Skip to content

20 Comentarii

  1. Adina
    iulie 17, 2009 @ 10:29 am

    Ma uimeste de-a dreptul articolul acesta!In cate feluri pot fi acesti demoni!Habar nu avem cat ne lupta ei pe noi, sa ne castige sufletul..

    Reply

  2. ionutz
    iulie 17, 2009 @ 10:40 am

    cred ca acest articol lezeaza usor imaginea celor numiti mai sus….si e fara drept la replica totusi….eu asa cred!In rest mi se pare interesant!:-)

    Reply

  3. Saurian
    iulie 17, 2009 @ 3:37 pm

    Cum spunea şi duhovnicul meu: „Noi ne aflăm neîncetat într-un război”.

    Reply

  4. D
    iulie 17, 2009 @ 8:24 pm

    Am citit si eu. Ce pot spune e ca putin probabil sa descoperim noi ,contemporanii, ceva in plus in legatura cu vrajmasul, fata de ce au descoperit de ex. Sf.Nicodim Aghioritul sau ceilalti Parinti ai Bisericii.

    Am remarcat o afirmatie (pe langa altele cam sugubete, de ex. – „sunt demoni care stau pe surub si nu poti rezolva priza din perete” – asta suna mai degraba a ironie la adresa lor) si anume: „satanizarea nu ocoleste pe nimeni care face rele in ascuns”. Cred ca este mai mult decat exagerata. Daca ar fi asa, lumea ar fi un iad la propriu, mare parte dintre oameni (inclusiv subsemnatul) intrunind aceasta conditie.

    In plus, ne-am cam invatat sa dam vina pe diavol, cand de fapt, la stadiul in care am ajuns, nici nu mai e asa mare nevoie de imboldirea lui pt. a face raul. Atat ne-am obisnuit cu el, ca il facem noi de buna voie.

    Reply

  5. Pr. Dorin Picioruş
    iulie 17, 2009 @ 9:12 pm

    Îţi mulţumesc frumos, Claudiu, pentru preluarea articolului meu şi…fii tare, pentru că nu se poate altfel!

    Vor mai fi, din păcate, şi alţii care vor vrea să te demoralizeze. Şi nu puţini…

    …………

    Demonii care stau pe şurub ca să nu poţi să introduci un nenorocit de şurub în lemn e o realitate…şi nu o ironie.

    Tot la fel de reali sunt demonii care îi fac pe prietenii tăi să te suspecteze de tot felul de lucruri din senin sau să îţi dea foc la casă, să îţi fărâme computerul sau…să te facă să pierzi un examen, un tren sau o afacere…

    Eu vorbesc de realităţi simţite cu toată fiinţă, dragul meu!

