O altfel de milostenie
Stim cu totii ca astazi, printre miile de nevoiasi, exista si o intreaga industrie a cersetoriei ce ne face sa fim retinuti din a infaptui milostenia in bani. Parca ne-a lovit pe toti o boala a suspiciunii, incat si atunci cand dam un banut unui cersetor murdar, slab si cu hainele rupte, tot nu ni se inmoaie inima de starea deplorabila a celui din fata noastra si ne gandim, nu care cumva sa foloseasca banutul dat de noi pe tigari, bautura sau sa-l dea altcuiva care este „in spate”. Si lucrurile se complica si mai mult in mintea noastra caci, pe de o parte Biserica nu incurajeaza cersetoria, si bunul simt ne invata la fel, dar totusi Mantuitorul ne-a spus ca „Oricui iti cere, da-i” (Ev. Luca 6:30), nelimitandu-se la a ne spune sa dam bani. De aceea va propun o altfel de milostenie, care nu are legatura cu banii, ce au devenit pricina de multe poticniri.
Sa dam mila noastra, dusmanilor nostri. Iar daca nu avem dusmani cu siguranta avem fiecare in viata noastra sau in casa noastra, persoane care ne sacaie, care ne sunt „antipatice”, persoane care ne deranjeaza mereu prin atitudine si comportament, fie ca acele persoane intruchipeaza colegul de scoala, de servici, sau vecinul. Fie ca acele persoane sunt parintii chiar, frati si rude mai mult sau mai putin indepartate.
De aceea va indemn pe fiecare sa dam ceva din inima noastra, care sa ne faca sa intelegem starea de chin in care se afla cel care este potrivnic intelegerii dintre semeni, caci raul din sufletul omului este un chin ce macina permanent. Sa ni se faca mila de cel care ne barfeste sau batjocoreste (chiar si public), ca de o persoana bolnava ce sufera de lipsa dragostei, a intelegerii si a rabdarii.
Si vrednice de mila sunt astfel de persoane, ce au pierdut iubirea de aproapele, ce au saracit in dragoste iar acum cersesc la noi prin insulte, reprosuri si neintelegeri, ceea ce nu au. Sa le dam noi din mila ceea ce le lipseste: dragostea. Cum ni se face mila de un sarac fara haine pe el si plin de bube, macar asa sa ni se faca mila si de un sarac in dragoste, plin de bubele maniei si ale tinerii de minte a raului, caci acestia din urma sunt mai de plans decat primii. Un sarac lipsit de cele materiale, poate este mai bogat sufleteste decat multi crestini virtuosi prin rabdare si smerenie, de aceea un astfel de napastuit poate este un cetatean al cerului inca de pe acum, pe cand un om manios, tafnos si greu de suportat se duce la judecata cu sufletul ranit si inegrit de rautate, facandu-se vinovat de chinurile vesnice, de care sa ne fereasca Dumnezeu. Ferice de cel ce rabda aici toate stramtorarile si mila celor care si-au impietrit inimile, ratacindu-se de la dragostea de Dumnezeu si de aproapele.
Si facand o astfel de mila, nu numai ca nu vom saraci, dar ne vom inbogati mult mai mult cu dragoste si vom satura si vindeca si pe cei din jurul nostru, care sufera de lipsa ei.
(Claudiu)
MONICA
iunie 30, 2009 @ 11:07 am
Claudiu iti spun ce mi-a zis mie preotul .Mi-a dat un citat din Sf Vasile (pacat ca nu mi-l amintesc ) si a spus sa na gandim bine inainte de a da.
Mai mult mi-a spus ca de ex de ceea ce se intampla peste hotare -cersetoria si furturile -noi suntem de vina -ptr ca incurajam lenea si cersetoria.
Iar eu iti spun -Sf AP.Pavel a spus -cine nu munceste ,nici sa nu manance.
Lenea e un pacat .Eu ce fac il incurajez?
Iarta-ma dar aici nu pot fi de acord cu tine niciodata.
E opinia ta.Ti-o respect ,dar nu sunt de acord.
UNA E MILOSTENIA CATRE CINEVA IN NEVOIE ,ALTA E INCURAJARAEA PACATULUI -A LENEI SI INSELACIUNII.
MONICA
iunie 30, 2009 @ 11:11 am
IISUS NU A SPUS NICAIERI IN BIBLIE SA-I AJUTAM PE LENESI SI MINCINOSI.
Ci pe cei SARACI .
Daca tu gasesti un astfel de citat in care Iisus incurajeaza pacatul te rog sa mi-l dai .Parca nici lenesii nu intrau in imparatia cerurilor .
Am sa caut citatul ca sa nu spun prostii.
MONICA
iunie 30, 2009 @ 11:18 am
Chiar daca ei nu sunt mentionati in acel citat sunt mentionati cei nedrepti -ori cand minti si inseli sau spui ca nu poti cand de fapt nu vrei sa muncesti ptr ca ti-e lene ,nu ai cum sa fii drept.
Asta e opinia mea si mi-o sustin.
Nu treb nimeni sa fie de acord cu mine.Dar nici eu nu treb sa fiu de acord cu mesajul de mai sus.Mai ales ca si preotul meu nu e.
Numai bine!
Dan
iunie 30, 2009 @ 12:33 pm
Monica, nu te supara ca-ti spun, dar cred ca ai inteles gresit mesajul articolului. Bate in cu totul alta parte decat cea pe care o invoci. Si nici macar nu sustine incurajarea cersetoriei.
MONICA
iunie 30, 2009 @ 12:38 pm
Dan eu m-am legat de partea asta-„Parca ne-a lovit pe toti o boala a suspiciunii, incat si atunci cand dam un banut unui cersetor murdar, slab si cu hainele rupte, tot nu ni se inmoaie inima de starea deplorabila a celui din fata noastra si ne gandim, nu care cumva sa foloseasca banutul dat de noi pe tigari, bautura sau sa-l dea altcuiva care este “in spate”. Si lucrurile se complica si mai mult in mintea noastra caci, pe de o parte Biserica nu incurajeaza cersetoria, si bunul simt ne invata la fel, dar totusi Mantuitorul ne-a spus ca “Oricui iti cere, da-i” (Ev. Luca 6:30), nelimitandu-se la a ne spune sa dam bani. „
Scuze ,daca am inteles eu ceva gresit.
ionutz
iunie 30, 2009 @ 12:38 pm
Oare Hristos nu stia dinainte ca iuda o sa il tradeze ?Si totusi s-a purtat cu iubire fata de el….Aici dupa parerea mea e ideea articolului…:-)
Dan
iunie 30, 2009 @ 12:41 pm
Da Ionut. Pana la urma este vorba despre iubirea de vrajmasi si a tuturor celor care ne intristeaza. Iar daca ni se face mila de ei inseamna ca o sa-i si intelegem si ii vom putea ajuta astfel dupa puterile noastre.
Dan
iunie 30, 2009 @ 12:48 pm
Da Monica, te cred ca aceea este partea care te contrariaza, dar spune-mi te rog ce este gresit in ea? Eu pot sa-ti spun ca m-am poticnit de multe ori in a da milostenie (in bani) atunci cand mi s-a cerut desi persoana din fata mea arata jalnic. Si asta datorita faptului ca „daca face cine stie ce cu banii, sau nu merita”. Cati au patit la fel ca mine, mana sus va rog :-). Am eu dreptul sa judec si sa cataloghez omul? nu cred. S-ar fi suparat Domnul ca dau cu mila si intelegere? Nu cred. Cu toate acestea in cuvintele citate, se spune clar ca biserica nu incurajeaza cersetoria si bunul simt ne invata la fel. Deci nu vad nici o incurajare a cersetoriei. Si mai ales ca este vorba despre o altfel de milostenie :-). Cred ca aici a fost neintelegerea ta Moni.
MONICA
iunie 30, 2009 @ 1:51 pm
Neintelegerea Dan se datoreaza si faptului ca tot in legatura cu acesta tema a milosteniei , dar pe un alt mesaj de pe site eram indrumati sa dam ORICUI.Si acolo am fost de aceeasi parere .
florinm
iunie 30, 2009 @ 4:17 pm
Grea porunca este aceasta: NU JUDECATI CA SA NU FITI JUDECATI!
Cine are minte de inteles, sa inteleaga!
Iuliana
iunie 30, 2009 @ 4:23 pm
Frumos articol si folositor celor care vor incerca sa puna in practica aceasta cu adevarat mare, dar greu de facut milostenie a rabdarii celui neputincios, prin patimile lui, altele decat ale noastre, care incercam sa-i deschidem bratele cu putintica dragoste de aproapele ce ne-a mai ramas! Daca ne vom aduce aminte ca si noi suntem patimasi in altele, iar apropiatii nostri sunt chemati sa ne rabde, poate vomj avea mai multa mila. Sa ne ajute Dumnezeu!
Da, am patit si eu ca tine! De cate ori! Dar intr-o zi mi-am zis sa nu mai judec in niciun fel ci, pur si simplu, daca am, sa-i dau celui ce-mi intinde mana. Are Domnul grija sa nu-i intrebuinteze spre pierzare. Iar eu…exersez micsorarea egoismului!
adriana
iunie 30, 2009 @ 8:31 pm
pot sa-ti dau o nota pentru acest articol?…10…si sa-ti spun si ce ma rog eu cand ies din casa…sa imi lumineze Dumnezeu mintea…in felul acesta nu imi mai pun intrebari daca sa dau sau sa nu dau celui ce imi cere…are Dumnezeu o socoteala cu fiecare…si cu cel ce cere si cu cel ce da…mai fac ceva…nu refuz nici un pliant pe care mi-l ofera cineva pe strada, chiar daca il citesc sau nu, il iau…nu il arunc la primul cos…il tin in geanta si il citesc sau il arunc acasa ma gandesc ca as putea fi eu in locul celui care face acest job si nu mi-ar conveni sa fiu refuzat…in ceea ce priveste celalat aspect al milei de care vorbesti…pai nu asta inseamna sa intorci si celalat obraz?…sa raspunzi la toate cu dragoste…e greu dar merita exersat…banuiesc ca ai observat cat de mult imi place mie acest verb…a exersa…dardindar: Exersez schimbarea mea
adriana
iunie 30, 2009 @ 8:34 pm
dardindar: A doua porunca
Razboi întru Cuvânt » IN
iulie 1, 2009 @ 1:55 am
[…] Ortodoxia tinerilor: O altfel de milostenie […]
camelia
iulie 1, 2009 @ 4:10 pm
este destul de greu sa judeci oamenii dupa aparente,dupa propriile sentimente,dupa privirea lor,dupa…
adevarul ca cel care are cu adevarata nevoie nu cere,nu se verifica intotdeauna.
mi-aduc aminte cum odata,cineva cerea un ban,eu il priveam cu ochii goi si inima impietrita;am vazut cum langa mine o femeie cu posibilitati mai modeste scoate 1 leu si il intinde omului;atunci am simtit rusine fata de egoismul meu.
in acel moment un gand a inceput sa incolteasca in minte:oare ce o fi mancat omul acesta astazi?cum este viata lui?
am simtit cum rusinea,mila si un sentiment greu de descris in cuvinte m-a invaluit:rusine si nimicnicie fata de mine insami.
brusc,totul in jur devenea cenusiu,uniform si rece;-)isparea comunicarea si odata cu ea,caldura emanata de sufletele oamenilor din jur…
era un moment surprins in reclama tv cand regina de gheata sufla si totul in jur ingheata-dar aici pe fond gri,cenusiu,deprimant…
de atunci incolo,obisnuiesc sa dau celor care cer de la mine-exceptie fac cei ce se regasesc constant la intrarea in biserica,zi lumina-cu gandul ca daca omul acela este in stare sa se umileasca cerand,atunci cu siguranta are nevoie;chiar si pentru a-si rotunji venitul zilei,caci altfel are de suferit…
camelia
iulie 1, 2009 @ 4:14 pm
de ce exceptie fac cei de la intrarea in biserica?
pentru ca,intr-o zi neavand bani de dat,am avut proasta inspiatie sa spun ca nu am,sa ma justific oarecum,iar reactia lor-oameni in putere,cu varsta de 30-40 ani in medie-a fost una de bataie de joc!
Saurian
iulie 1, 2009 @ 5:16 pm
Apropo de milostenie să povestesc o întâmplare interesantă: odată mergând să îmi fac copii xerox sau ceva întâlnesc un om la vreo 40-50 de ani. Omul îmi cere 2 lei să îşi cumpere ceva unguent pentru picior. Eu ştiam că am doar 5 lei aşa că nu aveam să îi dau 2 lei şi spun că nu am. Mă gândeam că aveam nevoie de toţi banii. Mai spune ce spune şi văzând că nu am pleacă. După ce pleacă îmi aduc aminte că mai aveam vreo 2 lei şi când mă întorc să îi dau banii văd că omul merge la bar. Îmi cerea banii tipul să îşi cumpere de băut şi Dumnezeu a făcut să uit pentru a nu îi da bani.
