Nu căuta să ai o viaţă comodă
Nefericit este cel ce iubeşte peste măsură comodităţiile vieţii şi care s-a înconjurat cu acestea. La orice inconfort se va simţi stingherit, dezarmat, fiindcă nu este obişnuit să rabde. Şi totuşi, toată viaţa creştinului este ,,inconfortabilă“, o cale îngustă şi plină de asperităţi, o cruce care impune privaţiuni şi cere o imensă răbdare. Nu umbla după un trai lesnicios, nu ĭndrăgi ĭnlesnirile lumii acesteia, ci iubeşte pe Hristos, purtătorul Crucii. Rabdă strâmtorările, obişnuieşte-te cu ele. „M-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am“ (Pilipeni 4, ll), spune Apostolul.
Chiar şi noi, bărbaţii, am devenit asemenea femeilor, umblăm după tinichele, gătindu-ne cu ele ca nişte idoli, fără să ne gândim cum să ne împodobim înlăuntrul nostru, lăsându-ne deoparte cu totul alcătuirea interioară, cămara sufletului. Nefericit este cel căruia îi place să se grăbească; se va poticni ĭntr-una, va avea de înfruntat nenumărate strâmtorări şi neplăceri sufleteşti din pricina grabei, va avea nu puţine prilejuri de a-şi ieşi din fire. Nefericit este cel ce s-a împătimit de mâncare şi băutură, care se gândeşte doar la cum să se sature şi cum să-şi facă poftele. Când va începe să slujească Domnului îşi va da seama că mâncarea şi băutura, atunci când inima nu este luată în seamă sunt pentru trup povară, iar pentru suflet durere şi pieire şi că omul se poate sătura cu hrană foarte puţină şi foarte simplă.
geo
iunie 26, 2010 @ 3:26 pm
Adevarat Sfinte Ioane, dar cine mai are urechi care sa auda?! Eu in niciun caz…Roaga te Parinte si pt mine..
doar eu
iunie 27, 2010 @ 11:08 am
frumos si plauzibil
doar eu
iunie 27, 2010 @ 11:08 am
frumos si plauzibil
ionutzu18
iunie 27, 2010 @ 11:41 am
geo, parte grava este ca nici nu esti dispus sa renunti la ele…degeaba se roaga parintele…fara vointa si efort nimic bun nu se obtine 😀
geo
iunie 27, 2010 @ 11:50 am
pt iunutzu18
😀 sunt de gen feminin.. ai dreptate..dar eu cred ca sunt importante si rug Sfantului Parinte! Sa fi bine! Domnul cu tine! :love:
RDF
iunie 27, 2010 @ 11:59 am
Pline de intelepciune sunt cuvintele de mai sus! Frumos ar fi daca le-ar citi si cei care sunt reci la caldura frumusetii din jur…
Guest
iunie 27, 2010 @ 6:48 pm
Frumos articol,ai ce invata din el.
Am si eu o problema…deobicei sunt o fire mai agitata si nu am rabdare mai in nimic,de multe ori simt ca ii deranjez pe ceilalti cu asta si nu as mai vrea sa continui asa…stiti cumva cum as putea sa fiu mai rabdatoare cu cei din jur sau in actiunile pe care le fac?Deasemenea,cum as putea sa-mi recapat increderea in mine?
omp
iunie 27, 2010 @ 7:50 pm
pentru Anonima
Spovedeste (lui Hristos prin duhovnic) mereu nerabdarea pana scapi… si te vei linisti… sfatul duhovnicului e cel mai potrivit, dansul cunoscand si [b]cauzele[/b] nerabdarii tale…
increderea in fortele („talantii” = talente, aptitudini, virtuti etc) cu care te-a inzestrat DUMNEZEU se recapata [b]valorificandu-le permanent in beneficiul semenilor si cu recunostinta Daruitorului…[/b]
omp
iunie 27, 2010 @ 7:57 pm
completare pentru Anonima
…fortele valorificandu-le [b]dupa voia lui Dumnezeu[/b], pe care o afli tot prin duhovnic…