Skip to content

4 Comentarii

  1. george
    octombrie 9, 2009 @ 3:45 pm

    Cum spunea si parintele Constantin Galeriu: pentru noi sfarsitul lumii este sfarsitul fiecaruia si ce vom face daca am plecat din lumea aceasta fara sa ne plangem pacatele,fara cainta, fara sa punem inceput bun, nu mai putem face nimic,odata ce am plecat din viata aceasta.

    Reply

  2. Laura-optimista
    septembrie 20, 2010 @ 10:34 am

    Aşa este, preocuparea pentru aflarea datei sfârşitului lumii stăruie în mintea multor creştini, deşi Mântuitorul Hristos ne-a spus că „despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl”. Dacă nici Fiul lui Dumnezeu, Cel atotştiutor, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, nu ştie data sfârşitului, de ce încercăm să-l aflăm noi, formulând tot felul de speculaţii comice şi stricându-ne pacea sufletească în zadar? Am discutat despre aceast subiect cu adminii unui site ortodox(de fapt, am încercat să discut), iar ei mi-au şters comentariul, doar pentru că afirmasem că sfârşitul lumii ar putea fi şi în zilele noastre, dar şi peste mii de ani şi, oricum, Domnul va avea grijă de noi, nu ne va părăsi nicio clipă. Oare aceasta este o dovadă de credinţă şi îngăduinţă creştină, să nu-i acorzi unui semen al tău posibilitatea de a-şi exprima opinia, doar fiindcă vrei tu să fi pesimist? 🙁 Chiar m-a întristat atitudinea lor…
    Înainte de anul 2000, s-a crezut că sfârşitul este aproape, iar după acest an, s-au găsit alte date ale sfârşitului acestei lumi. Mai nou, se spune că… în 2012 va veni apocalipsa, iar după ce acest an va trece ca oricare altul, se va inventa altă dată a sfârşitului. De ce? Pentru că este senzaţional să-ţi imaginezi scenarii ale unui cataclism mondial şi, eventual, să te vezi pe tine însuţi protagonistul, eroul acelei catastrofe, singurul reprezentant al neamului omenesc care va reuşi să depăşească acele momente. 🙂 Nevoia de senzaţional a existat întotdeauna în sufletele noastre, căci şi cu două mii de ani în urmă, fariseii Îi cereau lui Hristos semne din cer. Acum câţiva ani, o creştină neoprotesantă mi-a prezentat credinţa ei despre Parusie şi m-a surprins faptul că insista în mod excesiv asupra ideii că va avea loc o apostazie generală şi noi, creştinii, vom fi prigoniţi. 🙁 🙁 De ce să ne preocupe astfel de idei tragice, care poate vor avea loc peste mii de ani, sau niciodată? Oare aceasta nu este o dovadă de puţină credinţă, ca să nu spun chiar lipsă de credinţă în puterea lui Hristos, Care ne-a încredinţat că nici porţile iadului nu vor birui Biserica Sa?
    Preocupările acestea au contribuit, parţial, la dezbinarea Bisericii, pentru că unele denominaţiuni creştine au apărut tocmai din dorinţa întemeietorilor lor de a stabili, de fapt de a prezice data apocalipsei. 🙁
    Mă adresez celor preocupaţi în mod excesiv de aflarea datei sfârşitului lumii: aţi observat faptul că Mântuitorul Hristos, în cuvântările Sale eshatologice, nu a insistat asupra calamităţilor ce vor premerge venirea Sa, ci doar asupra Judecăţii de apoi? Aţi observat, de asemenea, faptul că, într-o discuţie cu Sf. Ap. Petru(Matei19), Domnul Hristos a folosit minunata expresie „înnoirea lumii”, în loc de pesimista sintagmă „sfârşitul lumii”? De ce să ne gândim la catastrofe imaginare, la adversari(reali sau fictivi) şi la eventuale prigoniri anticreştine, în loc să aşteptăm, plini de nădejde şi bucurie, a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos? 🙂 Desigur, acele catastrofe… vor exista, căci sunt proorocite în Sfânta Scriptură, dar ce sens are să ne gândim la ele şi să ne întristăm, dacă Fiul lui Dumnezeu ne-a făgăduit că va rămâne cu noi „în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor”(Matei28,20)? Dacă El va fi şi cu cei ce vor trece prin acele momente critice din vremea din urmă, dacă este cu fiecare dintre noi şi în fiecare dintre noi, dacă El este prezent chiar şi în adâncul iadului, de ce să ne temem de scenarii mai mult sau mai puţin veridice? 🙂 🙂
    Să ne ajute Dumnezeu ca, în momentele de îngrijorare şi întristare, în clipele de teamă şi incertitudine, să ne amintim cu încredere întrebarea retorică, adresată nouă de către Sfântul Apostol Pavel: „Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?”(Romani8,35)
    Bucurie!
    Doamne ajută!

    Reply

  3. Laura-optimista
    septembrie 20, 2010 @ 10:42 am

    O completare
    „Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.”(Luca21,29) :love:
    PS. Îmi cer scuze pentru greşelile de scriere din comentariul anterior.

    Reply

  4. Stefan Viorel Cristian
    decembrie 11, 2013 @ 2:11 pm

    „Nu ne este de folos să ştim când va fi sfârşitul lumii, sau sfâşitul nostru”, dar ar fi de folos noua daca am trai ca si cum maine ar fi sfarsitul, adica traind in credinta, iubire si-n rugaciune.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *