Noi trebuie să urmăm testamentului lăsat de părintele Iustin Pârvu

Dumnezeu a îngăduit ca printr-o fericită întâmplare să ajung la înmormântarea părintelui Iustin Pârvu alături de alți patru tineri credincioși, care ne-am dorit din suflet să ne luăm rămas bun de la unul dintre cei mai mari duhovnici contemporani, un stâlp al ortodoxiei românesti.

Cu o zi înaintea plecării, Gabi găsise pe pagina de facebook a Alexandrei Nadane un anunț în care care Tudor spunea că are trei locuri libere si merge la Petru Vodă, și s-a gandit că ar fi păcat să rămâna goale. L-am luat și pe Cristi, unul dintre prietenii noștri dragi, din grupul  “Oașa” .

Din zecile de mii de creștini care l-au iubit pe părintele, din București și din împrejurimi, care și-ar fi dorit sa meargă și nu au avut posibilitate materială, ne-a ales Dumnezeu tocmai pe noi să ajungem. Datorită unui creștin mărinimos,  ucenic al părintelui, am ajuns și noi acolo. A mai mers și Sergiu, care a găsit la fel ca și noi anunțul și s-a oferit sa meargă cu noi.  Pentru mine era a doua oară când am mers la Mănăstirea Petru Vodă. Slavă Domnului, am fost și acum doi ani și am luat binecuvântare de la părintele Iustin.

Se urca greul, sute de mașini urcau și coborau înca din noapte pe drumul spre mănăstire, semn că a fost iubit si apreciat de întregul popor binecredincios român.

Ajungând acolo in jurul orei 3, ne-am așezat la rând și am ajuns destul de repede la sicriu, la ora aceea nu se strânsese așa de multă lume, am mers apoi în cimitirul din curtea mănăstirii, la mormântul părintelui Gheorghe Calciu, Radu Gyr și  Atanasie Ștefanescu, colegi de generație ai părintelui, care au suferit și ei prigoana comunistă, plătind cu sănge pentru credința în Hristos și neamul românesc. Datorită jertfei lor avem astăzi o țară plina de mănăstiri și biserici sfinte, copiii botezați și un grai dumnezeiesc, cu care aducem slavă Sfintei Treimi.

Se face ora 8, se termină slujba de noapte, și primim de veste că o seama de episcopi vor sluji împreuna cu Înaltul Teofan: Ioachim Băcăuanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, PS Longhin, un ierarh pe care noi, “Ortodoxia Tinerilor” îl iubim foarte mult și apreciem activitatea sa misionară și mărturisitoare a dreptei credințe, și IPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului.

De acum încolo încep să se adune din ce în ce mai mulți oameni, de toate vârstele, curtea mănăstirii începe să se umple. Unii credincioși erau veseli și luminoși, așa cum era si părintele Amfilohie Brânză, la care s-au înghesuit sute de oameni sa ia o binecuvăntare (slavă Domnului și noi), avănd certitudinea învierii, știind că astfel caștigăm un rugător pentru neam, care ne v-a ajuta mai mult acum, mijlocind pentru noi și intregul neam românesc, căruia a slujit și i s-a dedicat intreaga viață. Alții nu s-au putut abține și au plâns despărțirea temporă de părintele. Un polițist destul de solid, care asigura circulația, înalt de aproape 2 metri, plângea cu lacrimi de crocodil.

Câțiva foști deținuți politici și urmași de-ai lor s-au îmbrăcat in cămăși verzi și au fluturat tricolorul, amintind de frumoasa perioadă interbelica și de frătiile de cruce, acele școli duhovnicești în care s-a format duhovnicește și părintele Iustin, care au luat asupra lor păcatele neamului și au urcat pe Golgota pentru mântuirea noastră.

Am reușit să schimbăm cateva vorbe cu domnul Demostene Andronescu, cu părintele Moise de la Oașa, și să luam o binecuvântare de la părintele Nicolae Tănase, care a fost și el prezent aici.

Coborând până la mașină, am auzit de lănga gard cântările dumnezeiști ale Înaltpreasfințitului Teodosie, care mă ridicau la cer. Mi-am dorit să ma apropii cât mai mult să-l și pot vedea de aproape, si Dumnezeu mi-a îndeplinit dorinta. Am fost trimis să împart lumânări și prosoape preoților din primele rânduri, forțele de ordine mi-au făcut loc să trec si am ajuns la câtiva metri de altarul de vară din curtea mănăstirii, simțindu-mă ca in rai. Simțeam din toti rărunchii căldura dumnezeiască și puterea rugăciunii  unui episcop, vibrația pe care o transmitea IPS Teodosie, cu vocea lui răgușita și mieroasa care implora mila lui Dumnezeu prin cântarea:   „Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta, pe care a zidit-o dreapta Ta, şi o desăvârşeşte pe ea!”.  

Se spune despre episcop că atunci când slujește, este deadretul înger în trup, în acele ceasuri nu mai are nici un păcat. Iar aici cântau chiar heruvimii, îngeri in trupuri omenești.

A predicat la final Înaltpreasfințitul Teofan, aducându-ne aminte de intreaga viață a părintelui, activitatea pastorală, luptele si prigoanele sale, întărind credința noastră despre sfințenia sa de netăgăduit. Pe final ne-a reamintit că trăim vremuri grele pentru biserică, politicienii țării votând legi satanice, menite sa distrugă familia tradițională, nucleul de baza al societății, care poate fi alcătuita numai din bărbat și femeie. El este un ierarh care se luptă în continuare pentru a obține legi creștinești în constituția țarii, fiind conștient de răspunderea pe care o are, primind ca testament de la părintele să pregăteasca biserica “din noaptea aceasta și până mâine“ din toate punctele de vedere.

Plecarea părintelui vine acum, într-un moment foarte greu pentru țara noastră. Vremuri în care sodomia vrea să fie stăpână cu drepturi depline la noi în țară. Un val al politicilor antifamiliare și anticreștine se abate în toată Europa, America și Rusia, punând presiuni peste guverne, state, regi și președinți să i se plece și să fie acceptată, și dacă se poate, impusă populației.

Deja unii primari din Franța care nu acceptă legalizarea căsătoriilor dintre homosexuali și lesbiene riscă sa fie arestați, devenind astfel primii deținuți politici ai acestei noi dictaturi.

Acum când țara noastră riscă sa se desființeze în regiuni și să i se impuna legi și obiceiuri păgânești, una din cele mai grăitoare și pline de har voci ale Ortodoxiei noastre, a plecat de lângă noi. Părintele ne-a vorbit despre prigoana și că vom avea de suferit, poate chiar și arestări, dacă vom apăra valorile autentice ale creștinătății, luând aminte la vorbele părintelui Paisie Aghioritul și al altor mari duhovnici care au prevăzut adevăratele scopuri ale Unuinii Europene și a celor care o conduc, și care au declanșat prigoana împotriva creștinilor de 2000 de ani, începând de la intrigile pe care le-au servit romanilor despre noi, cu fel și fel de zvonuri mincinoase, și care încearcă pe toate căile să distruga creștinismul.

Noi trebuie să urmăm testamentului lăsat de părintele Iustin, să ascultăm sfaturile și povețele sale, să intemeiem familii creștine, iar cei care au, să se sfințeasca în continuare în ele, dând și altora exemplu, pentru a se păstra aluatul cel bun, așa cum spunea părintele Paisie. Să ne bucuram cât mai mult de comoara lăsata de părintele Iustin, de toată pilda vieții sale, de scrierile sale, despre sfinția sa, interviurile televizate și tipărite, pe care slavă Domnului le putem găsi foarte ușor.

Să încercăm a fi urmatori lui Hristos așa cum a fost și părintele Iustin, să jertfim totul pentru Dumnezeu, fiecare dupa puteri, așa cum părintele s-a dedicat întreaga viață pentru El. Icoana lui ne va rămâne mereu în suflete, nimeni nu ni-l poate da jos din inimă, așa cum pe Valeriu Gafencu nu-l alungă din cetățenia cerească și din sufletele noastre nici o inițiativă de guvern lumeasca și trecătoare și nici un val păgăn. El ne va călăuzi spre mântuire și va putea mijloci pentru noi doar dacă vom urma întocmai sfaturile sfinției sale.

Pentru jertfa părintelui Iustin și pentru toata viața lui dedicată Ție  și Maicii Tale, Hristoase Dumnezeule, Mântuiește-ne pe noi.

(Carol Mihai)