    Reply

  6. anonim
    iulie 17, 2009 @ 9:17 pm

    felicitari pentru articol… dupa ce l-am citit parca am gasit un potential raspuns la framantarile mele. ma infricosez numai la gandul ca probabil ce mi se intampla e de la diavol. o sa va povestesc si voua ca sa va patiti, sa nu patiti ca mine. mi se intampla uneori(acum mai rar) ca atunci cand ma rog sau cand incep si incerc sa ma rog, si nu doar la timpul rugaciunii ci si asa… din senin, sa imi vina in minte ganduri spurcate cum ar fi: injuraturi spurcate rau de tot adresate celor sfinte si nu numai, vorbe si ganduri de hula catre Dumnezeu si Maica Domnului, sau imagini spurcate in minte.e cumplit, mai ales ca eu , chiar asa pacatos si vai de capul meu cum sunt,respect cele sfinte, si niciodata n-as gandi asa ceva de buna voi, niciodata n-as spune sau face ceva impotriva celor sfinte, si niciodata n-as vrea sa fac pacatea de neiertat in fata Lui Dumnezeu, intrucat sper cu toata fiinta mea ca intr-o zi sa reusesc sa ma curat de patimi si spurcaciuni si sa fiu demn de a ma numi copilul lui Dumnezeu, si sa stau daca nu langa El , macar in apropierea Lui. si totusi atunci cand patesc asa ceva, parca nu mai am control pe mintea mea, parca ar mai fi cinev in mintea mea care isi bate joc de mine. 🙁 si e groaznic. la inceput eram foarte speriat cand pateam asta, mi-era groaza si mai ales ma gandeam ca nu mai am iertare de la Dumnezeu si ma framanta cum de am ajuns in halul asta. apoi am inceput sa spun rugaciunea Lui Iisus, si o spuneam din toata inima, infricosat si cu disperare sa treaca momentul ala… si acum patesc asta mult mai rar. cred ca tot ce mai lipseste ca sa ma vindec e sa spovedesc acest lucru. mai ales ca mi-am dat seama de unde si pana unde mi se intampla mie asa ceva… acum ceva timp, ma indeletnicisem cu pacatul masturbarii, m-a pacalit diavolul(desi trebuie sa recunosc ca m-am lasat pacalit) si o faceam uneori si fara a-mi dau seama de ce fac.ma uitam la tot felul de materiale pornografice si mai ales ma atrageau cele sado-maso(BSDM- stiu ca voi sunteti mai curati pe aici si probabil multi n-ati auzit de denumirea asta, dar o spun ca sa va feriti de ea,mai ales cei foarte tineri copii de 12- 18 ani , va spun din experienta proprie e incredibil de vatamator acest lucru, fugiti de pornografie si de pacatul masturbarii ca sa nu-i dati putere diavolului sa se joace cu mintile voastre).si pe masura ce vizionam(desi stiam ca nu e bine, intrucat crescusem intr-o familie cat de cat religioasa) vroiam sa fac si mai mult. si am facut… suficient de mult incat prin lipirea mea de pacat i-am dat diavolului permisiunea sa faca ce vrea cu mintea mea. nici nu stiti cat regret! sa nu faceti ca mine! acum vreau sa-l alung pe diavol din preajma mea dar e tare greu. si mi-e frica, si e greu mai ales ca nu am inca un duhovnic stabil(desi Dumnezeu mi-a scos in cale destui oameni buni, deci e doar vina mea pt asta). dar sper… am nadejde ca prin dragostea si mila nemarginita a UNICULUI nostru DUMNEZEU sa reusesc sa scap si intr-o zi sa ajung demn de-a ma numi copilul Lui. feriti-va de capcanile diavolului in orice fel puteti , ca daca ii lasati permisiunea prin pacat sa vina in viata voastra, greu mai pleaca , chiar daca veti vrea sa-l goniti. cautati sa fiti cat puteti langa Dumnezeu, ca e minunat Dumnezeu si e singura adevarata sursa a bucuriei si implinirii omenesti. ma iertati pt cele spuse aici si sper ca patania mea sa ajute si pe altii aflati in situatii asemanatoare. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

    Reply

  7. Carmen
    iulie 17, 2009 @ 9:23 pm

    Doamne ajuta!
    E foarte bun acest articol.Mai multe despre acest subiect sunt si in antologia „Demonii si lucrarile lor” de la editura Egumenita.

    Reply

  8. D
    iulie 17, 2009 @ 9:23 pm

    Ma iertati,parinte; doar ca ,asa cum spuneam, oare nu ar trebui sa aratam cu degetul mai mult spre noi insine decat spre ei ? In definitiv, noi le dam toata puterea pe care o au ,noi le dam drepturi asupra noastra.

    Reply

  9. none
    iulie 17, 2009 @ 10:13 pm

    perfect adevarat acest articol.fiecare din noi cred ca regasim o situatie relatata aici.Chiar nu m-am gandit vreodata ca asa este. Ce ravna au ei sa ne castige.Noi trecem cu vederea peste lucruri esentiale si ei ne dau de furca cu un surub.Cu aceiasi perseverenta ar trebui sa avem si noi trezvia….. dar putem??

    Reply

  10. un luptator
    iulie 17, 2009 @ 10:58 pm

    Si mie mi s-a intimplat de N ori sa imi vina in gand tot felu de scenarii si secvente urate la adresa lu Dumnezeu si a Maicii Domnului si tot noianu din categoria asta de ganduri. Si cu injuratu la fel. Ce vom face? Vom merge inainte, nu abandonam.

    Reply

  11. admin
    iulie 18, 2009 @ 12:01 am

    Cu mare drag Părinte Dorin!
    Eu sunt de părere că orice patima de a noastră e o fereastră prin care intra demonii în noi. Orice păcat înseamnă o aruncare voită în mâinile celui rău. Diavolul nu are putere decât cât îi dăm noi să aibă. El e ca un câine legat care latră şi puterea lui e exact cât se-ntinde lanţul. Păcatele ne aruncă în perimetru de acţiune al diavolului şi ne fac şi mai vulnerabili la atacurile viitoare.

