O floare …. nepreţuita

O floare …. nepretuita!

Intr-o zi se ivea pe cale, o sarmana floare Se uita-ndelung spre ceruri bland, in departare Durerea ce-i apasa nimeni n-o-ntelege Si plangea nemangaiata, trista si uitata…

Al ei copilas, scumpul odoras, micul pruncisor…. A plecat .. in lume dragul ei …si-i dor Sufletu-i pustiu de pasii, de vioara lui De durere adanc patrunsa …fara graiul lui

Se aseaza-ncet pe prispa, ochii-nlacrimati Iute foc si gheata i se fulgera-n ruini Au secatuit-o muntii, anii nemilosi Au fost amarul vietii si izvoarele unei lungi nopti

Siroaie-i curg ca un izvor pe fata-i istovita A-nceput sa ploua si afara… si in suflet Privirea ei mitica e pe culmi indepartate Triste zari i-arata timpul.. ale mortii zari intruchipate.

Cu lumina vie a sufletului are o speranta Pe peretele din casa , frumos sade o icoana Unde sta mereu Doamna Cerului planganda De ale oamenilor uitare profund indurerata

O candela frumos decorata, de Dumnezeu pictata Sade-n sufletu-i mereu nevestejita si aprinsa Batuta,scrijelita,prafuita,incrucisata,si bine tainuita Stramta carare catre ceruri de Maica Sfanta pururea sfintita!

Pururea privea spre cer in chip ceresc nebiruita Se ruga biata mama spre Maica luminata Pe-al ei fiu cu dragoste si cu bucurie sa intoarca De peste mari si tari chipu-i ca sa-i vada

Cu lacrimi fiebinti prin casa viata isi ducea In rugaciune de dorul sau mistuit isi apleca Capul catre Domnul si sufletu-i destainuia Si o usurare si placuta adiere in suflet ii aparea

Durere mare i se aprinde cand trebuie sa adoarma Genunchii bolnaviciosi  de atata timp o dor cu greutate Isi aduce aminte repede si scurt de a fiului alinare In bratele si pe picioarele ei indeajuns nemangaiate!

Un fior rece prin spatele ei drag nemilos, amarnic trece Cand simte-n casa o prezenta ,o iluzie care se sfarseste Printr-o lacrima de bucurie  sau prin zile amare Printr-un salt din somn … sau printr-un oft la Domnul spre iertare

In fiecare zi pe teluricul mortii se aprinde O faclie cu ochii inlacrimati  de stele Nemangaiata in leaganul nepatruns de mistere O viata de maicuta plina de putere!

Sa cinstim podoabele casei.. nepretuite Parintii sa ne fie stralucirea unei cadelnite Mereu visatoare ,mereu aprinsa Si prin daruire si iubire necuprinsa!

Mainile batrane ce l-au mangaiat Azi sunt triste si de nerecunoscut Sunt pline de amaraciune pe acest pamant SI poleite de aur la Iisus cel Sfant

Catre Domnul isi ridica glasul cel smerit O ploaie se revarsa pe chipu-i indumnezeit De poveri,de grele incercari si de putere trupul cel sleit Cu multa apasare Domnului i-a vorbit:

„Azi nopate in vis Usa s-a deschis Si-am vazut in prag Baiatul meu drag Cat l-am strans in brate Cat l-am sarutat… Cata fericire prezenta lui mi-a dat Si usa-am incuiat sa nu il mai vad plecat…

Si atunci am zis Catre el in vis: Vino fiule paseste Catre mine indrazneste S-a ivit sa vii in miez de noapte Si asteptam cu nerabdare Sa te tin in brate Sa te mangai cu o sarutare… Chipu-ti este palid dragul meu Mainile-s mai grele fara Dumnezeu De la Domnul am primit eu mangaierea In anii ce-au trecut… cu toata puterea! Nopti te asteptam Si-n patut eu te vedeam Erai la fel de mic si dulce Naiv si mic crestin c-o cruce La gatul tau cel neprihanit Dulcele meu fiu cel mult dorit! Dar ai plecat si nu te-am mai aflat…. Sufletu-mi ramase gol si patutul inghetat…

Cu sfiala si rusine de mine s-a apropriat In genunchi iertarea cu fiebinteala m-a rugat Si lacrimi,siroaie ii curgeau pe chipul intristat Pierdut de mult,dar in sfarsit  aflat! Atunci eu l-am ridicat Si pe dansul l-am iertat…

Visul s-a pierdut Lacrimi am avut Am sarit la geam Si afara priveam Dar era pustiu Noapte si tarziu…