Indiferența fața de Sfânta Euharistie și fuga după desfătări: adevăratele motive pentru care nunțile se fac sâmbătă seara și nu duminica.
Se fac așa de multe nunți sâmbăta în Biserica noastră încât dacă un preot sau un monah atrage atenția asupra acestei practici, dăunătoare vieții duhovnicești, este considerat anormal, fundamentalist, învechit sau poate chiar eretic.
Nu se fac nunți în zilele de post, toată lumea știe acest lucru. Prin urmare nu se fac nunți nici în zi đe miercuri și nici în zi de vineri. Pentru că la noi nunțile țin o noapte întreagă, atunci chiar dacă ai face nunta marți tot ar trebuie ca o parte din petrecere să se desfășoare miercuri și iarăși nu e bine. La fel nici joia nu poți face acest lucru, pentru că o parte din petrecere s-ar desfășura vinerea, în zi de post.
De ce nu se fac nunți miercuri? Pentru că miercurea, Dumnezeu a rânduit să ne aducem aminte cum, Iisus Hristos, Domnul nostru, a fost vândut de Iuda. Postim miercurea pentru a nu avea gânduri viclene și mârșave precum cele ale lui Iuda. Postim pentru a fi mulțumitori Domnului pentru tot ce am primit, și să nu fim pizmuitori ca Iuda, care primind toată iubirea Mântuitorului, l-a vândut, aruncând la gunoi cel mai bun prieten pe care l-ar fi putut avea vreodată. Postim de gânduri și intenții rele, care pot ajunge fapte ucigașe față de aproapele. Nu se cade să dănțuim, să bem și să ne umplem pântecele în această zi, în condițiile în care chiar din cauza fugii după plăceri omul a ajuns să se depărteze de Dumnezeu și să fie egoist.
De ce nu se fac nunți în zi de vineri? Pentru că în această zi umanitatea L-a răstignit pe Dumnezeu, pe Cel care a venit s-o îmbrățișeze, s-o curețe și s-o scoată din mocirla păcatului, din care nu mai ieșea singură. Vinerea e o zi în care ne aducem aminte cum oamenii n-au suportat Adevărul, ci au vrut să trăiască în continuare în minciună, răstignind pe Adevărul-Hristos, un adevăr incomod și puternic, care trezea conșțiințele tuturor. Orice păcat al nostru este o depărtarea de Dumnezeu, iar orice depărtare de Dumnezeu este un mod în care Îl „răstignim” pe Mântuitorul, adică Îl respingem, nu suntem de acord cu judecățile Lui. Nu se fac nunți vinerea, pentru că e cea mai tragică zi a omenirii. Atât de jos am căzut noi oamenii încât L-am omorât chiar și pe Dumnezeu care S-a făcut om și a venit printre noi. Cum să ne veselim în ziua celei mai mari căderi a noastre? În această zi ar trebui să ne tânguim, să ne cerem iertare la Dumnezeu, să-i cerem vindecare…
Bun, deci nu putem face nunți marți, miercuri, joi și vineri. Rămân doar trei zile din săptămână disponibile: luni, sâmbătă și duminică.
Deși e perfect canonic, și nu există impedimente în acest sens, nimeni nu-și face nunta luni, care să dureze până marți. Toată lumea e la servici, și o astfel de constrângere ar strica petrecerea prea curând. Prin urmare urmare rămân două zile: sâmbăta și duminica, zilele de weekend.
De ce nunțile ar trebuie făcute duminica după Sfânta Liturghie, și nu sâmbata înainte de Liturghie?
Răspunsul e simplu și mulți îl știm, dar nu-l aplicăm. Pentru că un om care sta toată noaptea la petrecere va fi foarte obosit, și nu va mai putea merge a doua zi la biserică, la liturghie?
„Mare lucru!” ar zice unii. Oricum mergi la Sfânta Liturghie 50 și ceva de duminici pe an, plus sărbătorile, ce mare lucru dacă lipsești o duminică, hai 3-4 într-un an?
Acum discuția merge la esență: pentru ce merge fiecare om la Sfânta Liturghie?
Dacă merg pentru că așa e bine, să dau un pomelnic, să o ascult o predică frumoasă, atunci a lipsi o duminică de la biserică nu înseamnă foarte mult pentru un creștin.
Dacă merg la fiecare Sfântă Liturghie să mă împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului, să-L primesc pe Mântuitorul Hristos în toată ființa mea, atunci lucrurile se schimbă. A pierde sau a amâna o întâlnire cu cineva drag îți aduce suferință.
În teorie, toți credincioșii unei parohii ar trebuie să se împărtășească la fiecare Sfântă Liturghie. Tot în teorie, parohia ar trebui să fie o mare și frumoasă familie, avându-L ca Tată pe Dumnezeu.
Ce se întâmplă dacă în acea parohie se căsătoresc doi tineri, și mare parte din enoriași merg la petrecerea nunții sâmbătă seara? A doua zi, biserica va fi aproape goală, mare parte din creștini lipsind de la întâlnirea cu Hristos. Totuși Hristos Domnul este Cel ce i-a unit pe tineri în Taina Cununiei, și toată parohia a fost parte la bucuria lor.
A participa la bucuria unei nunți n-ar trebui să-ți fure bucuria de a te întâlni cu Hristos.
Bucuria unei cununii nu exclude bucuria primirii Sfintei Împărtășanii.
Prin urmare nunțile n-ar trebuie așezate în așa fel încât să-l oblige pe creștin să piardă o noapte întreagă, apoi să mănânce după miezul nopții, și să fie și foarte obosit, pentru că toate acestea îi vor fi piedici de a participa la Liturghie și de a se împărtăși.
Pentru că astăzi, motivul principal de a veni duminica la Sfânta Liturghie nu mai este primirea lui Hristos în noi înșine, e de la sine înțeles de ce se fac majoritatea nunților sâmbătă seara.
Primul vinovat pentru toate acestea este preotul slujitor, conducătorul parohiei, care, dacă l-ar durea inima pentru toți enoriașii lui, dacă i-ar iubi, atunci ar ști că Sfânta Euharistie, Însuși Hristos, este Cel care îi unești pe toți, îi împacă pe toți. Cel care rezolvă toate problemele comunității, și nu poți să accepți o nuntă sâmbătă seara pentru că e ca și cum nu le-ai mai da hrană copiilor tăi o săptămână întreagă.
Un alt motiv pentru care se fac nunțile sâmbătă seara este pofta după bani. Duminică este toată lumea liberă și cu siguranță sâmbătă seara la petrecere vor lipsi puțini. Pe când luni e zi de lucru, și dacă nunta ar fi duminică seara, organizatorii presupun că vor veni mai puțini oameni, și prin urmare se vor strânge mai puțini bani.
Două mari probleme: indiferența fața de Sfânta Euharistie și lăcomia după bani. Acestea sunt adevăratele motive pentru care se fac nunțile sâmbătă seara.
Totul pornește de la felul în care noi creștinii ne raportăm la Iisus Hristos și lucrarea lui de mântuire. Dacă mergem la Liturghie fără să vrem a ne împărtăși cu Hristos Domnul, atunci ce rost mai are prezența noastră în biserică? Ce diferență esențială ar mai fi față de a viziona liturghia foarte bine acasă la televizor, sau față de a o asculta la radio în căști, pe o pajiște înverzită.
Însăși esența Tainei Cununiei este unirea mirilor în Hristos Domnul nostru. Dar această taină, ca toate celelalte taine este o modalitate prin care Dumnezeu ne unește întru sine. Totuși ea se săvârșește o singură dată în viața (sau așa ar trebui). Continuarea prezenței lui Hristos în familia nou întemeiată rămâne pe seama Tainei Sfintei Euharistii.
Veți vedea că un creștin conștient și sincer va ajunge în final la Potir și toate gândurile lui, toată nădejdea vă rămâne acolo: la Hristos Cel din Potir.
Diluarea credinței noastre ne-a dus în situația să înțelegem greșit toate Sfintele Taine ale Bisericii, și inclusiv lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu cu noi.
În mod firesc, nunta se oficiază duminica după Sfânta Liturghie, după ce în prealabil mirii au participat la Liturghie, și s-au împărtășit împreună cu toți enoriașii. Imediat după finalul predicii ar trebui să înceapă Taina Cununiei, în mijlocul întregii comunități, pentru că e zi de sărbătoare pentru toată parohia, și nu un eveniment privat.
După nuntă, mirii ar trebuie să rămână în curatea bisericii pentru ceva timp, pentru felicitări și pentru a sta împreună cu toți cei ai parohiei, inclusiv cu preoții slujitori.
Nunta nu este un serviciu prestat de preoți către o familie în cadrul unui eveniment privat.
Nunta este o mare taină a lui Hristos săvârșită public, cu evlavie de preoții slujitori, în mijlocul întregii comunități. Nunta este o bucurie pentru întreaga lume, căci s-a format o nouă familie, iar această nouă familie a unit alte două mari familii (ce a soțului și ce a soției). Nunta este o modalitate prin care Dumnezeu leagă neamul omenesc cu legături puternice, pentru a se ajuta unii pe alții în drumul mântuirii. Iată de ce prima minune a Mântuitorului Hristos S-a săvârșit chiar la Taina Cununiei.
Doamne ajută!
Închei cu cuvintele Părintelui Cleopa legat de acest subiect:
„După rânduiala Bisericii nu se fac cununii sâmbăta seara, spre ziua Sfintei Duminici. Unii fac nunta cu scop de câștig, spre a dobândi daruri și sume mari de bani, schimbând Taina Nunții rânduită de Dumnezeu în rai, în prilej de desfrânare, de sminteală și de câștig pierzător de suflete spre a lor osândă.” Sursa: Despre casatorie, datoriile sotilor si copiilor
(Claudiu Balan)
sharbinsk
octombrie 16, 2013 @ 7:48 pm
În primul rând ferice, de parohiile care vibrează ca o familie, probabil că eu n-am nimerit într-o astfel de familie.
Cunosc un caz în care un cuplu ce aparținea de parohia x, a ales să se cunune în parohia y, printre motive(nu neaparat decisiv) fiind și că nașii s-au cununat tot acolo.
Deci nu ține tot timpul principiul că neaparat trebuie ca nunta să se petreacă în sânul parohiei matcă, mai ales, dacă enoriașii nu frecventează parohia de care aparțin teritorial ci poate alta, sau chiar niciuna în mod constant, dar,mai important e că vor să-și oficializeze unirea și în fața lui Dumnezeu.
În al doilea rând, există din păcate multe persoane care vin la Biserică doar la Paști,Crăciun,nuntă,botez, deci probabil că pe astfel de oameni nu i-ar deranja data de sâmbătă seara.
Iar, pt cei care țin la statutul de creștin practicant probabil că n-ar fi un impediment petrecerea de sâmbătă seara, și a doua zi ar fi prezenți.
Văd că se pierde din calcul faptul că enoriașul se poate Împărtăși sâmbătă dimineața, în ipoteza în care Duminica n-ar putea întrucât s-a îmbuibat cu cărnuri după miezul nopții.
sharbinsk
octombrie 16, 2013 @ 7:54 pm
Scopul mesajului este bun, deasa împărtășanie, dar cu unele aspecte nu sunt de acord.
Ce facem în cazul celor care s-au cununat sâmbăta pt că :
a.n-au știut că tulbură viața comunității, întrucât erau neofiți într-ale duhovniciei
b.au fost programați de preotul paroh într-o zi de sâmbătă seara, pt că atunci avea timp biologic întrucât, așteptau la rând alte cupluri ?
Evident, că în nici unul din caz nu s-a avut ca scop primordial bănetul.
Chiar nu e bine să fim super tranșanți să căutăm vinovați în preoți(care oricum iau asupra lor multe) sau să speculăm cu privire la ce a fost în mintea acelor ce au ales sâmbătă seara.
Asta pt că s-ar putea ca observația să nu zidească prea mult cuplurile care s-au căsătorit deja sâmbătă seara.
Nu înseamnă că preotul care programează o nuntă sâmbătă seara, este laxist cu privire la viața duhovnicească a comunității sau că o face din te miri ce interese mercantile.
Claudiu Balan
octombrie 16, 2013 @ 7:58 pm
Doamne ajută, Ioan!
Ai dreptate, te poți împărtăși și sâmbata dacă se face Sfânta Liturghie, dar problema e alta: poate tu te împărtășești sâmbăta, dar oare vor fi toți cei care participă la nuntă așa de conștienți încât să meargă sâmbata la liturghie, sau mai degrabă nu vor merge nici sâmbăta nici duminica?
Limbajul pe care-l folosim arată de fapt departarea sau apropierea noastră de Dumnezeu.
„Statutul de creștin practicant” îmi sună mie a „statutul de soț iubitor”.
Nu e vorba de arăta lumii că ești un soț iubitor, ci contează doar ca soția ta să simtă c-o iubești, să-i arăți din fapte aceste lucru.
La fel și cu mersul la biserică, nu este vorba de un cod moral pe care trebuie să-l țin, nu e vorba de o onoare pe care trebuie s-o păstrez, ci este vorba de o întâlnire cu Cel drag.
Eu la biserica vin ca să-L primesc pe Hristos Domnul în mine.
Nu e vorba de o prezență la Liturghie ci e vorba de o pregătire pentru a-L primi pe Hristos la Liturghie.
Pentru a primi Sfânta Euharistie trebuie să mergi de cu seara la vecernie, apoi să nu mai mănânci după o anumită oră. Trebuie să-ți faci canonul dinaintea împărtășirii și apoi dimineață să mergi la Utrenie și abia apoi la Liturghie.
Această pregătire este o modalitate prin care îl primim pe Dumnezeu în noi mai conștienți, și astfel Îi vom simți lucrarea în noi mai puternic.
Nu e vorba de prezențe la Liturghie, ci e vorba de o întâlnirea reală cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfinții, la masa împărăției cerurilor.
E ca și cum părinții m-ar invita duminică la prânz la masă împreună cu soția și copiii iar eu i-aș refuza.
Claudiu Balan
octombrie 16, 2013 @ 8:06 pm
Ioan, cine s-a căsătorit sâmbătă s-a căsătorit și gata. Totul este în regulă. Important este să împlinească voia Domnului de acum înainte.
Articolul este o încurajare pentru cei tinerii care se vor căsători, pentru a alege ca zi a nunții duminica. Nu mai „dezgropăm morții”.
Eu nu vrea să judec preoții, dar ca absolvent de teologie și ca om ce-și dorește mult să slujească lui Hristos, îți spun foarte sincer și sigur că de atitudinea lor atârnă totul. Preotul decide dacă acceptă sau nu să săvârșească taina cununiei sâmbătă.
Dacă ar fi conștient și ascultător Bisericii și lui Dumnezeu, atunci i-ar catehiza cu blândețe pe creștini și le-ar spune motivele pentru care nu se fac nunți sâmbăta, și ar acceptă să le facă doar duminica.
Dacă nu mă crezi pe mine, ascultă-l pe Părintele Cleopa care zice:
„Dupa randuiala Bisericii nu se fac cununii sambata seara, spre ziua Sfintei Duminici. Unii fac nunta cu scop de castig, spre a dobandi daruri si sume mari de bani, schimband Taina Nuntii randuita de Dumnezeu in rai, in prilej de desfranare, de sminteala si de castig pierzator de suflete spre a lor osanda”
Sursa: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri6.htm
sharbinsk
octombrie 16, 2013 @ 8:10 pm
[quote]
Totul pornește de la felul în care noi creștinii ne raportăm la Iisus Hristos și lucrarea lui de mântuire. Dacă mergem la Liturghie fără să vrem a ne împărtăși, atunci o putem viziona foarte bine acasă la televizor, sau o putem asculta la radio în căști pe o pajiște înverzită.[/quote]
Aici nu sunt de acord, majoritatea părinților ne îndeamnă să frecventăm cât mai des Biserica indiferent de cât de păcătoși sau murdari ne-ar zice diavolul că suntem.
Tocmai ispitele din Biserică și răbdarea lor ar pune început bun la mântuire și pt împărtășanie, dar cum să simțim lucrarea vie dacă ascultăm la radio ?
Peste radio se pogoară Duhul Sfânt sau peste cei ce participă activ, împărtășiți sau nu ?
Poate că vrem să ne împărtășim dar nu putem din cauza păcătoșeniei, asta nu înseamnă să renunțăm.
[b]
E și normal să nu vrei să te Împărtășești cu nevrednicie și să arzi pt că te-ai făcut fur de cele sfinte.[/b]
Dac-am putea toți să renunțăm așa ușor la toate dintr-o dată, atunci ar însemna că i-am egalat pe cei din creștinismul primar, dar din păcate realitatea e alta.
[b]Nu există opinie unanimă cu privire la deasa împărtășanie.[/b]
Știu că se practică pe Athos, dar și neofiții sau oamenii cu păcate mari sunt opriți un timp.
Nu cred că Dumnezeu stă cu un răboj sus și ne contabilizează numărul împărtășirilor ci calitatea lor.
Că dacă ar servi drept criteriu de judecată, numărul împărtășaniilor pierdute, atunci am fi majoritatea repetenți.
Maria Egipteanca s-a împărtășit o dată-n viață.
Dan Tudorache
octombrie 17, 2013 @ 9:09 am
Claudiu nu stă bine cu timpul așa că lămuresc eu o nelămurire:
[quote name=”sharbinsk”][quote]
Totul pornește de la felul în care noi creștinii ne raportăm la Iisus Hristos și lucrarea lui de mântuire. Dacă mergem la Liturghie fără să vrem a ne împărtăși, atunci o putem viziona foarte bine acasă la televizor, sau o putem asculta la radio în căști pe o pajiște înverzită.[/quote]
Aici nu sunt de acord, majoritatea părinților ne îndeamnă să frecventăm cât mai des Biserica indiferent de cât de păcătoși sau murdari ne-ar zice diavolul că suntem.[/quote]
Și
[quote]Simona » 2013-17-10 11:27
,,Dacă mergem la Liturghie fără să vrem a ne împărtăși, atunci o putem viziona foarte bine acasă la televizor, sau o putem asculta la radio în căști pe o pajiște înverzită.” – daca tu compari Biserica in care mergi ca sa te rogi, sa te intalnesti cu Dumnezeu cu o pajiste inverzita atunci nu mai stiu ce sa zic.[/quote]
Poată că fraza este construită ambiguu, dar sigur nu s-a înțeles sensul ei care s-a dorit. Claudiu nu a îndemnat să ascultăm Sf. Liturghie la radio sau pe o pajiște înverzită în caz că nu ne împărtășim ci a vrut să arate că dacă mergem la Sf. Liturghie fără să vrem să ne împărtășim (adică fără avea avea această dorință de a ne uni cu Hristos prin sfânta euharistie), atunci ce rost are să mai venim la slujbă? Dacă nu-l dorim pe Hristos din potir, din fața noastră, atunci nu e (aproape) nicio diferență esențială față de a asculta slujba în alt loc decât în Biserică.
Nu mai știu cine spunea precis dar a spus o chestie foarte simplă și convingătoare:
Care e diferența dintre a participa la liturghie în Biserică și a asculta-o acasă (din diferite pricini, unele poate deplin justificate):
Direrența e când preotul cheamă credincioșii la Sf. Euharistie: ”Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!”
Cum să te apropii prin televizor?
Deci acesta e sensul. Mă gândesc că poate ar fi mai bine să modific un pic fraza astfel încât să nu mai apară aceste confuzii.
Claudiu Balan
octombrie 16, 2013 @ 8:13 pm
Ioan, dacă ești conștient că teoretic, la fiecare Liturghie Dumnezeu vrea ca toți creștinii să se împărtășească cu Trupul și Sângele Lui, atunci orice discuție este de prisos.
Înseamnă că toți trebuie să luptăm în această direcție.
Și eu am păcate, și pe mine mă oprește uneori duhovnicul de la Sfânta Euharistie, dar abia aștept să termin canonul și să mă împărtășesc iarăși.
sharbinsk
octombrie 16, 2013 @ 8:19 pm
[quote]Limbajul pe care-l folosim arată de fapt departarea sau apropierea noastră de Dumnezeu.
„Statutul de creștin practicant” îmi sună mie a „statutul de soț iubitor”.[/quote]
Da, aici confirm că e o exprimare neadecvată rezultată dintr-o trăire nesuperioară.
Cred totuși că un creștin ține la sensul termenului.
[quote]
Nu e vorba de prezențe la Liturghie, ci e vorba de o întâlnirea reală cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfinții, la masa împărăției cerurilor.[/quote]
Și câinii mănâncă din firmiturile căzute de la masa stăpânilor, dar cum să anungă la firmituri dacă urmăresc din media și nu participă activ ?
Hristos ne spune să mâncăm din Trupul Său și vom fi vii, dar nu ne spune de câte ori.
Altfel nu s-ar admite pocăința omului care primește prima împărtășanie pe patul de moarte, că doar nu s-a împărtășit în timpul vieții.
sharbinsk
octombrie 16, 2013 @ 8:28 pm
Asta nu înseamnă nicidecum să amânăm împărtășania până la finalul vieții după sfatul demonic, gen mai ai timp.
Se simte lucrarea Harului și dacă nu te împărtășești săptămânal, dar participi cu mintea la slujbă, e adevărat că mai difuz dar se simte, asta vroiam să spun.
Important e să participi și să te lupți cu stările de incomfort care vor să te scoată de la slujbă.
Cât despre căsătoria Dumnica, am luat la cunoștință.
Ioana
octombrie 16, 2013 @ 8:32 pm
Parerea mea este ca petrecerea de nunta nu e potrivita pentru un crestin ortodox practicant. Taina Cununiei nu are legatura cu muzica lumeasca, dansurile, galagia si imbuibarea, ba dimpotriva… Mai ales daca ne gandim la impartasirea mirilor chiar in ziua Cununiei: nu e crestinesc ca mirii sa se duca la dans, sa stea in galagie si sa manance fripturi dupa ce L-au primit pe Mantuitorul!
Claudiu Balan
octombrie 16, 2013 @ 8:43 pm
Ioana ai mare dreptate. Sfântul Ioan Gură de Aur spune acest lucru din acum 1600 de ani:
„,Oare nu zice Proorocul : ,,Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați Lui cu cutremur” (Ps.2, 9).
Poate că vreți să ascultați cântări armonioase? Dar atunci nu ascultați căntările satanicești ci cântări duhovnicești. Voiți să vedeți jocuri? Priviți corul îngerilor.
Dar vei zice tu: cum pot eu să-l văd? Dacă îndepărtați neorânduielile, Iisus Hristos va veni să stea în față la nunțile voastre; iar dacă vine Iisus Hristos, va veni și corul îngerilor.
