Nu în Scripturi găsim viaţa veşnică ci în Hristos!
Aş vrea să citim cu atenţie următorul pasaj din Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 5, versetele 39-40:
„Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine. Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!”
Versetele de mai sus sunt preluate din Biblia Ortodoxă aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (1988). Traducerea este defectoasă şi nu exprimă exact ceea ce spune Mântuitorul Hristos. Ba aş spune că te duce în eroare într-o anumită măsură.
M-am uitat pe mai multe traduceri ale textului biblic şi am observat că accentuează mai bine ceea ce Hristos Domnul a vrut să exprime.
Iată de exemplu Biblia Ortodoxă în versiunea tradusă şi diortosită de IPS Bartolomeu Anania:
„Voi cercetaţi Scripturile, de vreme ce socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică; şi ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine; iar voi nu vreţi să veniţi la Mine pentru ca viaţă să aveţi!”
Traducerea poate ar fi fost mai bună în acest fel:
„Voi cercetaţi Scripturile crezând că în ele aveţi viaţă veşnică, şi ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine; şi nu vreţi să veniţi la Mine pentru că să aveţi această viaţă.”
Ideea e simplă: Nu în Scripturi găsim viaţa veşnică ci în Hristos!
De fapt Hristos însuşi spune: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.
Nu e de ajuns să citeşti Sfânta Scriptură ca să te mântuieşti ci e nevoie şi de episcopi, de preoţi, de Biserică, de Sfintele Taine, de împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, de lupta cu patimile, de rugăciune, de relaţia personală cu Dumnezeu.
Am auzit uneori aducându-se ca argument în favoarea citirii Sfintei Scripturi acest verset greşit înţeles şi trunchiat: „Cercetaţi scripturile că în ele aveţi viaţă veşnică!”
E greşit. Versetul tradus corect şi complet este aşa: „Voi cercetaţi scripturile crezând că în ele aveţi viaţă veşnică! (…) şi nu vreţi să veniţi la Mine pentru ca viaţă să aveţi”
Hristos spune de fapt:”Nu căutaţi viaţa veşnică în Scripturi ci căutaţi-o în Dumnezeu, căutaţi-o la Mine!”
Unul dintre principiile Protestantismului este Sola Scriptura, adică doar Scriptura, prin care se spune că Scriptura este suficientă mântuirii şi omul găseşte tot ce are nevoie în ea pentru a se vindeca, chiar şi fără spovedanie, chiar şi fără Euharistie, doar prin credinţă. Înţelegerea greşită a versetului 39 din capitolul 5 al Evangheliei după Ioan reduce Biserica la o simplă carte cu sfaturi înţelepte.
Şi ca să vedem că Scriptura nu este de ajuns pe drumul mânturii şi nu în ea aveam viaţa veşnică citim astfel în Evanghelia după Luca:
„Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei. Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia (scripturile) ?”
Luca şi Cleopa în drumul lor spre Emaus îl întâlnesc pe Hristos, dar nu-l recunosc. Abia când a plecat dintre ei, abia atunci şi-au dat seama că Cel care le tâlcuia Scripturile era chiar Hristos.
Inimile celor doi ardeau pentru că Hristos dădea viaţă cuvintelor Scripturii, şi auzind adevărul din ele, cei doi se împărtăşeau de harul lui Dumnezeu care izvora ca nişte raze din Soarele-Hristos. Scriptura nu este de ajuns pentru a avea viaţă, aşa cum Evanghelia nu este de ajuns dacă ea rămâne o simplă adunare de sfaturi pe câteva pagini, ci ea este aplicată în totalitate de Hristos, Cel viu, care a omorât moartea şi care a înviat din morţi. Hristos tot ce a spus a şi făcut, şi are putere să ajute pe fiecare din noi să împlinească tot ceea ce citim în Scripturi.
Mai jos vă voi enumera şi traducerile în celelalte limbi pentru a înţelege mai bine sensul celor două versete pe care le-am discutat. În texte am boldat cuvintele voi credeţi că în ele, pentru că prin intermediul lor fraza capătă sens şi exprimă adevărul.
Greaca veche. Traducerea în limba originală a Noului Testament. Versiunea: Novum Testamentul – Nestle-Alland:
„ἐραυνᾶτε τὰς γραφάς, ὅτι ὑμεῖς δοκεῖτε ἐν αὐταῖς ζωὴν αἰώνιον ἔχειν· καὶ ἐκεῖναί εἰσιν αἱ μαρτυροῦσαι περὶ ἐμοῦ· καὶ οὐ θέλετε ἐλθεῖν πρός με ἵνα ζωὴν ἔχητε”
Limba engleză. Versiunea traducerii: New Kings James
„You search the Scriptures, for in them you think you have eternal life; and these are they which testify of Me. But you are not willing to come to Me that you may have life.”
Limba franceză. Versiunea traducerii: Nouvelle Edition de Genève
„Vous sondez les Ecritures, parce que vous pensez avoir en elles la vie éternelle: ce sont elles qui rendent témoignage de moi. Et vous ne voulez pas venir à moi pour avoir la vie!”
Limba italiană. Versiunea traducerii: Nuova Riveduta 2006 (NR2006)
„Voi investigate le Scritture perché pensate di avere per mezzo di esse vita eterna, ed esse son quelle che rendono testimonianza di me; 40 eppure non volete venire a me per avere la vita! ”
Limba spaniolă. Versiunea traducerii; Reina-Valera 1995
„Escudriñad las Escrituras, porque a vosotros os parece que en ellas tenéis la vida eterna, y ellas son las que dan testimonio de mí; y no queréis venir a mí para que tengáis vida.”
Limba română. Versiunea traducerii: Biblia de la Bucureşti, 1688.
„Cercetaţi Scripturile, căci voao vă să pare între eale viaţă veacinică a avea. Şi acelea sînt cealea, ce mărturisescu pentru Mine.”
Vă invit să participaţi la discuţii, cu ideile voastre, cu gândurile şi textele Sfinţilor Părinţi, sau cu alte argumente pro sau contra.
Andrei-Marin
iunie 15, 2013 @ 8:44 am
Bună remarcă în legătură cu traducerea.
Iar în legătură cu mântuirea prin Persoana lui Iisus Hristos mai adaug și eu ceva de Părintele Stăniloae, din care îmi fac licența:
Vorbind de Persoana lui Iisus Hristos, Părintele Stăniloae arată importanța covârșitoare pe care i-o acordă creștinismul în cadrul dogmanticii sale, ceea ce nu întâlnim la nici o altă religie pentru întemeietorului ei. Și aceasta pentru că [i]„dogmatica creștină nu e un sistem de idei, o doctrină oarecare înjghebată de mintea unui om, ci, în centrul ei tronează persoana vie a lui Iisus Hristos”[/i] . Iisus Hristos este cel care mântuiește El însuși ca [i]„Persoană de neînlocuit”[/i] , întrucât calitatea Sa de persoană dumnezeiească devenită accesibilă ca om este singurul izvor de putere care ne eliberează de păcat și de urmările lui, între care cea mai gravă este moartea….. De această Persoană și de relația cu Ea depinde mântuirea, sau scăparea omului din insuficiența sau mortalitatea sa. Pentru Părintele Stăniloae este foarte importantă relația cu Hristos, ceea ce îl face să precizeze că [i]„[b]în creștinism nu se poate vorbi propriu-zis de o „învățătură mântuitoare” și nu ne mântuim printr-o lege, nici măcar prin legea Vechiului Testament, ci prin Persoana lui Iisus Hristos [/b]. [b]Mântuirea înseamnă relație, comuniune intimă cu Iisus Hristos, nu o conformare individualistă cu o anumită doctrină.[/b] Mântuirea nu e o gnoză sau o etică. Ea nu se realizează prin a ști sau a face ceva, ci prin trăirea cu Iisus Hristos. Aceasta pentru că Iisus Hristos nu e om simplu, ca ceilalți întemeitori de religii, ci Dumnezeu însuși venit în maxima apropiere de noi cu iubirea Sa”[/i]