Nu oricine poate vorbi despre Dumnezeu
Nu este în puterea oricui, voi acestia, nu este în puterea oricui sa filosofeze despre Dumnezeu. Nu este chiar asa de putin însemnat lucrul acesta si pe puterea celor care se târasc pe pamânt. Voi adauga chiar ca nu se cade a vorbi despre Dumnezeu în orice vreme si nici oricui si nici orice, ci este o vreme când trebuie sa vorbim despre El si cui trebuie sa vorbim despre El si cât trebuie sa vorbim despre El.
Nu este în puterea oricui sa filosofeze despre Dumnezeu, fiindca lucrul acesta pot sa-l faca cei care s-au cercetat cu de-amanuntul si care au înaintat pas cu pas în calea contemplatiei si care, înainte de aceste îndeletniciri, si-au curatit si sufletul si trupul, sau care cel putin se silesc sa se curete.
Caci pentru omul necurat, atingerea de cel curat poate nu este nici îngaduita si nici în afara de primejdie, dupa cum nici pentru o privire bolnava nu este fara primejdie atingerea razei de soare. Când dar sa filosofam despre Dumnezeu?
Sa filosofam atunci când ne da ragaz lutul si tulburarea din afara si când puterea noastra calauzitoare nu ne este ravasita de închipuiri obositoare si ratacitoare, ca de exemplu atunci când amestecam litere frumoase cu litere urâte, sau mirosul placut al mirurilor, cu namolul statut. Caci, într-adevar, se cade mai întâi sa avem ragaz si apoi sa cunoastem pe Dumnezeu si numai când avem vreme prielnica sa judecam dreptatea Teologiei.
Si cui se cade sa filosofeze despre Dumnezeu?
Se cade sa filosofeze despre Dumnezeu celor care considera lucrul acesta cu seriozitate si care nu palavragesc cu placere si despre El, ca despre oricare altul: dupa alergari de cai si dupa spectacole si dupa cântece si dupa îmbuibarea pântecelui si a celor de sub pântece si pentru care este o parte de placere si flecareala despre astfel de lucruri si eleganta si subtilitatea contrazicerilor.
Ce lucruri se cade a fi cercetate privitor la Dumnezeu si în ce masura?
Se cade a fi cercetate acelea la care putem ajunge noi cu mintea si în masura în care poate sa ajunga la ele firea si puterea ascultatorului, ca nu cumva, dupa cum vocile sau mâncarile peste masura vatama auzul sau corpurile, sau, de vrei dupa cum poverile peste putere vatama pe cei care merg sub ele, sau dupa cum ploile mai napraznice vatama pamântul, tot asa si acestia, apasati si îngreunati de povara argumentelor, ca sa zic asa, sa nu fie vatamati si în puterea lor de întelegere de mai înainte.
Si nu zic ca nu trebuie sa ne amintim oricând de Dumnezeu, ca sa nu se napusteasca iarasi asupra noastra oamenii usori si grabiti în toate. Caci de Dumnezeu trebuie sa ne amintim mai degrab decât sa respiram si, daca se mai poate spune, nimic altceva nu trebuie sa facem, decât sa ne amintim de Dumnezeu.
Si eu sunt dintre cei care lauda cuvântul care ne porunceste sa meditam zi si noapte18, si sa povestim si seara si dimineata si la amiaza, si sa binecuvântam pe Domnul în toata vremea, si, daca trebuie sa spun si cuvântul lui Moisi, sa ne amintim de Dumnezeu când ne culcam, când ne sculam, când calatorim, când facem orice altceva si, prin aducerea aminte de El, sa ne formam spre o viata curata.
Încât, nu continua aducere aminte de El o opresc eu, ci discutia despre Dumnezeu, si nu opresc nici discutia despre Dumnezeu, ca pe un lucru nelegiuit, ci vremea nepotrivita pentru aceasta discutie, si nu opresc nici învatatura despre El, ci lipsa de masura în aceasta învatatura.Când îngâlvirea si saturarea de miere produce varsatura, desi este miere, si când este o vreme potrivita pentru orice lucru, cum socoteste Solomon si cu mine, si când lucrul bun nu este bun, când nu se face bine (cum de exemplu o floare în iarna este cu totul ne la vremea ei si cum este nepotrivita pentru femei podoaba barbateasca, sau pentru barbati cea femeiasca si geometria pentru plâns si lacrima pentru ospat), oare numai aici nu vom tine noi seama de timpul potrivit, aici unde mai ales trebuie pretuit el?
