Poezie…de Crăciun
Intr-o casa de crestini,
Cu mesele incarcate de bucate
Toti ai casei, mic si mare
Se aflau in sarbatoare
Caci in jurul bradului impodobit frumos
Mos Craciun impartea daruri cu prisos
In timp ce copilasii se-ntreceau cu spor
La sotii, chicote si poezii
De dragul mosului ce l-au asteptat cu-atata dor
Cioc, cioc, cioc se auzi-n surdina
Insa doar stapana casei tresalta usor
De atata zarva de copii
Si foc plesnind in semineu mistuitor,
Nedumerita in sinea ei se intreba Cine-o fi la ora asta oare? Caci colindatorii de mult se oprira De atata viscol si ninsoare. Usor se furisa pana la usa Ca sa nu stirbeasca bucuria cea copilareasca Si sa vada de nu cumva i se paru Ca cineva la ora asta bate. Dar cand intredeschise usa Mare-i fu mirarea ca in pragul casei ea vazu Gingas copilas cu ochi mari licarind de trisete Si-mbracat mai mult cu zdrente Dar curat ca privirea-i cea duioasa Si inima lui curajoasa „Buna-seara buni crestini si ma iertati” Zise el cu glas de ingeras „…n-am unde sa ma incalzesc …Sa imi trag rasuflarea un pic la caldura Asta este tot ce imi doresc. La vecini am tot batut Dar e noaptea de Ajun Cand toti il asteapta pe Mos Craciun Sau dorm linistiti in caldura de patuc.” Gospodina, auzind acestea toate Se induiosa pe loc dar in sinea ei gandi „Mosul e la noi acum si-mparte Pentru copilasi, cadourile mult visate Caci au asteptat un an intreg cu nerabdare Bucuria asta mare” …Ce-or zice cand or vedea c-apar Cu un copil strain acum? Sa-l invit in casa cat e Mosul nu am cum. Nici nu pot sa-l las, saracul, ca-i asa de mititel Si-mi este tare mila de el… Stii tu copilase draga Asteapta-ma afara pana ce-oi veni la tine. Si-atunci te-oi primi-n casa la mine” Bine spuse copilasul rabdator In timp ce usa-i se-nchidea in ochisori. Si-ntorcand in sus privirea, Cu lacrimi pasind spre poarta Prin gerul cel necrutator Bland sopti micutul calda rugaciune: „Tata, iarta-i…iarta-i pe toti oamenii Ca ma primesc iar in casa Ca la Betleem acum 2000 de ani. Nici acum n-au invatat saracii Ca fericirea-i trecatoare pe pamant Si-or intra cu totii in mormant. Iarta-i ca refuza bucuria cea cereasca Pentru viata pamanteasca. Le vom bate-n usa si la anul Ca sa ii scapam de tot necazul.”
(Visited 91 times, 1 visits today)
ionutz
decembrie 29, 2008 @ 1:35 pm
Ceea ce inteleg este ca Iisus bate staruitor la usa DOAR SA AVEM BUNA VOINTA SA-I DESCHIDEM!
Balan Claudiu
decembrie 29, 2008 @ 1:48 pm
Asta am inteles si eu!
florinm
decembrie 29, 2008 @ 7:08 pm
Iisus bate (mereu) la usa, dar de ce nu i se deschide?
Pentru ca sunt veniti musafiri si e petrecere? Pentru ca a venit Mos Craciun?
Sau pentru ca inima e impietrita si s-a imputinat dragostea?
Sorin M.
decembrie 19, 2009 @ 12:42 am
Urme-n neaua inimii.
Cad din cer fulgi de zăpadă
Peste sufletu-mi sărman,
Ce-şi doreşte iar să vadă
Tineri adunaţi grămadă
Ca în fiecare an.
Ţurţuri agăţaţi de grindă,
Braţul lor în gol se-ntind…
Azi nu-i nimenea în tindă
Inima să mi-o aprindă
Cu un minunat colind.
Nu mai e ca altă dată…
Totul parcă ni-e vrăjmaş.
Iar colinda-ndătinată
A început a fi uitată
Şi la sat şi la oraş
Rezemat stă de-o ulucă
Un Străin cu ochi de cer.
Zgribulit, zici că-i nălucă
N-are unde să se ducă…
Plânge-n noapte, plânge-n ger…
Dragostea dintâia oară
I-a deschis inima mea…
Şi-aud paşii cum coboară,
Paşii Lui de-odinioară,
Lăsând urme-n fulgi de nea..