MONICA
iulie 1, 2009 @ 5:47 pm
Trebuie sa recunosc ca am dat cate ceva de cateva ori unor persoane carora nu le-as fi dat in mod obisnuit , doar de „gura celor de aici „ (iertati-mi expresia ) si nu din proprie convingere.
Si acest lucru l-am marturisit si inaintea Lui .Si chiar consider ca acelea nu au fost fapte bune .
MONICA
iulie 1, 2009 @ 5:47 pm
Erau persoane indoielnice.
florinm
iulie 1, 2009 @ 6:13 pm
Monica, nici daca crezi ca STII despre cineva ca face ceva rau, sa nu-l judeci, sa nu-l cataloghezi. Daca nu vrei sa dai e altceva, dar nu-l judeca pe el. Imi amintesc de un sfant din Rusia (nu-i mai stiu numele si imi pare atat de rau..) care foarte des intra intr-un bordel. Era monah si foarte multi il judecau, spunand ca e desfranat, dar el se ducea acolo, in taina, sa le vorbeasca celor de acolo despre pacatele mari pe care le savarseau. Dupa moartea sa, au mers cativa care-l judecasera, dorind sa „dea in vileag” faptele sale, pacatul sau. Si au aflat ce facea, de fapt, sfantul, in bordel. A salvat foarte multe suflete din ghearele diavolului.
Am zis ca nici daca stii, sa nu judeci… Dar daca nu stii? Cu atat mai mult nu trebuie sa judeci, sa tragi concluzii pripite!
Poate ca mi se va spune ca exemplul meu este fortat. A fost un exemplu despre cum nu trebuie sa judecam pe altul, nici macar cand vedem cu ochii nostri ceva la el. Hristos ne vrea pe toti sa fim cu El, de ce sa luam noi cuiva acest drept? Stam pe acelasi Scaun cu El, cumva?
MONICA
iulie 1, 2009 @ 6:26 pm
Am spus ca mi se par indoilnici -ceea ce e adevarat .Nu am spus era nesimtit sau rau sau mai stiu eu cum.Si Florin inainte sa atragi cuiva atentia -gandeste-te si la pacatele tale.
MONICA
iulie 1, 2009 @ 6:27 pm
*indoielnice.
florinm
iulie 1, 2009 @ 6:32 pm
Monica, am scris cele de mai sus gandindu-ma, desigur, si la mine. Chiar daca m-am adresat tie. Ma rog Domnului sa ma ajute sa-mi vad toate pacatele, apoi sa fac pocainta. Ma infricosez la gandul ca as putea judeca pe cineva, pe vreun sfant al Lui Dumnezeu. Numai Domnul cunoaste „dispozitia” fiecaruia.
Doamne ajuta!
MONICA
iulie 1, 2009 @ 6:38 pm
„Ma infricosez la gandul ca as putea judeca pe cineva, pe vreun sfant al Lui Dumnezeu. „
Te referi la faptul ca unii dintre ei ar putea ajunge sfinti?
Nu am inteles ideea din com.
florinm
iulie 1, 2009 @ 8:02 pm
Vorbesc de faptul ca nu putem sti pricina pentru care cineva face ceva la un moment dat, nu stim ce suparari are, nu stim ce „circumstante atenuante” are in ochii Domnului, noi nu putem judeca, ci doar Domnul. Referitor la cersetori, daca dai de pomana, bine, daca nu dai, iara bine (fiecare dupa cum il lasa inima), dar sa nu ii judecam pe cei din fata noastra.
Doar asa putem cunoaste linistea de care vorbea Adriana (dar din dar) intr-un comment la articolul asta: „Ştiţi care e cel mai liniştitor lucru din lume?”
Adriana
iulie 12, 2009 @ 9:16 pm
Buna din nou!
Eu sunt Adriana cea polemica, alta decat Adriana de mai sus, insa subscriu la ceea ce a zis ea:
„si sa-ti spun si ce ma rog eu cand ies din casa…sa imi lumineze Dumnezeu mintea…in felul acesta nu imi mai pun intrebari daca sa dau sau sa nu dau celui ce imi cere…are Dumnezeu o socoteala cu fiecare…si cu cel ce cere si cu cel ce da…”.