(Sfântul Grigorie Teologul – Cele cinci cuvântări teologice)
Adriana
iulie 26, 2009 @ 3:00 pm
Frumos articol si Intelept Sfant 😐
Veronica
ianuarie 27, 2010 @ 5:30 am
Cat adevar! De multe ori, dau cu batu-n balta si din nefericire realizez prea tarziu, cand nu se prea poate face nimic. Am spus cuvantul. S-a dus. Nu-l mai pot chema inapoi. Regret. Dar cu atata am ramas. De aceea e foarte important sa gandim foarte bine inainte de-a vorbi. Cuvantul are foarte multa putere. Cu el putem zidi, dar, cu el putem si strivi. Doamne ajuta!
Mircea
ianuarie 27, 2010 @ 2:45 pm
Foarte adevarat, asa se intampla! De multe ori nu vorbim cand trebuie si vorbim cand nu trebuie. Cred ca numai nadejdea ca Dumnezeu ne va da cuvant pentru aproapele cand e nevoie, ne va lecui de proastele obiceiuri. Mie mi se intampla des sa o dau in bara atunci cand nu nadajduiesc in ajutorul Lui si cand vreau eu sa „fac lucrare” in loc sa-L las pe Dumnezeu sa lucreze prin mine. Am putea sa rugam pe Dumnezeu sa vorbeasca prin noi, si sa ne incredintam mereu in ajutorul Lui, decat sa elaboram raspunsuri complicate si „destepte”. Dar ne-am obisnuit sa facem lucrurile de capul nostru. Raspunsurile vor veni fara osteneala mare, pentru ca ele au o radacina in gandurile lui Dumnezeu din om. Doamne ajuta!
mirela
februarie 24, 2010 @ 5:05 pm
NU JUDECA PE NIMENI!!!CACI NU A TA ESTE JUDECATA!!!
Eu sincer nu prea sunt de acord cu acest articol. Cum adica „nu oricine poate sa filozofeze despre Dumnezeu” in viata mea nu am auzit mai mare tampenie….ori si ce om de pe acest pamant, oricata rautate are in suflet sau ori si ce fapte rele ar fi savarsit merita sa aibe o sansa sa se caiasca sa se inderpte spre Dumnezeu…cine esti tu care ai scris acest articol…cu ce drept vorbesti tu despre cine merita sa fie iubit de Dumnezeu?????? Tu sti cum e sa cresti fara o mama, fara parintii, fara casa, sau sa suferi de o boala incurabila???? Tu sti cati copiii sunt flamanzi cata durere au ei in suflet??? Ai habar??? Nu judeca pe nimeni… Tu sti cumva ce in sufletul celor din jurul din jurul tau???sti tu cata credinta au???de nu suntem toti indreptatitii sa vorbin de Domnul???Iarta-ma eu nu te judec pentru ca nu am nici mai mic drept…dar nu sunt de acord cu articolul tau.
Dan
februarie 24, 2010 @ 6:51 pm
Mirela, se pare ca din zelul tau de a nu judeca, nu ai vazut ca articolul este defapt o scriere a Sfântului Grigorie Teologul (Cele cinci cuvântări teologice). Este precizata treaba asta la finalul articolului. Te rog, fii mai atenta cand citesti ceva si nu te mai grabi … tocmai cu judecatul.
Daca nu ai inteles cum sta treaba cu filozofatul despre Dumnezeu iti dau eu un exemplu. Sa zicem ca ma duc intr-o zi la padure si fac un gratar cu baietii, ma indop bine cu friptura si bautura, iar cand ajung acasa, dupa o zi de taifas, ma apuc sa filozofez despre creatia lui Dumnezeu, sau incep sa vorbesc despre tainele lui Dumnezeu cu burta plina. Ei, cum ti se pare? E OK, sau nu?
Si un alt fel de a filozofa despre Dumnezeu, care este foarte daunator, este felul sectarilor. Multe pareri (personale) despre un dumnezeu inchipuit, izvorat din mintea stramba care crede ca oricand se cuvine sa graiasca despre Dumnezeu. Dar si diavolii graiesc despre Dumnezeu din plin (vezi ce spune pr. Cleopa despre diavolii arhiconi), dar graiesc stramb, ca si oamenii care le slujesc (sectarii).
Sper ca m-am facut cat de cat inteles.
Doamne ajuta!
Saurian
februarie 24, 2010 @ 6:58 pm
Mirela eu nu pricep ceva: ce legătura are filozofarea faţă de Dumnezeu cu pocăinţa?
Adriana
februarie 24, 2010 @ 10:42 pm
Fiecare stie cum il percepe el personal pe Dumnezeu, dar este oare Dumnezeu asa cum il percepem noi?
Invatatura cea adevarata despre Dumnezeu o primim fiecare cu ajutorul Duhului Sfant, dar stim cu totii sa ascultam ceea ce Duhul Sfant ne invata? Dorim cu adevarat sa Il ascultam atunci cand ne vorbeste inimii noastre, chiar daca ceea ce ne zice poate nu este confrom cu ceea ce ne inchipuisem noi mai inainte? Ne vorbeste oricand, si noi il auzim oricum? Ne aflam intotdeauna in dispozitia necesara de a-L asculta si de a grai mai departe doar adevarul pe care El incearca sa ne invete, in masura in care noi ii permitem?…
niky
februarie 24, 2010 @ 11:11 pm
Nu nu se cuvine orsicui sa vorbeasca despre Dumnezeu , dar orsicine are acces la Dumnezeu prin Legamint , adica prin Iisus Hristos. Daca cineva traieste in pacat si vorbeste cu usurinta despre Dumnezeu, staruind mai departe in pacatul sau , nu-L cunoaste pe Dumnezeu. Scriptura ne spune ca cine rosteste numele Domnului sa se departeze de faradelege. Deci daca vrem sa vorbim despre Dumnezeu trebuie mai intii sa IL ascultam si sa-I urmam poruncile. Daca noi o sa-L cautam din toata fiinta noastra El sigur o sa ne raspunda. Hristos s-a jertfit sa Mintuiasca Lumea .Ioan 3:16.
@ Dan : prietene tu spui ca sectarii slujesc diavolului asta reiese din comentariul tau cuvintele iti apartin. Eu am o intrebare: Ai fost tu in vre-o Biserica a sectarilor? I-ai vazut tu ruginduse Diavolului? sau duci mai departe un curent de opinie fara sa-l controlezi. Eu m-as feri sa fac afirmatii necontrolate. Personal am fost in asemenea Biserici, si I-am auzit ruginduse Lui Hristos . Am fost in biserici: Ortodoxa, Catolica, Penticostala, Adventista, Baptista si mai sunt , si in toate I-am auzit ruginduse Lui Iisus Hristos. Deci in consecinta ar trebui sa ai grija ce vorbesti caci te-ai putea trezi luptind impotriva lui Dumnezeu si sa-I hulesti Numele. Sar parea caci unii chiar primesc o invatatura in acest sens fara sa fie constienti de ce fac. Citeste tu personal Scriptura si o sa vezi daca te invata la asa ceva. Daca totusi vrei sa-ti formezi o parere despre cineva ,nu sa-l judeci, uitate la faptele lui. Poate Rachita sa faca Mere? Eu cred caci asa este si cu omul. Doamne da-ne Lumina.
Adriana
februarie 24, 2010 @ 11:48 pm
Ceea ce este sigur: Domnul ne iubeste pe toti, si ne iubeste la fel de mult pe fiecare dintre noi, pentru ca El iubeste cu toata taria Sa. Iar cine a iubit la viata sa, stie cat de mult si-a dorit/isi doreste ca persoana iubita sa ii stea aproape, si sa ii fie bine. Cu atat mai mult isi doreste Domnul sa ne aiba langa El, bucurosi si in pace, mai ales ca si-a dat si viata pentru asta!…
mirela
martie 4, 2010 @ 7:20 pm
Dragul meu Dan, are dreptate Niky, cu ce drept ii judecii tu pe sectantii???si vorbesti de alti????ma faci sa rad, dragule, asta e opinia mea, si nu prea cred ca ti-a cerut careva parerea???? si scuza-ma nu cred ca tu trbuie sa decizi cine are dreptul sa vorbeasca despre Dumnezeu si cine nu, sau asa de bun te crezi, pai atunci scuza-ma, inseamna ca ai ceva probleme de alta natura…..da intradevar a fost gresala mea faptul ca nu am observat ca era scris de un anume sfant, da in fine daca a fost asa sfant pe cum se sustine atuncii am o mica intrebare cu ce drept ”filozofeaza” depre cine sa vorbeasca si cine nu de Dumnezu…… intradevar pe lumea asta sunt din pacate multi oamenii rai, care par sa nu aiba nici un gram de teama fata de Domnul, dar de unde stiti voi ce este cu adevarat in sufletul acelui om, eu inca cred ca sunt pe lumea asta si oamenii bunii, cu suflet!!! Eu cred ca datoria nostra de credinciosi sau mai ales de Sfant(ca in cazul acestui text) este de a ne ruga pentru aproapele nostru, pentru intarirea in credinta, pentru luminarea si deschiderea sufletului fiecaruia pentru al primi pe Domnul, pentru binecuvantarea si ajutarea aproapelui nostru pentru a se intoarce la credinta chear daca a fost pe un drum gresit, pentru iertarea acelui suflet si indreptarea sa, in calitate de credincios sau mai ales de Sfant, asta ar trebui sa facem nici de cum sa ne punem noi sa decidem cine sa vorebeasca despre Domnul si cine nu…….dupa cum bine si zice”iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” noi trebuie sa fim ca fratii, sa ne rugam uni pentru alti, sa ne vrem binele, oare de ce nu mai avem loc uni de alti? Numai bine, Domnul sa va de-a incredere si sa va binecuvanteze, o seara placuta.
Saurian
martie 4, 2010 @ 7:24 pm
mirela, tu îi vorbeşti lui Dan în modul ăsta că îl iubeşti foarte mult, aşa-i?
MONICA
martie 4, 2010 @ 8:06 pm
Iubirea este in Adevar ,nu in minciuna.
Putem sa-L iubim pe Hristos dar traind in minciuna ,intr-o credinta facuta dupa capul nostru ,citind Scriptura dupa cum socotim noi ?
Cred ca nimeni de aici nu promova violenta fata de cei din alte culte ,insa iubirea nu inseamna sa-i spui celuilat ca ceva e alb ,cand acel lucru e negru.
La Sfanta Liturghie ne rugam pentru toti ,inclusiv pentru cei pentru cei rataciti (sa ma corecteze cineva daca gresesc)
La manastirea Hadambu exista chiar un program de rugaciuni pentru intarirea credintei si aducerea celor rataciti la credinta .
niky
martie 4, 2010 @ 8:31 pm
Daca cineva il iubeste pe Hristos nu poate niciodata sa fie in minciuna pentru ca Hristos este Adevarul. In orsice caz este bine caci El este Singurul care pote sa Mintuiasaca sau sa Piarda caci daca ar fi lasat acest lucru pe seama noastra ar fi fost vai de noi caci dupa cit ne iubim aproapele , nu stiu citi dintre noi am ajunge in Imparatia Cerului.
Saurian
martie 4, 2010 @ 9:33 pm
niky sunt cu totul de acord cu tine dar ştii care e problema? Problema e faptul că nu iubim atunci când credem noi sau când o spunem. Că mulţi spun şi consideră că iubesc dar la practică stau foarte prost. Iubirea e dumnezeiască şi iubirea harică doar cei mai înalţi sfinţi o simt ( iar unul dintre aceştia a fost şi Sf. Grigorie Teologul ). Să nu mai menţionez că iubirea adevărată o simt doar cei care au scăpat de toate patimile ( şi sunt curios cine e cel mândru care se bate cu pumnul în piept că a scăpat de 90% din patimi. În nici un caz nu va fi un ortodox trăitor. ).
niky
martie 4, 2010 @ 9:50 pm
iubirea nu se supara , nu pizmuieste , nu uraste iarta totul acopera totul nu se minie , iubirea nu va pieri niciodata. ai dreeptate uneori facem greseli, chiar din buna noastra intentie ,ajungem sa gresim si nu ne dam seama . Doamne ajuta
mirela
martie 6, 2010 @ 1:17 pm
Draga mea Monica, te rog sa ma scuzi dar am o mica nelamuriere. Te-ai referit la mine cumva, poti sa ma intrebi orisice daca am scris ceva gresit, sau de neinteles. Numai bine. Domnul sa va binecuvanteze!!
mirela
martie 6, 2010 @ 1:39 pm
Nu stiu daca sa inteles la ce am vrut eu sa ma refer cat mai clar. Nu vreau sa se creada ca am ceva cu cineva de pe acest site, sau ca vreau sa jicnesc sau sa fac sa se simnta prost pe cineva. Imi cer scuze daca am facut pe cineva sa se simnta prost, caci nu asta mi-a fast intentia. A fost simpla mea opinie, despre textul acesta, daca va credetii atat de buni, de ce aruncatii cu comentraii cotradictorii spre mine??? asa cum eu v-am respectat parerea voastra nu aveatii de ce sa va luatii de mine. Si daca sustinetii ca sunt atat de mult in urma voastra, va rog sa imi dati si mi-e versete din Biblie in care Domnul ne zice clar care este si trebuie sa fie numit sfant….din cate stiu in biblie scrie clar ”urasc sarbatorile voastre” nu imi amintesc exact care verset, dar voi cauta sa va pot zice unde gasiti. Domnul este unul, nu sunt de acord cu toti sfintii, mai ales cand aud ca ”vai ce bun a fost acel sfant, plin de har.. dar sti sa retras in pustietete pentru a se ruga Domnului” nuu sfant e acela care se lupta cu viata, cu raul din lume, care ii da Domnului sufletul sau viata sa, iarata si isi iubeste aproapele. pai va rog sa ma scuzati dar in pustietatea aceia (nu ma refer la toti sfinti) dar dragi mei la cine sa faca rau la perteii, la copacii, normal ca iar fi usor oricarui om pe pe acest pamant sa fie bun, Iisus cat a indurat de la rautatea oamenilor si El e fiul Domnului, nu putea oare sa merga si El in pustiu?? Si-a dus crucea pana la capat, cat de dureros a fost. Si dragul meu Saurian eu nu cred ca am sustinut pe undeva cat de buna sunt eu sau cat de plina de credinata sunt eu….sti cum ma vad eu in fata tuturor oamenilor si in fata Domnului „ultima” cea care merita mai putin, stai linistit ca stiu ca nu merit nici un gram din iubirea Domnului, si sunt asta de fericita si ma bucur cu un pic din DRAGOSTEA Sa, pe care sunt pe cat se poate de constienta ca nu o merit…. numai bine Domnul fie cu voi!!!
Dan
martie 6, 2010 @ 2:12 pm
Am vazut si eu acum ca s-au mai asternut cateva comentarii dupa ce i-am scris Mirelei, dar se pare ca nu m-am facut inteles tocmai pentru cine scrisesem.
Draga Mirela, eu m-am dat exemplu pe mine intr-o ipostaza concreta ca nu pot si nu am voie sa filozofez despre Dumnezeu, oricat de credincios m-as crede (ex. cu gratarul si inbuibarea). Nu am vrut sa se inteleaga ca impun eu ca sa nu vorbesti despre Dumnezeu. Iarta-ma daca s-a inteles altceva. Nici macar Sfantul Grigorie nu a impus asta nimanui, ci numai a atras atentia pericolelor ce pot sa se abata asupra noastra daca nu suntem atenti la asta.
Iar cu sectarii ce sa zic? Sa-i complimentez pentru ca hulesc pe Maica Domnului, pe sfinti, sfintele icoane, sfintele taine si nici macar semnul sfintei cruci nu si-l fac??
Chiar azi am intrat din greseala pe un blog de sectari (nu vreau sa-i spun numele), unde autorul spunea cat de nebuni suntem noi astia ortodocsi pentru ca cinstim pe Maica Domnului si ca defapt prin asta noi credem ca Maica Domnului ar fi amanta lui Dumnezeu. Auzi tu cine e nebunul? Ce sa zic la vorbe dintr-acestea? ca slujesc lui Dumnezeu? Cand ei o batjocoresc pe mama Mantuitorului?
@Niky, Spun in continuare ca sectarii slujesc diavolului. Dar nu spun de dragul de a arunca cu noroi, ci spun ceea ce se vede din faptele lor. In bisericile lor nu am intrat vreodata si nici nu-mi trebuie. Fereasca-ma Dumnezeu. Emana sectarii destul smog si in afara bisericilor lor, nu trebuie sa se afume nimeni si mai mult de credinta lor stramba.
Dar te intreb si eu Niky cu aceeasi intrebare: Poate Rachita sa faca Mere?
Nu ma intelege gresit, dar daca tot vorbim de dragoste, totusi sa nu vorbim de ea in stil sectar, adica pe jumatate: „iubirea nu se supara , nu pizmuieste , nu uraste iarta totul acopera totul nu se minie , iubirea nu va pieri niciodata.”
Ci sa vorbim de dragoste asa cum este ea „Neciuntita, deplina”, adica inclusiv: „Dragostea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr” Partea asta lipseste tare de tot sectarilor…pentru ca deranjeaza buba (credinta stramba) ce o tot ascund dupa cuvinte frumoase.
Totusi avem nadejde ca poate si sectarii se intorc la dreapta credinta.
niky
martie 6, 2010 @ 2:25 pm
Dan inima Omului o cunoaste Dumnezeu, si cei ce vorbesc una si fac alta se nuesc Fatarnici. Nu sunt de acord sa se vorbeasaca fara respeect de Sfinti si condamn acest lucru vehement. Dar pentru binele tau am spus-o ca eu personal nu as risca sa fac acuzatii care nu le pot dovedi, pentru caci Diavolul in perversitatea lui tocmai asta vrea sa batjocoresti ce nu cunosti. Nu am vb cu rautate ci ca sa ne ferim de rau. Dumnezeu cunoaste gindurile fiecarei inimi . Doamne ajuta
Adriana
martie 6, 2010 @ 2:29 pm
Iubirea este o porunca, porunca cea noua a Domnului:
„Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul.”
Sau:
„Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.”
Unde este porunca din partea lui Dumnezeu, si inca una atat de clara, nu cred ca mai este loc de tocmeala! Ne-a poruncit sa iubim, si ne-a aratat si cum anume, adica sa ne rugam, sa ii binecuvantam, sa le facem bine tuturor, inclusiv celor care ne vatama, asa ca, fiind porunca, asa trebuie sa facem! Nu avem noi dreptul sa ii spunem lui Dumnezeu ca noi nu suntem in stare sa iubim, ca doar nu suntem sfinti, pentru ca ajungem apoi sa facem ca si cel din pilda:
„Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat. Si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.”
Intr-adevar, unii au mai multi talanti si pot iubi mai mult, vezi sfintii, altii au un singur talant, dar si aceluia i-a zis Domnul:
„Si raspunzand stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat?
Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.
Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti.
Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua.”
Asa ca mare atentie, daca Domnul ne-a dat o porunca, inseamna ca ne da si forta ca sa o indeplinim, fiecare dupa masura noastra, dupa talantii nostri, insa nu este nimeni care sa nu aiba macar un talant pe care este dator sa il foloseasca. Poate ca nu o sa stea 12 ore la rugaciune pentru vrajmasi ca si sfintii, ci o sa stea doar un minut, poate ca nu o sa binecuvinteze de mii de ori din toata inima ci doar o data si aia cu jumate de gura si inima indoita, dar atat cat poate trebuie sa faca, pentru ca aceluia care isi foloseste talantul i se va da si mai mult, iar de la cel care refuza sa il foloseasca pe motiv ca el nu-i in stare, de la acela se va lua si putinul primit.
Domnul sa aiba mila de noi!