Dacă voiți, El va face și acum minuni ca altă dată; va preface și acum apa în vin, sau mai degrabă, va face o minune și mai mare: va schimba bucuria voastră cea dezordonată și plăcerea voastră cea rece și seacă, în bucurii duhovnicești. Iată ce înseamnă a schimba apa în vin. Acolo unde sunt cântăreții voștrii din fluier, Iisus Hristos nu este; îndată ce intră El, întăi îi alungă pe toți și apoi face minuni.
Să urmeze cineva sfaturile acestea pentru săvârșirea nunții sale și va cunoaște bucuria și plăcerea cea adevărată; dar astfel de nunți aduc un astfel de viitor… după ce vă împodobiți casa cu mijloacele voastre proprii, chemați vecinii, prietenii, rudele; chemați pe cei ce-i știți că sunt drepți și rugați-i să fie mulțumiți cu bucatele pregătite.
[b]Să nu fie nici muzică, nici jocuri; e o cheltuială nefolositoare și necinstită. Hristos să fie cel dântăi invitat al vostru și voi știți prin cine îl puteți avea cu voi.[/b] ,,Acela, zice El, care va face aceasta pentru unul din acești frați ai Mei mai mici, pentru Mine o va face” (Mat.25, 40).
Să nu socotiți că ar fi neopotrivit lucru să chemi pe săraci în locul lui Iisus Hristos; e mult mai nepotivit lucru să chemi pe cei iubitori de jocuri. Chemarea săracilor este un izvor de bogății; dănțuitorii nu pot aduce decât pierzare”
maria p
octombrie 16, 2013 @ 8:53 pm
Si totusi, crestinul care doreste merge la Sfanta Liturghie indiferent daca doarme 3 sau 8 ore sambata noaptea. Cine vrea, poate, nu?
Chiar cred ca nuntile sambata sunt mai frumoase pentru ca oamenii dragi care locuiesc in departare pot veni fara a avea gadul ca nu pot sta la toata nunta ca trebuie sa plece.
Important e sa fie mirii cu inima si trupul curat, si sa faca nunta, caci azi e din ce in ce mai rar 🙂
Claudiu Balan
octombrie 16, 2013 @ 9:36 pm
Doamne ajută, Paula.
Când cineva drag se căsătorește, te poți învoi o zi – două de la servici.
TABARCEA MARIUS IONUT
octombrie 16, 2013 @ 9:53 pm
Doamne ajuta!
Am citit articolul si in mare parte impartasesc aceleasi opinii.
Totusi, articolul transeaza destul de radical problema. Mergand dupa principiul ca „raul trebuie starpit de la radacina”…
Cu voia Domnului si eu sunt preot, intr-o parohie de sat destul de mica. Am facut nunta intr-o zi de duminica. De obicei nu sunt contra unor argumente fondate, dar nu pot sa fiu de acord in totalitate cu cateva idei amintite mai sus:
[quote]Primul vinovat pentru toate acestea este preotul slujitor, conducătorul parohiei, care, dacă l-ar durea inima pentru toți enoriașii lui, dacă i-ar iubi, atunci ar ști că Sfânta Euharistie, Însuși Hristos, este Cel care îi unești pe toți, îi împacă pe toți. Cel care rezolvă toate problemele comunității, și nu poți să accepți o nuntă sâmbătă seara pentru că e ca și cum nu le-ai mai da hrană copiilor tăi o săptămână întreagă. [/quote]
Intr-adevar, ca preot esti direct raspunzator in fata lui Dumnezeu pentru sufletele care ti-au fost incredintate. E normal sa suferi pentru enoriasii tai (si asta chiar am trait-o personal). Dar nici nu poti condamna in totalitate o situatie pe care nu am creat-o neaparat noi, cei de azi, si care are radacini mult mai adanci in mintea (ca sa nu spun constiinta) credinciosilor nostri.
Preotul, din pacate, este de multe ori pus in fata unui fapt deja implinit, stabilit chiar cu un an (sau doi) inainte. Aici, ai dreptate, tine si de educatia crestina primita de miri. In cele mai multe cazuri mirii stabilesc toate detaliile nuntii pana in cel mai mic detaliu, nesocotind (voit sau nu) randuielile bisericesti pe care le iau in calcul doar cu cateva zile inainte de eveniment. Pacat! Ar trebui sa primeze… La capitolul educatie crestina mai e mult de lucru.
Avand o asemenea situatie, nu poti tu, ca preot, sa te opui, chiar daca ai fi constrans de constiinta. Risti sa-i pierzi definitiv, caz in care, consider, pacatul ar fi mult mai mare. Preotul nu ar trebui sa fie o sperietoare, ci un sprijin pentru viitoarea familie.
Pe de alta parte sunt foarte multi cei care aleg sa faca nunta duminica nu din convingere ci din obligatie, neavand, spre exemplu, sala pentru petrecere.
Deci, nu as acuza preotul pentru o astfel de situatie, chiar daca o parte din vina ii apartine. Teorie cunosc multi. In practica insa esti nevoit sa adopti si alta atitudine. Nu una potrivnica randuielilor, ci una blanda, intelegatoare si potrivita unui parinte sufletesc. Exact ca intr-o familie, mai faci si concesii, pentru binele comun.
[quote]Un alt motiv pentru care se fac nunțile sâmbătă seara este pofta după bani. Duminică este toată lumea liberă și cu siguranță sâmbătă seara la petrecere vor lipsi puțini. Pe când luni e zi de lucru, și dacă nunta ar fi duminică seara, organizatorii presupun că vor veni mai puțini oameni, și prin urmare se vor strânge mai puțini bani.[/quote]
Acest aspect e discutabil. Personal nu am intalnit acest argument la nimeni. Nu cred ca se pune problema chiar la modul asta. Numarul participantilor, da, poate fi mai mic duminca (nu neaparat). Dar de aici si pana la banii stransi, parca nu as crede. Cel putin in ultima vreme foarte putini sunt cei care isi mai fac o nunta mare… din alte motive, bineinteles.
In ceea ce priveste impartasirea mirilor, aici s-a gresit foarte mult, atunci cand slujba Cununiei a fost efectiv rupta de Sfanta Liturghie. Crediciosii nostri nu stiu ca de fapt Taina Cununiei ar trebui savarsita impreuna cu Sfanta Liturghie, de aici poate si o oarecare [i]indiferenta [/i](eu nu as numi-o asa) fata de Sfanta Impartasanie. Sunt convins ca acest lucru s-ar putea schimba, daca se doreste, la fel cum intuiesc ca nu se va face mare lucru, din motive practice (pentru o anumita categorie de preoti).
Personal, eu savarsesc 1-2 cununii pe an, sau chiar niciuna…
Stiu caz concret, in schimb, cand s-au savarsit intr-o biserica in jur de 20 de cununii pe sambata.
Schimbarea mentalitatii credinciosilor nu se poate face decat prin revenirea la randuiala Cununiei traditionale.
Nu tinerii miri sunt vinovati…
Nu neaparat preotii sunt vinovati…
Vina este comuna.
Poate o schimbare venita de la autoritatile bisericesti ar fi binevenita in contextul actual.
In alta ordine de idei, articolul este binevenit. Poate se vor mai deschide ochii si la taditiile noastre ortodoxe. Apreciez initiativa ta, Claudiu. Ca de altfel toate demersurile tale. E bine de spus lucrurilor pe nume. In unele cazuri, insa, ar trebui sa ne raportam si la aspectele practice, care nu sunt deloc de neglijat.
PS: Am avut cazuri in care credinciosii mei au venit la biserica duminica, dupa nunta. Deci se poate! Cred ca aici ar trebui lucrat: la constiinta.
Cu deosebit respect,
Pr. Marius
Claudiu Balan
octombrie 16, 2013 @ 10:13 pm
Sărutmâna părinte!
Îmi asum atitudinea adeseori radicală. Așa este, teorie știm toți, practica e mai grea. Sunt de acord că nu trebuie nimeni respins și toate situațiile trebuie tratate cu blândețe.
Problema nu se rezolvă pe loc, ci în timp.
Schimbarea trebuie să vină de la toți. De la ierarhie, de la preoți și de la credincioși în același timp.
De fapt fiecare ar trebuie să facă binele atât cât poate pentru sine însuși, fără a condiționa binele pe care trebuie să-l săvârșească de binele pe care trebuie să-l facă alții.
Cred că schimbarea mentalității într-o parohie în privința nunților se face în timp, prin cateheză, prin exemple concrete, prin discuții, dar și prin o atitudine verticală.
Cred totuși că mirii, trebuie să accepte poziția Bisericii, chiar dacă ea nu le convine adeseori.
Rămân la ideea că schimbarea vine de la preot către credincioși și de la ierarhie către preoți. Mai rar să poată mirenii inversa procesul.
Doamne ajută, părinte!
sharbinsk
octombrie 16, 2013 @ 10:14 pm
Doamne ajută părinte, Claudiu și ceilalți.
Părinte, vă rog să ne spuneți ce canon se încalcă prin căsătoria de sâmbătă seara ?
Eu sunt tare curios,[b] din moment ce astfel de practici se petrec înseamnă că ele sunt eventual la limita pogorământului, că altfel Sfântul Sinod sau Patriarhia s-ar fi pronunțat împotriva lor într-un mod ce nu lasă loc de interpretări.[/b]
Și dacă nu e nici o încălcare, atunci să reiterăm valoarea împărtășaniei fără să-i supunem oprobiului pe cei care și-au programat cununii sâmbătă seara.
Prin speculația că unii ar bolii de câștig și că preoților care cunună sâmbăta nu le pasă se deschide cutia pandorrei, indiferent ale cui sunt spusele.
Îi rog pe enoriașii care citesc să nu împrăștie speculații sau să inferiorizeze în mintea lor diferiți preoți sau miri pt că țin cununii sâmbăta pt că-și fac păcate.
Marșarea pe argumente care urmăresc să scoată la iveală mercantilismul din spatele slujbelor, e apanajul sectarilor care flutură triumfător taxele din BOR, uitând de taxele interne.
Să avem grijă pe viitor să nu dăm ocazii unor astfel de speculații chiar dacă scopul articolului era altul, trebuie să fim mai prevăzători !
Claudiu Balan
octombrie 16, 2013 @ 10:20 pm
Ioan, văd că adevărul deranjează și cum atingem o coardă sensibilă, cum apar zeci și sute de comentarii per articol.
De ce să tot ne învârtim în jurul cozii și să nu spunem lucrurilor pe nume: de la slujitorii Bisericii trebuie să vină schimbarea în privința acestei mentalități greșite.
Nu există un canon în acest sens. Dar nu uita că viața Bisericii nu se sprijină doar pe canoane ci în primul rând pe Sfânta Scriptură și pe Sfânta Tradiție.
Canoanele sunt parte a Sfintei Tradiții.
Nunta făcută sâmbăta seara este un pogorământ oficializat. Și când excepția devine regulă, atunci regula se cere schimbată pentru a oficializa excepția.
Și uite așa vindem adevărul pe minciună și ne întrebăm de ce merg lucrurile rău în viața noastră.
sharbinsk
octombrie 16, 2013 @ 10:54 pm
[quote]de la slujitorii Bisericii trebuie să vină schimbarea în privința acestei mentalități greșite.[/quote]
Din ce am înțeles, mentalitatea greșită ar fi faptul că nu e unită împărtășania cu Taina Cununiei.
