Nu ne este de folos să ştim când va fi sfârşitul lumii, sau sfâşitul nostru
Multe lucruri vrem să le aflăm şi să le înţelegem, dar mai ales vremea când va veni sfârşitul lumii. Apostolul Pavel, pentru a potoli această nepotrivită preocupare a noastră, scrie într-o epistolă de-a lui: „Iar despre ani şi despre vremi, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem noi, căci voi înşivă ştiţi bine că precum un fur noaptea, aşa vine ziua Domnului” (I Tesaloniceni 5, 1-2).
Adică ce vom câştiga dacă ştim când va fi a doua venire a Domnului? Spuneţi-mi. Să ne închipuim că va veni după douăzeci de ani, sau după treizeci, sau după o sută. Ce însemnătate poate avea asta pentru noi? Nu cumva pentru fiecare dintre noi sfârşitul nu vine odată cu moartea lui? Aşadar de ce-ţi faci dureri de cap şi te chinui să afli despre sfârşitul lumii? Din păcate, însă, aşa cum se întâmplă şi în multe alte împrejurări, când suntem nepăsători faţă de lucrurile care ne privesc direct şi ne îndeletnicim cu treburile altora, nesocotind problemele noastre şi îngrijindu-ne de cele străine, la fel şi în cazul acesta; în loc ca fiecare să se intereseze de sfârşitul lui, vrem să aflăm în de-amănunt cum şi când va veni sfârşitul obştesc al tuturor?
Dacă vreţi să aflaţi de ce este necunoscut fiecăruia dintre noi sfârşitul vieţii sale şi de ce moartea vine pe neaşteptate, ca un fur noaptea, vă voi spune, considerând că e drept să se întâmple aşa. Aşadar dacă fiecare dintre noi şi-ar cunoaşte clipa morţii, nimeni nu s-ar îngriji să săvârşească fapte virtuoase cât trăieşte, ci cunoscând care va fi ultima zi din viaţa sa, după ce mai întâi va face nenumărate rele, s-ar pocăi cu puţin înainte de a închide ochii şi ar pleca spre viaţa de dincolo izbăvit de păcatele lui. Dacă acum, când frica şi necunoaşterea ceasului morţii ne cutremură sufletele, după ce ne petrecem întreaga viaţă în păcat, cei mai mulţi dintre noi abia în ultimele clipe ne hotărâm să ne pocăim, desigur dacă mai apucăm, care dintre noi s-ar mai îngriji de lucrarea virtuţii, dacă am şti cu precizie când vom muri? N-am şovăi să săvârşim tot felul de lucruri până în ziua aceea. Ne-am răzbuna pe duşmani, am ucide pe cine vrem, ne-am satisface patimile sălbatice ale sufletului pe spinarea semenilor noştri, şi după aceea, înainte de a muri… ne-am pocăi!
În afară de asta, nici fapte de jertfire de sine adevărate n-ar exista, nici oamenii cu suflet viteaz n-ar avea vreun merit, deoarece, când ar înfrunta cu curaj şi neînfricare diferitele primejdii, şi-ar îndreptăţi curajul prin încredinţarea că nu le-a sosit ceasul morţii. Încă şi cei mai laşi s-ar arunca fără şovăială în foc, ştiind că nu sunt în primejdie de a păţi ceva rău. Căci cel care ştie că-şi poate pierde viaţa într-o primejdie şi cu toate acestea nu şovăie să se expună acestei primejdii, îşi dovedeşte fără putinţă de îndoială vitejia şi jertfirea de sine.
Cel ce are cu adevărat cugetul înţelept şi este călăuzit de nădejdea bunătăţilor viitoare, nici moartea n-o consideră moarte. Adică dreptul, care umblă pe calea lui Dumnezeu şi în fiecare zi aşteaptă să intre în împărăţia Lui, nu se tulbură, nu se cutremură, nu se necăjeşte atunci când se află faţă în faţă cu moartea, adică, de pildă, când îi moare vreo rudă sau vreun prieten. Căci ştie că moartea, pentru cei care au trăit în virtute pe pământ, nu este decât trecerea într-o viaţă mai bună, călătorie într-un ţinut mai frumos, cale ce duce la încununare.
De aceea în faţa cetăţilor şi a satelor sunt cimitire şi morminte, pentru a ne aduce mereu aminte că omul este muritor. Astfel, când intrăm într-o cetate mare şi bogată sau într-un sat frumos şi pitoresc, înainte de a vedea frumuseţile şi priveliştile lor, vedem sfârşitul şi finalul oricărei frumuseţi, oricărei bogăţii, oricărei slave.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
george
octombrie 9, 2009 @ 3:45 pm
Cum spunea si parintele Constantin Galeriu: pentru noi sfarsitul lumii este sfarsitul fiecaruia si ce vom face daca am plecat din lumea aceasta fara sa ne plangem pacatele,fara cainta, fara sa punem inceput bun, nu mai putem face nimic,odata ce am plecat din viata aceasta.
