O ciocolată sau o privire caldă?

Zilele trecute am fost in oras cu niste amici. Avand si eu pofta de inghetata, mi-am cumparat una , alaturi de amicii mei. Mai tarziu, mi-am mai cumparat si un milkshake de banane. Ca si cand nu ar fi fost de ajuns, mi-am satisfacut pofta si cu o gogoasa cu ciocolata ( doar nu putea sa lipseasca ciocolata din tot festinul acela….). Mentionez ca toate le-am cumparat seara, si fara sa imi fi  fost foame.

De cate ori nu ni se intampla ( inclusiv mie), sa aruncam bani doar pentru a ne satisface niste pofte? Fara a ne gandi  : „Stai, eu de ce cumpar asta?Caci nu mi-e foame.” Suntem dispusi sa aruncam bani pe atatea lucruri care nu ne folosesc la nimic, suntem dispusi sa ne satisfacem poftele, in loc sa ii ajutam pe altii. Corul catedralei avusese zilele trecute un concert. La final, s-au impartit mai multe cutii de ciocolata belgiana ( nu toata ziua mananci ciocolate belgiene).

Am luat si eu , si desi am o patima a ciocolatei ( as manca cat pentru 5 persoane), nu am mancat-o. La iesirea din biserica, am vazut mai in departare o batrana cu handicap. Pe langa cativa banuti , i-am dat si ciocolata. Nu pot sa exprima privirea plina de uimire, de bucurie,de caldura ,( nu putea vorbi, saraca ) pe care mi-a dat-o. Acea privire m-a facut sa am un junghi in inima, aducandu-mi aminte cu durere de cate ori mi-am cumparat cantitati enorme de ciocolata, de cate ori mi-am cumparat Fornetti sau alte patiserii, fara sa imi fi fost foame, ci doar de pofta, fiind imbiata de mirosul lor.

Acelasi lucru il putem spune despre oricare obiect, care ne satisface o bucurie desarta. Tot in seara aceea ma gandeam, cum multi dintre noi, de sarbatorile de Paste si de Craciun, cumpara cu atata bucurie tot felul de obiecte ornamentale, stelute, ingerasi, iepurasi, lumanari, si isi umpla casa in fiecare an ( de parca nu s-au adunat destule ornamente de-a lungul anilor, mereu trebuie improspata colectia). Si in timp ce ne impodobim casa cu atata drag de ornamente, nu ne gandim ca afara poate e un om caruia i-ar prinde bine o manusa, o caciula sau o supa calda.Mergem in oras sa mancam o pizza, de multe ori fara a ne fi foame, ci doar ca ne este pofta de o pizza. Interesant ca ne permitem sa aruncam banii pe o pizza daca nu ne este foame, dar nu am putea sa aruncam banii pe o pizza, pentru a o oferi unei cersetoare cu copilasi. „Cum sa ma pun sa cumpar mancare pentru cei de pe strada? Totusi nu imi permit chiar asa mult, am si eu o familie.” Bine, dar decat sa fim dispusi sa aruncam bani doar pentru a ne potoli noua pofta, mai bine am utiliza banii aceia pentru a potoli foamea altora.

Sa nu mai vorbesc de numeroasele reclame la Teleshopping, care conving atata lume sa dea banii pe aparate care mai de care, profesioniste in taierea unei rosii.

Poate unii din noi au o situatie financiara destul de buna incat sa isi permita sa ofere cativa lei unui batran care cerseste, in drum spre lucru. Bineinteles, Dumnezeu apreciaza si asta. Dar intrebarea este daca am putea renunta la placerile noastre personale, fiecare avem cate una, pentru folosul altcuiva. Nu sunt deloc o impatimita a modei, dar am destule haine in dulap incat sa nu mor de frig, sa nu fiu lovita de ploaie sau  de ninsoare. Cu toate astea mi se intampla sa vad cate o bluza foarte draguta care imi pica cu tronc, si tin neapart sa o cumpar. Ma intreb , daca as trece pe langa un sarac care dardaie in niste zdrente, as fi capabila sa iau bluza tocmai cumparata din plasa si sa i-o dau?  Caci e una sa dai haine la saraci care nu le mai folosesc, nu imi mai sunt bune sau nu imi mai trezesc incantarea aia desarta de haina noua, si e una sa fii capabil sa renunti la acele obiecte, care pe moment te fac sa te invarti in jurul lor de incantare. Esti pus sa alegi intre placerea ta egoista si dragostea pe care o poti arata aproapelui tau.

Sa incercam sa renuntam la cele care nu ne aduc nici un folos duhovnicesc si sa incercam sa ne biruim patimile. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa devenim mai buni, sa ne ajute in lupta cu poftele si placerile noastre. Sa ne rugam se ne umple de iubire pentru aproapele si de dorinta de a-l ajuta.Sa incercam sa ii ajutam pe ceilalti, dupa putinta noastra, sa ii ajutam atat in plan fizic, cat si duhovnicesc.
Iar atunci cand alegem sa ne ajutam apropiatii, sa ne rugam la Dumnezeu si sa avem grija sa nu picam in pericolul foarte raspandit de a ne inalta  pe  noi insine pentru faptele noastre bune.

„Nu căuta slavă și urechea ta să n-o ciulești spre ascultarea laudelor de la oameni, chiar dacă faptele tale bune nu pot fi ascunse (…) Lipsind laudele celorlalți, vei începe să te lauzi singur, lucru pe care Domnul îl numește „a trâmbița înaintea ta”. Asta e și mai rău. Sufletul tău va deveni atunci ticălos, va alerga numai după strălucire mincinoasă, și de la el nu mai este de așteptat nici un bine.”
Sf Teofan Zavoratul

Sa facem binele fara sa asteptam sa obtinem ceva prin asta.

Doamne Ajuta!

(S.)