Am de a face cu acei tigani romani care cersesc in Franta, de care francezii incep sa se cam sature, cu exceptia organizatiilor care lupta pentru ei desi concret nu au de multe ori ce sa le propuna. Este usor a-i acuza ca sunt lenesi (si eu am facut-o, si sunt convinsa ca nu mereu pe nedrept), insa acum, ajungand sa le cunosc mai indeaproape situatia si viata, vad ca nu am mereu dreptate in judecatile emise. Este gresit sa incercam noi sa ii judecam. Si ceea ce m-a mai revoltat aici (si iar am judecat fara sa am voie) este faptul ca exista si barbati tineri francezi care stau si cersesc pe strazi, uneori si cu cate o pisica sau un caine dupa ei, pe care il hranesc tot din banii de cersit.
In 3 ani de zile, am vazut pe strazile acestui oras frantuzesc mai multi cersetori decat am vazut o viata in Romania.
Asa ca m-am intrebat si eu de multe ori cum sa impac cele doua:
„celui care iti cere, da-i”, si „cel care nu munceste sa nu manance”.
Si ceea ce am ajuns sa inteleg este ca e bine sa il inveti pe om sa pescuiasca ca sa poata sa isi prinda singur pestele, dar pana sa ajunga sa invete sa pescuiasca, trebuie totusi sa se si hraneasca. Iar a invata sa pescuiasca inseamna sa invete si sa nu mai fie lenes, acolo unde este cazul.
Deci cum trebuie procedat? Nu am gasit o „reteta”, si de aceea am zis ca numai Dumnezeu stie mai bine, asa ca il rog mereu sa ma lumineze ce sa fac de la caz la caz. Si ceea ce incerc sa fac in mod constant, este sa fac o mica rugaciune pentru cersetori ca sa le dea Domnul mai multe decat suntem noi in stare, si sa ii ajute pe fiecare in parte sa invete sa iubeasca munca, si sa isi gaseasca pana la urma ceva de lucru ca sa nu mai fie nevoiti sa stea si sa cerseasca pe strazi…
Adriana
iulie 12, 2009 @ 9:25 pm
Si ceea ce imi vine acum in minte:
„cine nu munceste sa nu manance” este o invatatura despre ceea ce sa fac pentru mine, ca si crestin: sa nu fiu lenesa. Deci daca vreau sa il invat pe altul sa nu fie lenes, este doar prin exemplu personal.
„celui care cere, da-i” este ceea ce trebuie sa fac, tot ca si crestin, pentru aproapele, sa il ajut in nevoie, fara sa judec eu din ce cauza se afla el in nevoie.
Cu alte cuvinte, prin munca mea ii arat cum trebuie sa faca, prin milostenia mea il ajut sa traiasca pana in momentul in care, in sfarsit, ajunge si el sa faca la fel. Iar prin rugaciune, completeaza Domnul neputintele noastre, ale amandurora…
admin
iulie 12, 2009 @ 9:55 pm
Asa este Adriana. Ai concluzionat foarte bine. Sa insotim tot ce facem cu rugaciunea si astfel vom intelege lucrurile mult mai bine, mult mai in profunzime, iar acolo unde nu putem noi poate Domnul.
o prietena
noiembrie 24, 2009 @ 11:06 pm
eu si o prietena avem o dilema la care speram la un raspuns.am gandit ca milostenia trebuie s-o incepem in primul rand cu cei din jurul nostru.Am fost darnice,dar apoi am vazut ca cei carora le dam au inceput sa abuzeze,sa ia fara sa ceara.prietena mea chiar nu stie ce sa mai faca si m-a rugat sa va intreb.e studenta si se descurca greu cu banii,iar cineva s-a obisnuit sa abuzeze, nu stie ce sa mai faca, e pacat sa impui niste limite ?
Multumesc.
D
noiembrie 24, 2009 @ 11:10 pm
Cum adica s-a obisnuit sa abuzeze? Detaliaza putin.
o prietena
noiembrie 24, 2009 @ 11:33 pm
prietena mea nu mi-a dat detalii ca nu a vrut sa vorbeasca de rau acea persoana,dar mi-a zis ca nu mai stie ce sa faca,a fost amabila,in sensul ca a impartit ce are cu fetele cu care locuieste , dar ca apoi persoana respectiva a inceput sa ia fara sa ceara si mi-a pomenit ceva ca sta prost cu banii si a zis :nu mai stiu ce sa fac, intreaba te rog pe site,ca ea nu are net
Adriana
noiembrie 25, 2009 @ 2:09 am
Am fost si eu in situatia asta, si ceea ce am facut a fost sa Il rog pe Domnul sa opreasca El abuzul. Si l-a oprit. Fara sa fac eu nimic.