Pentru cei care săvârșesc Taina Cununiei, sâmbătă după Liturghie, nu se aplică.
Eu n-am nici o problemă din acest punct de vedere întrucât nu sunt însurat, dar nu m-aș simți bine să fiu bănuit și etichetat că am făcut căsătoria din materialism doar pt că am făcut-o sâmbătă seara.
Mai ales că există varii motive din care omul alege o dată și cununia Duminica nu exclude riscul de mercantilism.
Să încercăm să explicăm unui om lumesc, ce și-a pus toate speranțele în acea zi că e un păcat, o mentalitate greșită, nu știu dacă i-ar ridica starea duhovnicească.
Bănuiala, supoziția,speculația, insinuările nefondate nu sunt în duhul ortodoxiei, pogorămintele sunt tot pt neputințele oamenilor, pt a-i pescui din neputința lor și a-i duce la duhovnicie pas cu pas.
Dacă în Noul Testament și în canoane nu găsim astfel de prescripții, e posibil să găsim în Sfânta Tradiție în unele învățături dar, e necesar un patrum consensus, adică mai mulți autori să se pronunțe, (sper să găsesc).
Se pare că autoritățile ecleziale au înțeles mai bine situația și nu e treaba mea să mă pronunț pe lucruri ce ies din sfera mea de competență.
Boitos
octombrie 17, 2013 @ 8:27 am
,,Dacă mergem la Liturghie fără să vrem a ne împărtăși, atunci o putem viziona foarte bine acasă la televizor, sau o putem asculta la radio în căști pe o pajiște înverzită.” – daca tu compari Biserica in care mergi ca sa te rogi, sa te intalnesti cu Dumnezeu cu o pajiste inverzita atunci nu mai stiu ce sa zic.
Ca sa faci o nunta in ziua de azi este o adevarat nebunie: programarile la restaurante se fac inainte cu un an, trebuie sa te intelegi si cu preotul care te cununa sa fie in aceasi zi cu petrecerea.Daca se mai aduna inca vreo 2-3 perechi in aceasi zi, atunci sa vezi ce iese.
Sunt Biserici unde intr-o zi este si botez si cununie, si se termina pe la ora 4 dupa-amiaza ( duminica ).
,,și dacă nunta ar fi duminică seara” – nuntile nu se fac Duminica seara niciodata. Cine poate merge la o astfel de nunta, aproape nimeni.
Se fac Duminica dupamasa si se calculeaza de pe la ora 13-14 la restaurant si inca vreo 8 -9 ore de petrecere = ora 21-22 – atunci se termina nunta cu totul.
,,nunta se oficiază duminica după Sfânta Liturghie, după ce în prealabil mirii au participat la Liturghie, și s-au împărtășit împreună cu toți enoriașii.”
– ce treaba au toti enoriasii sa se impartaseasca nu imi dau seama.
Inchipuie-ti o Biserica de care apartin 5-600 de enoriasi, si vin constant vreo 2-300 .
,,Imediat după finalul predicii ar trebui să înceapă Taina Cununiei, în mijlocul întregii comunități, pentru că e zi de sărbătoare pentru toată parohia, și nu un eveniment privat.”
-din moment ce mirii nu dau invitatii la toti oamenii este un eveniment privat.
,,Nunta nu este un serviciu prestat de preoți către o familie în cadrul unui eveniment privat.”
-din moment ce eu platesc oficierea unei nunti atunci este un serviciu.
Pt 2 familii si pt rudele lor.Deci este privat.
,,Pentru că un om care sta toată noaptea la petrecere va fi foarte obosit, și nu va mai putea merge a doua zi la biserică, la liturghie?”
-depinde cat stai la nunta.Daca stai pana te dau chelnerii afara si ai mai tras si ceva la masea , atunci ziua de Duminica e compromisa.
Daca stai moderat si te gandesti ca maine ai de mers la Biserica atunci iti imparti timpul in asa fel incat sa apuci sa dormi ceva, cat de cat.
Alexandra
octombrie 17, 2013 @ 8:33 am
Doamne ajută!
Mă bucur mult să citesc acest articol.
Am citit undeva o recomandare a Sfântului Ioan Gură de Aur și îmi pare rău că nu am acum textul la îndemână. Spunea că dacă mirii vor să îl aibă pe Hristos la nunta lor, atunci să nu transforme taina în dezmăț. Se referea bineînțeles la petrecerea de după slujbă. Nu spune nimeni să te cununi și să pleci acasă, doar și Hristos a fost la nunta din Cana. Dar mă îndoiesc că au început să danseze ceva gen „dansul pinguinului”, ca să nu spun de altele mai rele.
Am fost la multe nunți în ultima perioadă, 90% au avut loc sâmbăta. La noi, la Sibiu (în oraș, nu în sate), multe se termină în jur de 12-1 noaptea, deci nu chiar foarte târziu. Dar vă spun sincer că după ce am fost la dezmăț toată ziua de sâmbătă, nu mai trăiesc la fel Sfânta Liturghie. Și nu pentru că am băut prea mult sau pentru că am dansat. Pentru că evit cât pot de mult ambele lucruri. Dar intregul spectacol nu se potrivește cu taina unirii celor doi în biserică și cu atât mai puțin cu Sfânta Liturghie. Nu vreau să judec pe nimeni, doar îmi spun părerea despre nunțile organizate sâmbăta, în general.
Am avut ocazia să particip la o nuntă făcută „ca la carte”: duminica, imediat după Sfânta Liturghie, după ce atât mirii, cât și nașii s-au împărtașit cu Sfintele Taine. S-a ținut și masă, dar fără dans, fără mahmureală a doua zi. A fost și muzică de fundal, și alcool, dar cumpătat. Participanți au fost puțini, e adevărat, dar nu pentru că nunta a avut loc duminica. Pur și simplu pentru că nunta a ieșit din tiparele lumii de azi. „Cum adică faci nuntă și să nu danseaz? Ce, vin la înmormântare?” Sunt reacții ale multora. Am aflat de la mireasă, care s-a întristat pentru asta înainte de nuntă. Dar să fi văzut cineva lumina de pe chipul mirilor în ziua nunții. Se simțea binecuvântarea lui Dumnezeu acolo. Chiar și mireasa a spus apoi că a avut o nuntă cum nici nu visase. Nimic spectaculos, dar a fost binecuvântare.
In plus, duminica e ziua învierii, e zi a bucuriei. Sâmbata Hristos a fost în mormânt. Cum putem dansa în timp ce Acela care ne cheamă duminica să-L primim zace în mormânt ucis de noi pentru păcatele noastre? Apoi, cum putem duminica, când toți suntem chemați să ne apropiem cu frică, cu credință și cu dragoste de potir să refuzăm? „Doamne, stii, eu am fost la nunta și nu am putut să nu mănânc după 12…” Atât tine dragostea noastră? Îl vindem pe Hristos pentru o porție de mâncare? Să fim sinceri, nu ne obligă nimeni să mergem la o nuntă și să stăm până dimineața.
Nu vreau să acuz pe nimeni, nici să iau apărarea cuiva. E doar punctul meu de vedere. Știu, teoria ca teoria, dar practica ne omoară! Nu e ușor, dar fiecare din noi putem schimba ceva, începând cu noi înșine. Ca să putem schimba mentalitatea celorlalți, trebuie să o schimbăm la noi mai întâi…
Alexandra
Boitos
octombrie 17, 2013 @ 8:36 am
Am uitat sa iti mai spun din ce considerente se face nunta sambata seara.
O parte dintre miri ( mare parte ) fac in aceasi zi : cununia civila( la primarie), cununia religioasa ( la Biserica ) si petrecerea.
Inchipuie-ti ca la Primarie merg si rudele apropiate, deci la miri le trebuie 2 tinute elegante.In primul rand nu te duci sa te cununi cu hainele de lucru si nici cu altele pe care le-ai purtat de n ori la nunti sau petreceri.
Plus de asta pregatese iara casa ( vin musafirii) , pregateste rudele, pregateste mirii, etc.
Deci mare parte fac nunta sambata seara pt ca scapa cu totul ( cheltuieli, murdarie, galagie, copii mici ( ca nu ai cu cine sa ii lasi ),…) – asa ca mai avantajos ies daca fac nunta sambata decat sa se mai chetuiasca inca o data si Duminica si in alta zi.
Si sincer asta nu mi-i se pare iubire de bani, ci mai degraba lipsa.
Alexandra
octombrie 17, 2013 @ 8:57 am
Draga Simona,
La Sibiu nu se mai face cununia civila o data cu nunta de cativa ani. De ce? Starea civila nu mai oficiaza casatorii decat in timpul saptamanii, de miercuri pana vineri. Prin urmare, nu cred ca asta e un adevarat motiv.
Cel putin teoretic, oamenii ar trebui sa participe la nunta in primul rand pentru a fi alaturi de cei care intemeiaza o noua familie, sa fie partasi la unirea si bucuria lor. Este firesc poate sa ii si ajute, cu bani, daca ei au fost adusi in discutie. Dar nu asta ar trebui sa fie scopul primordial al „petrecerii”. Si, din pacate, este… indiferent daca mirii o fac din iubire sau din lipsa de bani.
carina
octombrie 17, 2013 @ 9:18 am
Am vazut weekendul trecut o nunta facuta sambata seara la manastire. Si apoi a urmat si masa tot la manastire. acest articol exagereaza lucrurile. Nu cred ca motivele au fost cele enuntate in titlu. In unele cazuri se poate, dar nucred ca e necesara generalizarea
Dan Tudorache
octombrie 17, 2013 @ 9:39 am
Simona, este urât și necreștin din partea ta să consider o taină a Bisericii ca fiind un ”eveniment privat”, doar pentru familie. Și țin minte că am mai avut această discuție, și aș ruga să ai buna-voință să lași încăpățânarea deoparte pentru că nici nu șade bine cu ea, cu atât mai puțin unei domnișoare, și în plus chiar îți dăunează sufletește.
Nicio Sfântă Taină din Biserică nu este privată, cu atât mai puțin taina cununiei, o taină a comuniunii prin excelență. A privi cununia și botezul ca pe evenimente private este dovadă de egoism în Biserică… și se și vine adesea prin faptul că atunci când se oficiază mai multe botezuri deodată, familiile de credincioși care participă ”uită” ca măcar să se felicite între ele.
Dacă mâine se cunună în Biserică fiica președintelui, nimeni nu are voie să oprească pe cineva de a intra și de a participa la taina cununiei! Chiar dacă intră ultimul boschetar care stă cuminte în banca lui, și toți cei din jur sunt aranjați la costume Armani, nimeni nu are voie să-l dea afară din biserica lui Hristos.
Dan Tudorache
octombrie 17, 2013 @ 9:49 am
Ar mai fi și alte observații de făcut:
1.Ca să faci o nuntă în ziua de astăzi este o nebunie doar dacă se urmărește ca nunta să devină spectacol. Altfel nu e chiar așa complicat, mai ales că lucrurile de obicei se stabilesc și se rezolvă din timp.
2.De ce ”trebuie” două rânduri de haine elegante mirilor în aceeași zi? E vreun canon, vreo regulă de aur a societății? Eu am avut o singură haină toată nunta, aproape 24 de orei, soția la fel… la fel ca multe alte mii de perechi de miri… și ne-am descurcat foarte bine. Normal că a face o nuntă cu astfel de pretenții este ”o adevărată nebunie”
3.Nu știu ce rost are enumerarea copiilor mici ca impediment în organizarea nunții duminica atâta timp cât mirii se cunună, nu părinții sau rudele lor. Ori dacă mirii au deja copiii este o excepție, nu o regulă, caz în care e de înțeles… pentru că s-a pornit cu stângul.
Dan Tudorache
octombrie 17, 2013 @ 9:57 am
Carina, și eu sunt de părere că Claudiu a exagerat la partea cu fuga după bani. Or fi și astfel de situații dar nu e cazul să generalizăm. Însă sunt total de acord că indiferența față de Sf. Liturghie și mai ales față de Sf. Euharistie a dus la situația actuală a cercului vicios în care săvârșirea nunții și a petrecerii sâmbăta (+ prima parte din duminică) constrânge credincioșii și mai mult să neglijeze slujba de a doua zi, și asta o spun din experiență.
Deci consider că în afară de indiferența asta perpetuată în timp tocmai cheful de petrecăreală, contribuie la alegerea zilei de sâmbăt: ”dacă alegem dumnica, înseamnă că trebuie să terminăm petrecerea mai devreme că n-or să stea invitații că a doua zi e servici și trebuie să muncească, sau să plece pe la casele lor”. Dar de ce nu se pune problema așa și sâmbăta?, adică ”dacă e sâmbătă nunta, înseamnă că trebuie să terminăm petrecerea mai devreme că a doua zi e sf. liturghie și să nu obosim oamenii… să poată merge în casa Domnului”.
Deci asta e problema: Hristos Domnul și toate ale sale e marginalizat, e dat la o parte când vine vorba de benchetuială, dar când vine vorba de servici (necesar de altfel) sau alte motive, vai nu… trebuie să scurtăm petrecerea. Cu alte cuvinte Hristos nu este cel puțin la fel de important ca serviciul de a doua zi.
Dan Tudorache
octombrie 17, 2013 @ 10:00 am
[b]Precizare de parcurs:
Nu avem intenția să incriminăm pe cei care și-ai făcut nunta sâmbăta (eu însumi sunt unul dintre ei). Departe de noi un astfel de gând. Dar încercăm să tragem un semnal de alarmă asupra unei practici care impinge la neglijarea sfintei liturghii (din oboseala de a doua zi).
Deci nu căutăm vinovați, să nu se simtă nimeni judecat, dar încercăm să dăm un impuls de a fi mai aproape de Dumnezeu măcar de acum încolo.[/b]
Boitos
octombrie 17, 2013 @ 10:02 am
Sigur ca daca fraza de mai sus poate fi schimata atunci sa se schimbe.Creaza un fel de neintelegere generala si fiecare intelege altceva .
,,o taină a Bisericii ca fiind un ”eveniment privat”, doar pentru familie.”
– atat timp cat aceasta Slujba se plateste atunci este a cui plateste.
Ca si cum ai sfinti o casa si va vina toata lumea.
Eu nu pot sa stiu cum va fi la mine sau daca va fi, dar asa se intampla acuma, real.
Evenimente private.
,,atunci când se oficiază mai multe botezuri deodată,” – si cu asta sunt importiva.Faci n botezuri deodata.Sigur ca nu sunt de acord.Fiecare botez, fiecare cununie este unica.Nu se poate generaliza.
,,care stă cuminte în banca lui” – nu prea se sta ,,cuminte”.
Ca incep sa bata din gura, ba unul , ba altul si te gandesti ca mai bine sunt doar mirii , nasii, si parintii.Atat.Si incep cei din spate sa ii barfeasca pe miri, de te apuca groaza, si mai bine nu mergi la Biserica .
Majoritatea care merg, asa sa vada , ( din afara familiei) casca ochii , nicidecum nu asculta Slujba Cununiei ca sa aiba subiect de discutie.
Inchipuie-ti Duminica dupa masa , dupa ce se termina Slujba pe la 12-12.30 sa mai stai o ora nemancat sa te uiti la miri.
De parca eu, de exemplu, daca as sta sa ma rog pt ei, ar schimba viata lor de dupa Slujba cu ceva.Cu nimic.
,,Și țin minte că am mai avut această discuție,” – sincer , nu imi aduc aminte, dar daca o fi asa atunci chiar nu are rost sa mai vorbesc.
,,De ce ”trebuie” două rânduri de haine elegante mirilor în aceeași zi”
-nu am vorbit de aceasi zi, ci de zile diferite.
Faci cununia civila joi, sau marti, si cununia religioasa Duminica, sa Duminica sunt inchise primariile.
Sau nu te mai cununi la Primarie?
Si atunci cum te duci imbracat? Mireasa in rochie de mireasa si joi si Duminica?
E vai de capul ei rochie daca mai si ploua.
De asta am spus ca e mai la indemana sa se faca in aceasi zi toate : sambata.
Cu cine am vorbit chiar asa spuneau , ca scapa cu toate Sambata.
,,nuntă cu astfel de pretenții” – nu este vorba de nunta cu pretentii.
Este vorba de liniste, curatenie, si fara graba.
Sa iti fie toate pregatite dinainte.
Curatenie m-am referit la faptul ca am vazut prea multe mirese cu rochii murdare, dupa diverse incidente ( fara vina lor ).
Fara graba, sa ai totul pregatit pe ceas ,sa stii de unde ce iei, mai ales in cazul unei femei.
La toate nuntille la care am merg am vazut copii mici , care nu fac altceva decat tulbura linistea , mai ales la Biserica , cand este si asa destul de greu pt miri, sa se concentreze.
Cand o parte dintre miri,nu prea stiu ce se intampla ( fara vina lor, pur si simplu nu au fost la multe nunti ), iar nasii sau preotul trebuie sa la spuna ce au de facut.Plus ca mai sunt emotiile normale.
Am spus si o repet: te poti duce la nunta sambata seara daca stii cat sa stai si ce sa faci, ca sa ajungi a 2- a zi la Biserica si sa te poti ruga.
Claudiu Balan
octombrie 17, 2013 @ 10:39 am
Simona, te rog pe viitor să lași un singur comentariu mai lung în loc de 4 scurte.
Dan Tudorache
octombrie 17, 2013 @ 10:40 am
Simona, am modificat fraza aceea și sper ca acum să se înțeleagă clar.
Cât despre sfinte taine ”private” nu mai insist, am să-l rog pe părintele Marius să mai aducă argumente suplimentare dacă este cazul.
Legat de contestanția cu cele două rânduri de haine nu înțelesesem sensul frazei și de aceea ți-am dat răspunsul nepotrivit. În acest caz, dacă vorbim de două zile diferite (cununie civilă și respectiv religioasă) nu cred că e chiar o piatră de poticnire să pregătești două haine… de dragul lui Hristos. Oricum, în orice situație ne-am afla, haine miresei se murdărește. E o constatare pe care am făcut-o prin participarea la peste 20 de nunți. Deci nu ai ce să faci în acest caz… cel puțin să nu murdărești haina prea tare… dar de scăpat nu scapă nicio mireasă.
În rest, cu prezența copiiilor la nuntă și la taina cununiei, iarăși nu suntem de acord. Nu cred că te va convinge niciun argument și de aceea nici nu voi insista dar când vei fi părinte vei înțelege și vei avea toată îngăduința, ba chiar simpatia.
Dan Tudorache
octombrie 17, 2013 @ 10:42 am
[b]PRECIZARE IMPORTANTĂ:
După ce m-am sfătuit cu Claudiu am modificat și titlul articolului care acum este acesta: [i]”Indiferența fața de Sfânta Euharistie și fuga după desfătări: adevăratele motive pentru care nunțile se fac sâmbătă seara și nu duminica.”[/i]. Deci am înlocuit motivul ”fuga după bani” cu ”fuga după desfătări”, căci într-adevăr ni s-a părut că am generalizat nejustificat cu fuga după bani, dar credem că nu greșim cu fuga după desfătări. În acest sens, reamintesc că unul din motivele nejustificate pentru care tinerii miri preferă sâmbăta în detrimentul dumincii este că petrecerea va fi mai scurtă pentru că oamenii vor pleca mai devreme acasă ca să nu fie prea obosiți în prima zi de muncă din săptămână[/b]. Desigur, înțelegem că există și motive obiective pentru care mirii iau în calcul sâmbăta dar noi îndemnăm cu tot dragul duminica.
Boitos
octombrie 17, 2013 @ 11:21 am
,,ba chiar simpatia.” – nu voi avea nici o simpatie sa vad ca copii mei baga mana in prajituri, trag de fata de masa, trag de rochia miresei, zbiara in timpul Slujbei ca vrea mai stiu eu ce, se ascund pe sub rochia miresei, altul duce voalul si se impiedica, altul fuge pe scarile Bisericii, altul intra inainte mirilor si ii incurca.
Mai ales daca sunt copii nasilor, si acestia trebuie sa stea langa miri la Slujba, atunci sa vezi ce iese.Ca nasa in loc sa fie atenta la miri si preot este atenta la copii.
In fine, fiecare cu educatia si felul lui de a fi.Asta se va vedea si la copii.
Din pacate parintele Marius este calul de bataie aici.
Atunci sa il intrebam pe el, ( desi este complet nevinovat ) de ce se plateste Slujba de Cununie, ca celelalte Slujbe nu se platesc, din cate stiu.
Vine preotul in sarbatori si Duminici, ( sau in toate zilele) si face Slujba obisnuita in Biserica, iar dupa aceea mai sta 1-2 ore si face Cununiile programate.
Alexandra
octombrie 17, 2013 @ 11:39 am
Cum putem să facem „private” Sfintele Taine ale lui Hristos? Oare El s-a întrupat doar așa, „privat”? A propovăduit „privat”? Când a făcut minuni, le-a făcut „privat”?
Haide să luăm cele 2 sfinte taine despre care se discuta:
Botezul. Oare Hristos nu s-a botezat în același Iordan în care Sf. Ioan Botezătorul botezase chiar înainte mulți oameni? Mă îndoiesc că Hristos și Sf. Ioan Botezătorul i-au trimis pe toți acasă ca să facă un botez privat. Din câte știu nu se menționează așa ceva nicăieri! Si atunci, botezul nu era o taină, deci cu atât mai mult acum, oamenii ar trebui să participe și să se bucure de încreștinarea unui om.
De asemenea, în Faptele Apostolilor se menționează de mulțimi de creștini care se botezau. Sper să nu greșesc, dar după Pogorârea Duhului Sfânt și cuvântarea lui Petru s-au botezat imediat câteva mii de creștini. Mă îndoiesc că Sfinții Apostoli s-au dus să facă botezuri „private”. Căci atunci n-ar mai fi făcut nimic altceva…
Nunta. Dacă nunta ar fi fost un eveniment privat, atunci ce căuta Hristos la nunta din Cana? Doar nu era rudă cu mirii.
Să fim serioși. Facem nunți cu lăutari, tot blocul, toată strada aude că ne căsătorim. Se împart prăjituri, se joacă hora pe stradă. Dar nunta e un eveniment „privat”?!?!
Invităm la nuntă 200 – 300 de persoane, chiar și mai multe, facem dezmăț, dar nunta e un eveniment „privat”?!?
Postăm fotografii pe facebook de la nunta noastră să primim like-uri de la sutele, poate miile de prieteni și continuăm să spunem că nunta e un eveniment „privat”?
Și culmea, ne deranjează un om care în timpul slujbei de cununie intră în biserică să se închine si să se roage. Că de, cununia e un eveniment „privat”. Poate boschetarul sau bogătașul acela care te „deranjează” în timpul evenimentului privat se roagă si pentru tine și Dumnezeu îl ascultă pentru că a făcut o faptă bună pentru aproapele.
Putem să luăm în discuție și alte taine. De exemplu, spovedania. În trecut era publică, nu individuală ca acum. Dacă nu mă înșel, Sf. Ioan din Kronstadt primise binecuvantare să facă spovedanie de grup. Și el este contemporan cu noi. Perfect de acord, acum este mai bine ca ea să fie individuală, dar vreau să subliniez că înainte Sfintele Taine implicau întreaga comunitate.
Atunci când vrei să te împărtășești, presupun că nu mergi cu propria linguriță să iei din Sfântul Potir și nici nu discuți cu preotul înainte de Sf. Liturghie să fii singurul(a) care se împărtășește. Deci, nici aici nu putem vorbi de un eveniment „privat”.
În momentul în care am vrut să facem totul după voia noastră, l-am exclus poate pe Hristos și atunci totul a devenit „privat”. Hristos este capul Bisericii, care presupune comuniune. Noi nu avem un Hristos „privat”, „individualist”.
Revenind la Sfânta Taină a Cununiei, consider că dacă vrei să o faci așa cum trebuie, o faci! Nu mai ți cont neapărat de haine, de copii, de petrecere sau de alte aspecte. Nu spun că nu sunt importante, dar nu mai ocupă primul loc. Atunci când vrei să faci ceva bun, Hristos ajută! Dar trebuie voința noastră.
Boitos
octombrie 17, 2013 @ 12:08 pm
Ioana, eu nu m-am referit la nuntile alea mari, cu tot tamblaul si nebunia, cu tot felul de traditii si tembelii.Nu cu sute de invitati.
Ci m-am referit la acele nunti mici, unde nici nu se aude ca se casatoreste cineva, unde nu se invita decat familia si ceva rude, unde petrecerea la restaurant dureaza cateva ore (4-5 ).Acela este un eveniment privat.
Nu se poate compara Spovedania cu Cununia, la una nu platesti la alta da.
Si da, m-ar deranja, sa intre cineva in Biserica sa tulbure linistea si rugaciunea preotului, si sa mai mearga si in fata sa sarute Icoanele, atat timp cat preotul spune rugacinile si mintea mea trebuie sa stea la cele spuse de el.
Mai sunt zapaciti din astia , care desi e Biserica plina , Duminica, isi fac loc sa mearga in fata sa sarute Icoanele, de parca nu pot sta 1-2 ore sa mearga dupa aceea.
Trebuie sa se imbranceasca, sa de-a pe toti intr-o parte, si daca mai sta cineva in genunchi poate ca trece peste el ca sa isi atinga scopul.
Alexandra
octombrie 17, 2013 @ 12:32 pm
De acord cu tine, Simona, este nevoie de disciplină în biserică. E deranjant să fie tot timpul foială din pricina sărutării tuturor icoanelor din biserică.
Teoretic, pentru niciuna dintre taine nu ar trebui să se plăteasă, pentru că Hristos este cel care săvârșește taina, preotul este doar intermediar. Sau dacă nu, să fie o taxa pentru toate.
La Spovedanie nu dai preotului bani. De ce? Pentru că nu îl plătești ca să își ierte păcatele. Nu el ți le iartă, ci Dumnezeu. La fel este și cu taina cununiei. Nu preotul te cunună, ci Dumnezeu. Nu se spune chiar în timpul slujbei: ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă? Deci noi ce facem? Îl plătim pe Hristos ca să ne cunune?
Pe cei care nu au bani, îi lăsăm în concubinaj, pentru că nu au bani?
Nu spun să nu dăm preotului niciun ban, însă asta nu este o condiție a săvârșirii tainei sau o diferență între cele două.
Ar trebui să plătim atunci si bani pentru Sfânta Împărtașanie? Îl prețuim pe Cel neprețuit? Cum ne putem permite? Și atunci, ar însemna ca eu dacă nu am bani să rămân fără Hristos?
Să luăm maslul. Oamenii dau pomelnice, dau bani. Dar nu asta îi vindecă. Hristos dă vindecarea, dar nu pentru bani ci pentru credința și dragostea celui ce face maslul și dacă îi este spre mântuire.
Oricare dintre Taine este săvârșită de Hristos, care nu are ce face cu banii nostri! Da, de accord, îi dai preotului bani, așa e cinstit, dar îi dai dacă ai, cât ai. Și asta nu trebuie să fie condiție pentru săvârșirea tainei. Nicidecum!!!
Alexandra
octombrie 17, 2013 @ 2:51 pm
Eu cred ca marea majoritate a nuntilor se petrec intr-un nume fel, intr-adevar sambata, cu „petrecerea” ce continua in noapte, nu neaparat cu betii, insa sunt de acord ca a doua zi nu se mai traieste Sfanta Liturghie cum trebuie. Ca sa nu mai vorbesc ca nici un invitat nu mai poate lua nici macar anafura, chiar daca se duc la biserica cu doar cateva ore dormite…
Argumentele pentru sambata ar fi intr-adevar rudele ce vin de la departare, precum si „programarile” care nu se pot face intotdeauna cand se doreste.
Noi am facut nunta sambata, am mers la masa imediat dupa Slujba de la Biserica si totul s-a terminat pe la 21.30-22.00, deci se poate si asa, nu trebuie sa aducem friptura si tortul dupa 12 noaptea… 🙂
Duminica mi se pare o problema cu mancarea de la restaurant, care probabil este gatita duminica ( unii ortodocsi nu gatesc duminica) si poate de catre personalul restaurantului chiar in timpul Sfintei Liturghii, ceea ce mi se pare destul de necorespunzator…
Problema cred ca este credinta caldicica, care ne pune un val pe ochi si ne punem prioritatile gresit. Pasul cununiei este atat de important, incat ar trebui facut cum trebuie in primul rand duhovnicesc, si mai apoi sa ne gandim la lumesc. Petrecerea trece si noi ramanem cu temelia pe care am pus-o!
Doamne ajuta!
andree
octombrie 17, 2013 @ 3:35 pm
dand,cand simona va avea destula credinta atunci v-a intelege ceea ai vrut sa spui,si eu am fost mireasa anul trecut si nici in cot nu m-a durut ca mi s-a murdarit rochia ,nimeni nu mi-a atras atentia ca am avut rochia murdara sau ca tortul s-a asezat pe o parte de la caldura si alte prostii,astea conteaza cel mai putin ,alte lucruri sunt mai importante la un asa eveniment,si sper sa constientizeze simona intr-o zi care sunt acelea.
simona draga,e normal ca copii sa se poarte asa la o nunta,sunt copii,si tu ai fost copil si nu ai stat ca o stanca cand mergeai la o nunta,si e frumos cand vezi ca alearga pe scari,se joaca,,,fura,, prajituri de pe masa,se baga sub masa,dar tu nu stiu pe ce lume traiesti ca vorbesti asa incapatanat.
sharbinsk
octombrie 17, 2013 @ 5:17 pm
[quote]ale_ioana1987 » 2013-17-10 14:39
Cum putem să facem „private” Sfintele Taine ale lui Hristos? Oare El s-a întrupat doar așa, „privat”? A propovăduit „privat”? Când a făcut minuni, le-a făcut „privat”? [/quote]
Anumite lucruri nu sunt cunoscute tuturor,
[b]” Iar El a zis: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu; dar celorlalţi, în parabole, ca văzând să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă. „[/b]
Lc 8:10
Tainele au și un caracter privat pt că se relevă doar în conștiința omului duhovnicesc.
„Dar sunt alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris”
Ioan 20:30
Noi știm doar o mică parte din revelație, îmbrățișată prin filiera credinței însă apostolii și Ioan Teologul au cunoscut mult mai multe, deci nu totul e deschis publicului ci doar ceea ce e necesar pt mântuire.
În ce privește Taina Căsătoriei e 50-50, este o Taină privată pentru că se petrece între două părți cărora le sunt unite destinele, lor și doar lor.
Dar, este o slujbă cu participare deschisă, pentru că Biserica este un spațiu eminamente public ctitorită de multe ori prin efort colectiv al comunității.
Rugăciunile martorilor duhovnicești ajută mirii,(un necunoscut nu s-ar apuca să bârfească mirii pt că nu cunoaște pe nimeni și de rușine să nu pună o întrebare cui nu trebuie).
Iar teoretic, nunta solidarizează comunitatea și servește ca o cateheză pt viitorii miri într-un ciclu interminabil.
Pe lângă asta comunitatea se îmbogățește cu o nouă celulă care-i asigură viitorul.
Evident că în parohiile de oraș oamenii sunt mult mai distanți, dar nu mi s-a făcut observație dacă am nimerit la un botez la care se filma.
Criteriul pecuniar este irelevant în contextul discuției privat/deschis pt că nimeni nu poate confisca spațiul public și nici nu se presupune că a închiriat locul pt 2 ore.
Ar fi de pork să-ți zică cineva dă-te mai încolo chiar și dacă s-ar filma pentru o înregistrare privată în Biserică.
Slujba de sfeștanie a casei e privată, pt că spațiul e privat nu, pt că am dat bani, altfel am ajunge într-un vid logic în care să considerăm că persoana preotului ne aparține pt l-am plătit și timp de câteva ore e la cheremu nostru.
Locul pare a fi criteriul decisiv !
sharbinsk
octombrie 17, 2013 @ 5:50 pm
Dane, dacă se deschidea articolul direct cu ultima precizare probabil că nu mai erau atâtea postări.
De principiu nu faci o cateheză cu efect maximal dacă plasezi suspiciuni asupra unor oameni care n-au greșit canoanelor.
Mai ales dacă au primit și binecuvântare de la preot în neștiința lor.
Chiar dacă nu sunt spusele autorului ci preluate, trebuie să avem și o anume inspirație în a selecta citatele din care ne facem articolele.
Până și părintele Cleopa spunea în sursa citată că [b]unii[/b], fac asta pt bani, ca o concluzie logică [b]interesul material era „adevăratul motiv” doar pt acei unii[/b].
Știi când era de necontestat goană după desfătări ?
Dacă preotul atrăgea atenție pe această temă iar, enoriașii schimbau parohia doar pt ca să-și facă planul.
Atunci era îndărătnicie.
Probabil că nu vom avea noi zile câte nunți se vor ține de acum înainte sâmbătă seara.
Eu cred că ăștia suntem, acesta e nivelul în care ne scăldăm și atunci și BOR trebuie să găsească un punct comun din care să ne ridice treptat, evident și cu voia noastră.
Acel punct comun de care bine ne ziceai să ținem cont când dialogăm cu atei și oameni ce resping/nu înțeleg anumite adevăruri.
Dacă Biserica s-ar cocoța în spatele restricțiilor s-ar lărgi falia dintre enoriași și cler, ori Hristos învață că un păstor lasă turma pt oaia rătăcită(cam asta ar fi și un înțeles al pogorămintelor).
sharbinsk
octombrie 17, 2013 @ 6:08 pm
Ca o mică paranteză, îmi cer scuze dacă jignesc prin adresarea directă Dane, Claudiule, admine, dar mi se pare că discuția e mai apropiată așa.
Puteți să-mi răspundeți cu Ioane, sau cu Ioaneee când sunt pe lângă rău că nu mă deranjează.
S-auzim de bine !
TABARCEA MARIUS IONUT
octombrie 17, 2013 @ 8:12 pm
Doamne ajuta, tuturor!
Observ cu o oarecare dezamagire ca discutia initiala a deviat destul de mult spre o directie nu tocmai placuta. Totusi, suntem crestini ortodocsi si nu cred ca ne sta bine sa ne contrazicem pe aspecte in care nu suntem pe deplin pregatiti. E valabil doar pentru unii…
Simona, noi am mai avut recent un schimb de idei. Imi dau seama ca din nou te indrepti spre o panta cam alunecoasa. Nu e bine sa judecam la fel cum nu e potrivit sa criticam ceea ce se intampla in cadrul unei slujbe, oricare ar fi ea.
[b]Slujbele savarsite in biserica nu pot fi private. [/b] Slujba in sine este o rugaciune comuna (preot si credinciosi) nu una privata. Caracterul comun sau „privat” nu il da nicidecum banul ci in cel mai bun caz locatia. Desi, repet, dupa parerea mea slujbele nu sunt cu caracter privat. Pot avea cel mult un caracter individual, daca ne referim la un cerc restrans de credinciosi. In Biserica nimic nu se savarseste pe ascuns, mai ales ca prin slujbe omul interactioneaza cu Dumnezeu Care nu lucreaza pe ascuns sau intr-un mod privat.
Acum cativa ani, o enoriasa de-a mea, destul de in varsta, m-a abordat in fata casei ei, pe un ton extrem de discret spunandu-mi: „Parinte as vrea sa fac un Sfantul Maslu la negru!” (chiar asa s-a exprimat). Iar eu i-am raspuns: „Aveti impresia ca noi facem bisnita cu Tainele lui Hristos. Credeti ca le oferim pe ascuns?” Hristos ne-a lasat Sfintele Taine ca mijloace de imbunatatire si de vindecare sufleteasca, nu ca pe niste lucrari oculte, care sa le administram „la negru”… ferit de ochii indiscreti.
Simona, din nou argumentele tale sunt pur lumesti. Nu stiu daca izvorasc dintr-o traire personala a ta, sau sunt doar vorbe aruncate din lipsa de ocupatie. Imi cer scuze pentru atitudinea mea, dar as vrea sa intelegi ca nu putem apela la „legile lumesti” pentru a deslusi tainele bisericesti.
Cununia in sine este o binecuvantare data in primul rand mirilor, apoi nasilor, parintilor, DAR (spune una din ragaciunile de la Cununie) si tuturor celor care participa la respectiva Taina. Nu se face referire strict la familie, rude sau altii asemenea. In general Botezul si Cununia sunt evenimente de bucurie comuna pentru toata parohia si chiar Biserica indeamna sa participe intreaga comunitate la aceste Taine. Eu chiar recomand credinciosilor mei (inclusiv copiilor) sa asiste la aceste slujbe pentru a intari acel sentiment de unitate in randul enoriasilor. Sunt doua slujbe care aduc fericire si nu ar trebui sa avem vreodata sentimentul dezbinarii cand vorbim de ele.
Pe de alta parte, vorbind de copii in Biserica, ei trebuie sa fie nelipsiti de la slujbe. N-ar trebui sa ne deranjeze. Eu incurajez mamele sa stea cu copiii in biserica chiar daca sunt mai agitati pentru ca nu-i putem priva de binecuvatarea lui Hristos. Pentru ca se pot spune multe in acest sens, nu voi insista in a dezvolta ideea. Iti recomand sa citesti un articol foarte frumos scris de o mama si chiar sa iei aminte la acele cuvinte: http://www.doxologia.ro/terapie-pentru-suflet/copiii-la-biserica-cat-cum-ce-conditii
La fel va recomand sa cititi un alt articol, usor mai pragmatic despre asa-zisele „taxe” percepute in Biserica: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/despre-taxele-pentru-biserica-punct-vedere-141678.html
E un punct de vedere…
Trebuie sa mai stii, Simona (valabil pentru toti): Nicio slujba, fie ea Taina, ierurgie, o simpla rugaciune (de dezlegare, de binecuvantatre, de iertare etc.) nu este conditionata in Biserica Ortodoxa de plata vreunei taxe. Sa retinem: NICIUNA!!! Facem abstractie de unii slujitori. Preotul are obligatia si datoria morala de a oficia serviciul divin neconditionat. Daca primeste sau nu vreun sprijin financiar de la credinciosi ramane de discutat. Si aici se pot spune multe despre acest obicei, care are radacini biblice si care la noi in tara are un caracter mai special daca urmarim firul istoric al dezvoltarii societatii noastre. Dar nu detaliem.
Cat despre factul ca unii credinciosi „tulbura” din punctul unora de vedere linistea si frumusetea slujbei, da-mi voie sa am rezerve. Daca in biserica ar fi numai oameni care critica si privesc cu coada ochiului spre ce face vecinul nu stiu unde a ajunge.
Simona, iti recomand, fara sa o spun cu rautate, sa fii mai atenta la slujba (in cazul in care mergi la biserica) si mai putin la ce se intampla in jurul tau. Nu judeca pe nimeni, pentru a nu fi judecata la randul tau. Toti credinciosii indiferent de varsta, au dreptul sa se manifeste in biserica. Bineinteles in mod civilizat. Sa nu ne transformam in fariseul cel „drept judecator”.
A fost o initiativa buna de a schimba titlul. De fapt acum e usor mai nuantat. DAR, eu nu as vorbi de [i]indiferenta [/i]fata de Sfanta Euharistie, in conditiile in care tinerii nu constientizeaza de multe ori importanta ei. Poate ar trebui mai multa catehizare, in primul rand, apoi catalogarea tinerilor drept indiferenti. Nu poti fi indiferent fata de ceva asupra caruia nu esti indeajuns constient.
Cat despre goana dupa desfatari. Oare chiar asta gandesc viitorii soti? Oare face cineva nunta pentru desfatari, neaparat? O nunta in ziua de azi se face mai mult ca o [i]obligatie [/i]impusa de societatea in care traim. Daca nu ar fi aceasta „obligatie” oare am cheltui mii de euro pentru organizare? Sa tinem cont ca in cele mai multe cazuri cheltuielile se acopera din banii de la nunta. o nunta nu se face pentru profit (cel putin in ziua de azi). Ca sa nu mai vorbim ca in mai toate cazurile nunta nu inseamna dezmat, desfatare sau altele asemenea, ci o petrecere ca efect al bucuriei. Sa ne gandim ca Hristos a participat la o nunta, iar nuntile la evrei erau destul de zgomotoase… Intr-adevar nu trebuie sa ajungem la betii, la desfranare sau la alte pacate in urma petrecerii, dar nu putem generaliza pornind de la uscaturi.
Eu as pune drept motive principale: lipsa catehizarii, pervertirea constiintei crestine si de ce nu influenta, de multe ori negativa, a societatii laice.
Iar o rezolvare a problemei sta in mana preotilor, a episcopilor si a Bisericii in general. Cu participarea, bineinteles, a tinerilor!!!
Toate bune va doresc si iertati-ma daca gresesc.
Boitos
octombrie 18, 2013 @ 5:46 am
,,cand simona va avea destula credinta” – andree, nu esti tu in masura sa imi judeci credinta, sa avem pardon, dar nici eu nu pot judeca credinta nimanui.
Sa batem mult din gura e usor, cu faptele e mai greu.
Eu din pacate sau din fericire am fost un copil f. cuminte, f linistit, probabil educatia familiei mele.
Momentan traiesc pe lumea asta, cand o sa traiesc pe cealalta lume o sa iti dau de veste, dar nu poti tu universaliza comportamentul oamenilor, mediul, si caracteristicile lor.
Parinte, domnia tu stai si te rogi in altar, si din altar si pana afara e drum lung, ca atunci cand oamenii nu mai incap in Biserica mai stau si afara, vrand nevrand, nu imi spune nimeni ca ar trebui sa fiu atenta la Slujbe, daca eu stiu ca sunt, si niste oameni vorbesc langa mine despre tembelii, vreau sa stiu cum se poate cineva concentra si ruga, daca auzi mai tare pe cei de langa tine decat pe ceea ce spune preotul.
Sau mama inresponsabile care lasa copii sa fuga prin Biserica, pe afara, care le dau copiilor sa manance in Biserica, si sa auzi fosnetul pungii de la mancare, si rontaitul.M-am nimerit odata langa o femeie care hranea un copil ( in Biserica ) si se auzea in toata Biserica crant-crant, intr-o vreme incep cei dinainte sa se uite in spate, si pana nu a terminat de mancat nu s-a oprit.
Eu nu am spus sa nu stea cu copii in Biserica , dar sa ii educe.
Daca un copil va fi dus de mic la Biserica , atunci el cand va fi mai mare va sta linistit 2 ore.
Cand preotul iese din altar si spune sa se faca liniste, cum crezi ca e?
Exact de aceea mi-am schimbat Biserica unde merg Duminica si in sarbatori.
,,Desi, repet, dupa parerea mea slujbele nu sunt cu caracter privat. Pot avea cel mult un caracter individual, daca ne referim la un cerc restrans de credinciosi.” – la asta am vrut sa ma refer la un cerc restrans de credinciosi, nu la toata populatia de pe strada.
Cred ca nu mai am de gand sa intru in polenici pe subiectul asta, si daca am adus ceva tulburare ( desi ma insel ca am adus ) atunci imi cer scuze.
Dan Tudorache
octombrie 18, 2013 @ 8:32 am
Ioan, ne asumăm criticile. Așa este, cum spui.
Pentru că noi considerăm comentariile parte organică din articol, ca o prelungire a lui, am făcut această precizare, pe baza observațiilor și completărilor voastre.
Întotdeauna suntem recunoscători și bucuroși că încercăm să fim o familie, să ne sfătuim, să ne completăm unii pe alții.
Dan Tudorache
octombrie 18, 2013 @ 8:48 am
Sărut-mâna părinte Marius și… mulțumim pentru completările sfinției voastre, atât în ceea ce privește articolul cât și în dialogul personal cu Simona.
Nu mi-am dat seama decât acum, să fac o precizare importantă pentru înțelegerea articolului:
În ceea ce privește petrecerea de la nuntă, desfășurarea ei nu are un caracter omogen pe întreg spațiul țării. Astfel, în zona moldovei, de obicei nunta începe sâmbăta, undeva pe la 20:00 și se termină pe la 4:30-5:00, duminică dimineața. Și atunci este de înțeles de ce participanții ajung extenuați și îmbuibați (cel puțin 3 mese servite în decurs de câteva ore)… și nu mai merg la Sf. Liturghie.
Dar, din câte am auzit, în alte zone ale țării petrecerea de nuntă începe mai devreme și se termină undeva până în 12 noaptea. Și atunci se schimbă datele problemei, e mult mai rezonabil așa petru că este timp de refacere pentru a doua zi, la slujbă.
În ceea ce privește influiența negativă a societății secularizate, aș introduce cu caracter general la petrecerea de nuntă: abuzul de mâncare și risipa de mâncare.
Se face odată abuz pentru că se servesc 3-4 porții de mâncare în decurs de câteva ore (6-7 ore) + desert.
Iar dacă nu vrei să faci abuz… se face risipă (desigur ea cade pe seama organizatorilor).
Nu o spun ca să arăt cu degetul în alte ogrăzi căci eu însumi am avut parte de o astfel de nuntă, dar e o constatare care se repetă la fiecare nuntă. Foarte multă mâncare începută în farfurii și apoi lăsată așa, ca și cum e scurmată de găini. Mă gândesc câtă milostenie se poate face cu ea. Și nu, nu teoretizez. O spun ca măcar alți tineri să învețe din greșelile noastre pentru că așa cum ați spus părinte… pe noi nimeni nu ne-a învățat asta. Acum știți vorba… tot pățitul e priceput.
Dan Tudorache
octombrie 18, 2013 @ 8:57 am
Simona, din proprie experiență îți recomand să stai mai în față, cât mai aproape de altar, pentru a avea liniște în timpul slujbei. Știm cu toții că în față e mai multă liniște și atenție dar cu cât te apropii mai mult de ieșirea din Biserică, cu atât sunt mai multe incidente. Cele legate de copii sunt adesea involuntare. Nu poți face armată cu copiii în biserică. Așa cum ai spus, tu ai fost o fire foarte liniștită dar unii copiii sunt extrem de energici și neatenți… și nu e vina părinților că nu i-au educat ci pur și simplu acesta este temperamentul copiilor respectivi. Astfel de copii sunt foarte greu de ținut în ”limitele normalului” (defapt chiar comportamentul lor e normal la vârsta lor).
Nu e rău că ai schimbat biserica dacă ai văzut că nu te poți adapta specificului comunității. Nici eu nu pot frecventa o anumită biserică din apropiere pentru că tot timpul scârțâie și se trântește ușa de la intrare… ceea ce mă tulbură.
Dar în nicio biserică nu ai să găsești liniște ingerească pentru că… oameni suntem. Așa că ia lucrurile acestea ca pe niște încercări care să-ți călească sufletul, să dobândești răbdare. Te îndemn să faci din pricina aceasta a slăbiciunii oamenilor prilej de cultivare a unei virtuți.
PS: E adevărat că ne-am cam îndepărtat de la subiect dar sper ca discuția să fi fost de folos pentru toți.
Boitos
octombrie 18, 2013 @ 9:42 am
Dan, multumesc pt sfat.
TABARCEA MARIUS IONUT
octombrie 18, 2013 @ 1:08 pm
Doamne ajuta!
M-am gandit la ceva aseara.
Ar fi interesant si de un real folos [b]sa realizam un material informativ [/b](un pliant, un afis sau altceva de mici dimensiuni)adresat tinerilor si nu numai [b]pentru constientizarea lor cu privire la Taina Cununiei.[/b]
Daca ne putem implica intr-un astfel de demers as fi sustinatorul nr.1.
Putem distribui acest pliant in biserici sau cu alte ocazii.
Ar trebui sa luam atitudine intr-un mod mai practc
Dupa ce am insirat opinii si pareri la acest articol ar trebui sa aplicam si practic cele discutate.
Astept un raspuns!
Si va asigur de colaborarea mea.
O zi binecuvantata tuturor!
sharbinsk
octombrie 18, 2013 @ 4:41 pm
Părinte, cu riscul să fiu cârcotaşul de serviciu, care credeţi că va fi finalitatea acestui demers ?
Credeţi că acele pliante vor zidi sau vor ajunge în primul coş aruncate în grabă de către fătuţa care tocmai a primit un OB, gratis şi lecţii despre sexualitate de la cei care vor să-şi vândă produsele pe o masă de cobai ?
Ce vreau să spun e că există o luptă inegală între mijloacele duhovniceşti şi propaganda hedonismului.
Decât să se risipească pe pliante nu mai bine s-ar tipări mai multe cărţi cu campania tinerii îşi păstrează fecioria până la căsătorie ?
Cărţi care cu grija unor dascăli nu vor fi vandalizate şi vor fi aduse la cunoştinţa clasei.
Evident, şi acea carte are un mic dezavantaj prin volumul ei, dat fiind că mulţi tineri nu citesc.
Dar fiind aşa de voluminoasă, tot se pot selecta ceva seminţe din ea, chiar prezentând poveştiri mai scurte.
E doar o părere, sunt convins că dumneavoastră efectuaţi acţiuni de catehizare cu privire la căsătorie.
Dar cum credeţi că i-am putea capta eficient pe cei căldicei ?
Că la catehizare vin tot cei interesaţi de duhovnicie, deci dacă le-ar fi împărţite lor, ar fi un circuit semi-deschis(în eventualitatea în care ei, transmit mai departe), pt că ei ştiu mare parte din lucruri şi nu s-ar atinge publicul ţintă, decât în mică măsură.
TABARCEA MARIUS IONUT
octombrie 21, 2013 @ 7:47 pm
Doamne ajută!
Acum câteva sâptămâni mă aflam la Mănăstirea Petru Vodă.
Intrând în biserică, la pangar, printre lumânări şi hârtii pentru pomelnice am văzut câteva “foi volante” (ca să nu le spun pliante) editate de revista “Familia Ortodoxă”. Poate cunoaşteţi acest demers…
Ce scria cu litere de-o şhioapă în aceste materiale: despre nocivitatea televizorului asupra minţii copiilor (unul dintre ele) şi despre divorţ (altul). Nu ştiu câte au fost tiparite. De costuri nici nu m-am întrebat.
Am luat câteva din fiecare (vreo 60 în total), apoi le-am lăsat pe o măsuţă în biserică la mine. Nu întâmplător. Am vrut să văd reacţia credincioşilor. S-au epuizat la o singură slujbă… Ce-au făcut cu ele, Dumnezeu ştie! Măcar am convingerea că titlul l-au citit şi i-au pus pe gânduri…
M-a bucurat ideea de a transmite un mesaj într-o formă concentrată. Pe scurt, dar cu multă substanţă.
Astăzi nu prea stă nimeni să citească cărţi. Mai ales cei tineri.Deşi cărţile au rolul lor incontestabil.
Astăzi trebuie să transmiţi mesajul cu viteză şi la nivelul aşteptărilor celor care te ascultă.
Poţi scrie sute de cărţi pentru a dezvolta o idee. Dar mă îndoiesc că vor avea un impact foarte mare, la câţi cititori serioşi mai sunt astăzi.
Mergând după principiul că [i]o imagine poate fi cât o mie de cuvinte[/i], aş enunţa un altul: [i][b]Un cuvânt potrivit şi scurt poate fi cât o mie de cărţi[/b][/i].
De ce oare un singur citat din Sfinţii Părinţi poate lămuri un subiect teologic? Pentru că e scurt, spus simplu, pe înţeles. Şi vă spun sincer că admir iniţiativa Asociaţiei OT de a ne descoperi adevărurile de credinţă prin citatele Părinţilor noştri.
Cam la asta m-am gândit când am făcut propunerea cu pricina.
Mai ales că subiectul abordat (Cununia în zi de duminică) nu are nevoie de zeci de studii de teologie sau păreri pentru a putea fi lămurit.
Pe de altă parte orice demers pe teme duhovniceşti nu poate avea un efect imediat. El se vede în timp.
Eu aş fi bucuros şi mulţumit sufleteşte dacă măcar un cuplu de tineri ar face cununia duminica doar pentru că a văzut la un moment dat în biserică, scris cu litere de-o şchioapă pe o hârtie: [i][b]Să faci cununia în zi de duminică…[/b][/i]
O seară frumoasă vă doresc!
sharbinsk
octombrie 21, 2013 @ 10:10 pm
Ok, acum după noile precizări e posibil să iasă ceva interesant, dacă spune-ți că au avut succes lucrurile și e mai subtil așa decât, să se atragă atenția după ce mirii au făcut majoritatea pregătirilor și să rămână cu buza umflată .
Dacă, așa stau lucrurile, oare nu s-ar putea face un afiș pus lângă lista cu taxe pt servicii religiose, în care să se scrie, „în această parohie nu programăm cununii sâmbătă seara întrucât dorim să protejăm Euharistia unită cu Taina Cununiei” ?
Credeți că ar atrage mustrări de la ierarhi un paroh care ar proceda așa ?
Dacă e vorba de asta probabil că le-ar atrage și după ce un cuplu nemulțumit că n-a fost programat sâmbăta pârăște parohul la mai marele său(cu sau fără afiș) justificând și cu pliantul.
Pentru ca să încetățeniți o practică în acest sens ar trebui ca în perioada dinaintea nunților să puneți în continuu, câțiva ani la rând astfel de pliante și să susțineți și prin cateheze,predici și spovedanie acest lucru pt ca oamenii să înțeleagă, probabil și predicile plasate pe net, gen paroh x de la Biserica Sf… despre cununie și Euharistie.
Acum vorbesc la modul abstract, înțeleg că aveți o parohie foarte compactă, de sat în care nu se suprapun zeci de evenimente și atunci puteți să programați duminică nunțile.
Mulțumesc pt urare, probabil vom auzi părerea adminilor când se vor întoarce din tabără, dacă nu v-au contactat deja pe mail.
Fie ca Bunul Dumnezeu să vă onoreze cu gânduri bune în continuare !
Doamne ajută !
Dan Tudorache
octombrie 24, 2013 @ 10:25 am
Sărut-mâna părinte!
Am citit tot ce ați scris și n-am ignorat propunerea dumneavoastră doar că suntem foarte prinși, Claudiu e plecat, eu am treabă cât cuprinde. (De asta e și așa ”liniște” pe site)
Când se întoarce Claudiu vorbesc cu el și vedem dacă putem face ceva în acest sens pentru că ideea e foarte bună și e păcat de ea să nu-i dăm un sprijin.
Până atunci vă rog să aveți cu toții răbdare.
Aduc și o completare la articolul de față, cu câteva cuvinte ale părintelui Nicolae Tănase: [url]http://acvila30.ro/pr-nicolae-tanase-inainte-cununia-se-facea-in-liturghie/[/url]
TABARCEA MARIUS IONUT
octombrie 31, 2013 @ 8:42 pm
Doamne ajută!
Am citit articolul. Mi-a întărit încă odată idea că NOI (toţi) suntem oarecum vinovaţi de fenomenul nunţilor de sâmbăta. Un motiv în plus de a veni cu un freamăt de conştientizare atât în rândul preoţilor, cât şi a tinerilor. Cine ştie, poate vom reuşi să schimbăm mentalitatea…
Sincer să fiu, mi-ar plăcea nespus de mult să fac o cununie în timpul Sfintei Liturghii, din mai multe motive.
Câtă solemnitate şi ce valoare ar (re)dobândi Cununia…
O seară binecuvântată!
sharbinsk
octombrie 31, 2013 @ 9:04 pm
E bine totuși că omenii încă se mai cunună religios, nu va mai trece mult și preoții vor vrea să facă o cununie chiar și sâmbăta, de multe ori fără să aibă pe cine să cunune.
Sau și mai rău, vor avea mai multe cereri pt cununii mixte ortodocși-catolici, decât ortodocși-ortodocși, cum deja se întâmplă în Mitropolia păstorită de Serafim Joantă și în alte zone occidentale.
[quote]
Câtă solemnitate şi ce valoare ar (re)dobândi Cununia…[/quote]
Solemnitatea cununiei nu e condiționată de alte date decât cele oprite pt posturi, altfel interpretând per a contrario cununia sâmbăta e mai puțin solemnă.
Pe mine m-ați convins totuși că are alt farmec și vibrație o căsătorie lipită de Liturghie și o să încerc să discut cu cunoscuții care sunt aproape de cununie despre acest aspect.