Nu prea crezi că Dumnezeu e în faţa ta la rugăciune !?
Cand Cuviosul Nifon se afla inca pe prima treapta a pocaintei si nu implinise inca trei ani de cand a lasat viata cea rea, i-a venit un gand rau:
„De atata vreme ma rog Domnului meu Iisus Hristos si n-am primit nici un dar de la El. Se vede ca mi-am intinat Sfantul Botez cu multe nelegiuiri si de aceea ma nesocoteste Dumnezeu”. Dupa aceste ganduri s-a mahnit putin si apoi a adormit, acolo unde se afla. Atunci a vazut in somn, ca se gasea intr-o biserica imensa si se ruga lui Hristos. Cum statea cu fata spre rasarit si cu mâinile ridicate, a vazut inaintea lui un tron minunat. In jurul lui stateau heruvimi si serafimi si mutlime de ingeri imbracati in alb. In timp ce sta uimit, vede pe tron pe cineva, care era curat, luminos si foarte bland. Nifon a inteles ca este Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Atunci si-a ridicat privirea si mainile spre El si s-a rugat: Doamne Dumnezeul meu, asculta rugaciunea mea si nu trece cu vederea ruga mea si restul psalmului. El si-a plecat capul si a primit rugaciunea Cuviosului. Sfantul ii ceruse sa scape de duhul nepasarii si sa-l alunge departe. Cand Nifon a terminat rugaciunea, Domnul si-a ridicat capul si a intors fata Sa spre el, aratand prin aceasta ca i-a auzit rugaciunea si a primit-o. Apoi, i-a zis:
– M-ai mahnit astazi, Nifone, cand te-ai indispus zicand: „De atatea ori am rugat pe Domnul si nu mi-a dat nici un dar!” Fie, dar nu spui tu in fiecare zi: „Doamne, sa nu fiu slavit in aceasta viata”? De ce dar, te superi? Apoi, nu te gandesti ca ti-am dat atatea daruri? Apa si aerul pe care-l respiri, nu este un dar? Apoi, si Preacuratul Trup si Preacinstitul Sange pe care vi l-am dat, nu sunt daruri? Copacii campului, pasarile cerului si pestii marilor, acestea nu sunt daruri? Apoi, n-am murit si n-am fost ingropat pentru mantuirea voastra? Toate acestea, oare ce sunt? Cine altul v-a facut atata bine? Iar voi ce mi-ati dat ca sa cumparati aceste daruri? M-ati rastignit pe cruce, M-ati palmuit, M-ati adapat cu otet si fiere si toate celelalte pe care le stii…
Mai ales tu, Nifone, nu uita ca ti-am iertat multe si grele pacate. Ai bagat de seama ca am ridicat capul la rugaciunea ta? Asa fac la fiecare care se roaga, chiar daca el nu ma vede.
(Sfântul Nifon al Constantianei)
raluani
martie 15, 2009 @ 6:29 pm
Slava Tie Doamne ca Bun si Milostiv Esti, Iubitorule de oameni!
Ovidiu
ianuarie 22, 2010 @ 4:34 pm
Durerea e ca atunci cand stau la rugaciune, de multe ori gandul imi zboara hai-hui, iar mintea nu face decat sa „macine” tot ceea ce a cules de-a lungul zilei sau chiar de-a lungul intregii vieti de pana acum. Greu, tare greu ma adun!…Stie cineva vreun remediu? E drept ca, citind aceste randuri ale Sfantului Nifon, cineva mi-ar putea spune: „Gandeste-te ca Iisus Isi ridica fruntea sa te asculte!” Dar cine reuseste sa-si mentina acest gand de-a lungul unui acatist sau paraclis? Pe de alta parte, nu poti sa nu realizezi ca, netinandu-ti mintea in permanenta atentie, sfantul caruia i te adresezi se mahneste, iar in acest caz ce valoare mai are rugaciunea ta?
Veronica
ianuarie 22, 2010 @ 11:47 pm
Draga Ovidiu! Tu continua si fa partea ta, asa cum poti, iar restul lasa-l in grija Maicii Domnului. Cel rau, bata-l Crucea, vrea sa ne opreasca, sa nu ne mai rugam. Dar ,tu, nu te lasa doborat de el! Dumnezeu sa te aiba in paza Lui! Amin!
Ovidiu
ianuarie 25, 2010 @ 2:53 pm
Multumesc de incurajari, Veronica!
Mi-ai amintit de un aforism din Pateric, nu stiu daca citez exact: „ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie, roaga-te cum poti!”. Am sa fac ascultare! Doamne-ajuta!
:
iulie 25, 2010 @ 8:38 am
Ovidiu, cred ca Dumnezeu stie foarte bine ca in timp ce te rogi , necuratu vrea sa te abata, si va aprecia faptul ca tu lupti cu asta, si tii mortis rugaciunea pina la urma, sau o repeti. Daca as fi in locul tau pur si simplu de cite ori mi-as da seama da raul vrea sa ma incurce, i-as face in ciuda, as spuna o rugaciune scurta, Doamne iarta-ma sau ceva de genu asta si as continua. Pina la urma michiduta intelege si se duce. La tine ispita e inca mica, dar stiu cazuri de-a prietenilor, care cind se rugau, cineva batea cu pietricele in geam sau striga o injuratura,ei fiind in manastire, deci sigur n-o sa strige calugarii la o bucata de noapte.
niculina
noiembrie 17, 2010 @ 9:17 pm
foarte frumos…………….este foarte adevarat ca Dumnezeu sta langa noi atunci cand ne rugam,eu am abia un an de cand ma-m dat dat pe calea pocaintei va marturisesc din tot sufletul!daca anul trecut ma visam pe dinafara bisericii deoarece sunt o mare pacatoasa,incet incet mergand la biserica si ascultand de parintele duhovnic acum dupa un an de zile ma invrednicit Domnul cu foarte multe bunatati de-ale lui si cea mai mare minune!!!!!!!!!!!Acum am ajuns sa cant in corul bisericii sa fac voia Domnului,Domnul ma invatat a canta ALILUIA!VA POT SPUNE CA DOAR CU RUGACIUNE si POSTIRE ADEVARATA il putem vedea pe Domnul,intelegem caile lui etc……….iubiti Crestini oRTODOCSI SA NE RUGAM CU TOATA INIMA SI DOAR ATUNCI IL VOM VEDEA PE DUMNEZEU SUB NICI O FORMA NU TREBUIE SA FACEM STRAMBACIUNE.DOAMNE AJUTA.DOMNUL SA FIE CU NOI CU TOTI.
niculina
noiembrie 17, 2010 @ 9:23 pm
sa nu uitam ca pe diavol nu trebuie sa-l ispitim niciodata,
niculina
noiembrie 17, 2010 @ 9:29 pm
OVIDIU EU TE-AS SFATUI SA-TI FACI SFANTA CRUCE ORI DE CATE ORI I-TI PLEACA MINTEA LA TOATE NEBUNIILE.SI EU PATEAM LA FEL DAR CU RABDARE SI PUTERE VEI REUSI,SA-TI FIE GANDUL DOAR LA DOMNUL SI AI SA VEZI O SA REUSESTI IN ASA FEL CA NICI TU NU VEI CREDE,FOARTE FRUMOS LUCREAZA DOMNUL CU NOI.DOAMNE AJUTA.