Nu putem să vizităm casa lui Dumnezeu fără să ne rugăm Lui
Trăim într-o lume în care unii dintre noi credem că Dumnezeu ne-a părăsit și ne-a lăsat pradă hazdarului. Ne uităm în jurul nostru vedem numai răutate, invidie, necaz, egoism și nici urmă de Dumnezeu. Unde e Dumnezeu ? De ce nu ne ajută ? De ce lasă să se întâmple atâte de multe atrocități ? Unde e Dumnezeu atunci când mor oamenii nevinovați?
La aceste întrebări nu poate fi dat în răspuns mulțumitor și lămurit. Doar putem să medităm la unde era Dumnezeu atunci când Unicul Său Fiu murea ca un Nevinovat pe Cruce pentru noi oamenii. Eu cred că Dumnezeu nu ne-a părăsit și încă lucrează în lume dar nu în modul cum ne-am aștepta noi ci așa cum a făcut din totdeauna. Dumnezeu se face prezent în lume prin ceilalți oamenii. Despre aceasta aș vrea să vă povestesc, cum l-am cunoscut eu pe Dumnezeu.
Nu știam nimic despre Dumnezeu, nu mă rugasem niciodată Lui, auzisem că există dar nu prea eram curios să-L cunosc eram prea ocupat cu ale mele. Până într-o zi când m-am întâlnit cu o persoană care m-a frapat, nu era ca nimeni dintre persoanele pe care le cunoscusem, era diferit. Aceia persoană întâmplător era preot și profesorul meu de religie, cu care discutasem de atâtea ori despre Dumnezeu dar nu mă convisese că El e implicat în viața mea și că Îi pasă de mine.
Credeam că Dumnezeu e undeva acolo sus și se ocupă de treburile Lui și pe noi ne lasă aici pe pământ să ne luptăm între noi. Acest profesor într-una din zile după terminarea orelor și cum avusesem ultima oră religie s-a oferit să ne ducă cu mașina până acasă pe mine împreună cu prieteni mei. Pe drum nu am vorbit nimic. Dar a oprit mașina lângă biserică și ne-a întrebat dacă am fost vreodată înăuntru. Nu fusesem nicodată la biserică. Atunci s-a oferit să ne prezinte locul unde el îi vorbea lui Dumnezeu.
Și astfel am intrat în biserică fără să știm ce ne aștepta. După prezentarea biserici, părintele ne-a spus că nu putem să vizităm casa lui Dumnezeu fără să ne rugăm Lui, nu e frumos să întri în casa cuiva și să nu vorbești cu cel care te-a primit. Astfel a scos un Ceaslov și ne-am pus în genunchi împreună cu părintele, și am început să ne rugăm. Bineînțeles că părintele ne-a arătat și ne-a învățat ce să spunem. Au fost momente pline cu emoții, trăirii care nu pot fi exprimate în scris. Ce pot spune e că a fost special și m-a schimbat pentru toată viața. În loc să ne vorbească despre Dumnezeu părintele ne-a arătat prin modul său de a fi că Dumnezeu e în lume prin moduri simple. Dumnezeu e simplu, noi suntem complicați. De atunci nu am încetat să Îl caut pe Dumnezeu și să aflu din ce în ce mai multe lucruri despre El.
Dumnezeu e în lume prin oamenii de lângă noi dar suntem prea ocupați cu noi înșine să-L vedem. El se manifestă și se face prezent în infinite moduri doar trebuie să-L ascultăm cum ne cheamă. Ar trebui să fim mai atenții cu cei de care ne cionim în fiecare zi în alergatul nostru. S-ar putea ca într-o zi să treacă Dumnezeu pe lângă noi și să-L nu vedem. Și atunci te întrebi „păi unde e Dumnezeu?”, tocmai a trecut pe lângă tine dar erai prea ocupat ca să-L bagi în seamă.
Unde era Dumnezeu când Fiul Său pătimea pe Cruce ?
Pregătea Învierea.
(Cătălin Dimiter)
