEZEU, HRISTOSUL SUFLETELOR NOASTRE SA APRINDA FLACARA INIMII NOASTRE DE CERESCUL DOR! Amin.>:D<