Laura-optimista
septembrie 20, 2010 @ 10:34 am
Aşa este, preocuparea pentru aflarea datei sfârşitului lumii stăruie în mintea multor creştini, deşi Mântuitorul Hristos ne-a spus că „despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl”. Dacă nici Fiul lui Dumnezeu, Cel atotştiutor, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, nu ştie data sfârşitului, de ce încercăm să-l aflăm noi, formulând tot felul de speculaţii comice şi stricându-ne pacea sufletească în zadar? Am discutat despre aceast subiect cu adminii unui site ortodox(de fapt, am încercat să discut), iar ei mi-au şters comentariul, doar pentru că afirmasem că sfârşitul lumii ar putea fi şi în zilele noastre, dar şi peste mii de ani şi, oricum, Domnul va avea grijă de noi, nu ne va părăsi nicio clipă. Oare aceasta este o dovadă de credinţă şi îngăduinţă creştină, să nu-i acorzi unui semen al tău posibilitatea de a-şi exprima opinia, doar fiindcă vrei tu să fi pesimist? 🙁 Chiar m-a întristat atitudinea lor…
Înainte de anul 2000, s-a crezut că sfârşitul este aproape, iar după acest an, s-au găsit alte date ale sfârşitului acestei lumi. Mai nou, se spune că… în 2012 va veni apocalipsa, iar după ce acest an va trece ca oricare altul, se va inventa altă dată a sfârşitului. De ce? Pentru că este senzaţional să-ţi imaginezi scenarii ale unui cataclism mondial şi, eventual, să te vezi pe tine însuţi protagonistul, eroul acelei catastrofe, singurul reprezentant al neamului omenesc care va reuşi să depăşească acele momente. 🙂 Nevoia de senzaţional a existat întotdeauna în sufletele noastre, căci şi cu două mii de ani în urmă, fariseii Îi cereau lui Hristos semne din cer. Acum câţiva ani, o creştină neoprotesantă mi-a prezentat credinţa ei despre Parusie şi m-a surprins faptul că insista în mod excesiv asupra ideii că va avea loc o apostazie generală şi noi, creştinii, vom fi prigoniţi. 🙁 🙁 De ce să ne preocupe astfel de idei tragice, care poate vor avea loc peste mii de ani, sau niciodată? Oare aceasta nu este o dovadă de puţină credinţă, ca să nu spun chiar lipsă de credinţă în puterea lui Hristos, Care ne-a încredinţat că nici porţile iadului nu vor birui Biserica Sa?
Preocupările acestea au contribuit, parţial, la dezbinarea Bisericii, pentru că unele denominaţiuni creştine au apărut tocmai din dorinţa întemeietorilor lor de a stabili, de fapt de a prezice data apocalipsei. 🙁
Mă adresez celor preocupaţi în mod excesiv de aflarea datei sfârşitului lumii: aţi observat faptul că Mântuitorul Hristos, în cuvântările Sale eshatologice, nu a insistat asupra calamităţilor ce vor premerge venirea Sa, ci doar asupra Judecăţii de apoi? Aţi observat, de asemenea, faptul că, într-o discuţie cu Sf. Ap. Petru(Matei19), Domnul Hristos a folosit minunata expresie „înnoirea lumii”, în loc de pesimista sintagmă „sfârşitul lumii”? De ce să ne gândim la catastrofe imaginare, la adversari(reali sau fictivi) şi la eventuale prigoniri anticreştine, în loc să aşteptăm, plini de nădejde şi bucurie, a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos? 🙂 Desigur, acele catastrofe… vor exista, căci sunt proorocite în Sfânta Scriptură, dar ce sens are să ne gândim la ele şi să ne întristăm, dacă Fiul lui Dumnezeu ne-a făgăduit că va rămâne cu noi „în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor”(Matei28,20)? Dacă El va fi şi cu cei ce vor trece prin acele momente critice din vremea din urmă, dacă este cu fiecare dintre noi şi în fiecare dintre noi, dacă El este prezent chiar şi în adâncul iadului, de ce să ne temem de scenarii mai mult sau mai puţin veridice? 🙂 🙂
Să ne ajute Dumnezeu ca, în momentele de îngrijorare şi întristare, în clipele de teamă şi incertitudine, să ne amintim cu încredere întrebarea retorică, adresată nouă de către Sfântul Apostol Pavel: „Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?”(Romani8,35)
Bucurie!
Doamne ajută!
Laura-optimista
septembrie 20, 2010 @ 10:42 am
O completare
„Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.”(Luca21,29) :love:
PS. Îmi cer scuze pentru greşelile de scriere din comentariul anterior.
Stefan Viorel Cristian
decembrie 11, 2013 @ 2:11 pm
„Nu ne este de folos să ştim când va fi sfârşitul lumii, sau sfâşitul nostru”, dar ar fi de folos noua daca am trai ca si cum maine ar fi sfarsitul, adica traind in credinta, iubire si-n rugaciune.