    Reply

  12. Saurian
    iulie 18, 2009 @ 8:56 am

    @D: să îţi explic ceva ce nu crezi că realizezi. Înţeleg că tu vrei să eviţi această obişnuinţă de a da vina pe altul. Faptul că noi nu trecem de ispite e păcatul nostru care nu va fi trecut cu vederea dar de la asta la a spune că noi facem rău de la noi înşine e distanţă mare. De ce? Pentru că în momentul în care eu fac rău din propria mea voinţă ajung la măsura demonilor care nu mai pot fi mântuiţi. Una e să fac un păcat din cauză că am fost înşelat şi credeam că în acel păcat Îl găsesc pe Hristos ( chiar dacă nu conştientizez asta ) şi alta e să fac un rău pur şi simplu. În situaţia a doua înseamnă că deja noi suntem pervertiţi în rău într-un mod imposibil de revenire la bine. E vorba de teologie înaltă aici în care e periculos să ne băgăm păcătoşi aşa cum suntem noi.

    Reply

  13. un luptator
    iulie 18, 2009 @ 12:40 pm

    Intr-o intimplare, Dumnezeu i-a descoperit lu Sf. Antonie ca si demonii s-ar putea mantui daca ar vrea, dar ei nu vor. Asta arata cat de bun e Dumnezeu, ca ar primi si un demnon de ar avea pocainta.

    Reply

  14. D
    iulie 18, 2009 @ 1:09 pm

    @Saurian – ceea ce spui tu e adevarat. Tot ce doream eu sa subliniez e ca riscam sa dam de multe ori vina pe el, cand vinovati suntem de fapt noi. Nici pe departe sa neg influenta lui nefasta, dar asa cum am gasit la un parinte (din pacate nu mai retin la cine), diavolul nu e vinovat chiar de tot ce ii punem noi in carca; multe ni le facem „cu mana noastra”.

    Si pana la urma chiar daca ne-am invinovati pe noi pt. ceva ce vine de fapt de la el, crezi ca ne va fi spre paguba, sau spre folos ?

    Reply

  15. camelia
    iulie 18, 2009 @ 3:06 pm

    iertare pentru ca intervin in discutia voastra,dar:

    @D:In toate trebuie sa existe acea masura care confera lucrurilor echilibru,altfel putem transforma steagul pacii intr-o floreta.Printr-o prea multa si prea deasa invinovatire de sine se aluneca incet dar sigur spre dezamagire,neincredere in sine,si,de ce nu,deznadejde.

    @Saurian:nu de o teologie inalta este vorba aici,ci doar despre slujirea lui Dumnezeu si a aproapelui tau;este cea mai mare provocare,crede-ma.

    Reply

  16. D
    iulie 18, 2009 @ 4:26 pm

    @Camelia – acea masura o subintelesesem 🙂 Altfel intr-adevar, exista riscul sa dam dintr-una intr-alta.

    Oricum, daca e sa fim sinceri, in ziua de azi mai degraba suntem predispusi sa nu ne consideram vinovati, decat sa ne invinovatim intr-atat incat sa mergem pana la deznadejde.
    (vorbesc la modul general; desigur,un om nu seamana cu altul … )

    Reply

  17. Adina
    iulie 20, 2009 @ 10:12 am

    Va rog daca se poate a-si dori sa-l contactez pe parintele Octavian Piciorus. Se poate sa-i dati adresa mea de e-mail? Cat se poate de urgent.Va multumesc.

    Reply

  18. dan
    iulie 20, 2009 @ 10:45 am

    Adina, pe parintele Octavian Piciorus il gasesti la http://bastrix.wordpress.com/. Pr. este deschis fata de oricine, asa ca sigur iti va raspunde promt daca ii scrii ceva acolo.

    Reply

  19. soim
    iulie 20, 2009 @ 5:50 pm

    E trist sa se intimple cuiva faza asta, e chiar naspa. Puneti-va in locu ei si ganditi-va cum va-ti simti. 😐

    Reply

  20. nyky
    octombrie 17, 2009 @ 10:52 pm

    SUNT CU TOATE DE ACORD DAR NU TREBUIE SA SUSTINA CINEVA CA DACA CINEVA VREA SA I SPUNA CEVA DIN EVANGHELIA LUI HRISTOS SA NU L ASCULTI. POATE PERSOANA RESPECTIVA VREA SA IMPARTASEASCA CU TINE CUVINTUL LUI DUMNEZEU , DACA CINEVA SE CREDE MAI LUMINAT SI ARE CUVINTUL IN INIMA LUI NU CRED CA TREBUIE SA I FIE TEAMA SA VORBEASCA CU CINEVA DESPRE HRISTOS. EU PERSONAL VRAU SA IMPLINESC CUVINTUL LUI DUMNEZEU SPRE MINTUIREA SUFLETULUI MEU ,DAR NU POT SA SPUN CA RELIGIA MEA MA POATE MINTUI. CRED INSA CA PRIN HRISTOS POATE FI MINTUIT OSICINE ORSICE CONFESIUNE AR AVEA. DUMNEZEU SA NE LUMINEZE PE TOTI.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *