O iubire nu ca şi celelalte iubiri

Fraţi creştini şi totodată dragi cititori, în această scriere a mea fără de experienţă, neîndemânatic fiind, îndrăznesc a scrie câteva cuvinte depre o iubire nu ca celelelte iubiri. Această iubire de care doresc să vă vorbesc este o iubire grea şi greu de dus la îndeplinire.

Prin rugăciune şi credinţa în Dumnezeu, putem ajunge la înţelegerea ei, putem înţelege că este mai important a iubi aici decât în altă parte. Această iubire este ” Iubirea de vrăjmași”. Nu vreau să vă îngreuiez, şi să vorbesc în cuvinte alese demne de un scriitor pentru că nu sunt unul dintre aceştia. Eu vreau să vă fac să înţelegeţi cât de puţin, atât cât ştiu eu, nu mai mult, ce este aceea „iubirea vrăjmaşilor”. Poate unii dintre voi vă puneţi întrebarea: ”Cum pot să iubesc eu pe cineva care mă urăşte/disprețuiește?” Vă spun sincer că nici eu nu credeam că este bine a iubi pe cei ce îmi fac rău, dar am reuşit cu ajutorul Lui Dumnezeu să înţeleg. Să înţeleg că iubirea vrăjmaşilor îmi aduce bucurie, putere, şi mai multă credinţă în Dumnezeu, căci cu al Lui ajutor am reuşit.

Vreau să vă împărtăşesc şi vouă ce sentiment puteți avea şi cu ce calmitate îi puteți privi pe cei care vă urăsc. Iubirea este o simţire a sufletului, şi nu-s cuvinte s-o arate precum este. Este important ca atunci când ne gândim la cei ce ne fac rău şi la relele pe care ni le-au făcut să nu se trezească în noi nici cea mai mică amărăciune sau tristeţe, important mai este să nu dorim răul lor şi al nimănui, să nu îi judecăm pe ei, căci scris este: ”Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. […] Pentru ce vezi paiul din ochiul fratelui tău şi nu vezi bârna din ochiul tău?” (Mt.7, 1,3).

Şi pentru ca să nu credem că ei nu au răsplată ne zice Domnul: ”Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, căci scris este: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul” (Rom. 12, 19). Cum vă spuneam mai devreme, prin rugăciune ajungem să îi iubim pe ei, prin rugăciunea pentru ei, pentru ca Dumnezeu să le ierte păcatele, şi astfel ajungem să vedem că am împlinit iarăşi cuvântul Domnului care zice: […] ”rugati-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” (Lc 6, 28).

Cel milostiv aduce rugăciune cu lacrimi şi pentru necuvântătoare, şi pentru cei care urăsc adevărul, şi pentru cei ce îl vătăma pe el, ca să fie primiţi şi iertaţi de Dumnezeu.

Cei care nu iubesc pe vrăjmaşi se înalță asupra Lui Dumnezeu, se mândresc şi aceştia nu sunt credincioşi, sunt hulitori şi se aseamănă celor ce îi prigonesc pe ei, sunt la fel ca vrăjmaşii lor. Mare lucru este ”Iubirea vrăjmașilor”! Dacă aş putea, aş arăta la fiecare din voi pentru două secunde ce înseamnă să-i iubeşti pe ei, să îi vezi atunci ce gânduri îi vor cuprinde când au simţit picătura dragostei voastre, şi cum se vor întoarce la Dumnezeu, şi ce răsplată veţi avea voi de la Dânsul, voi cei care aţi crezut în dragoste, şi aţi arătat-o pe ea vrăjmaşilor voştri.

Ce bucurie, ce fericire, vă va cuprinde atunci, veţi fii mai aproape de Dumnezeu, şi plăcuţi în faţa Lui. Încercaţi să priviţi cu alţi ochi pe oameni. Suntem toţi asemenea Lui Dumnezeu şi doresc a vă mărturisi de un bun coleg iubitor de Dumnezeu, cu care mergând pe strada îmi zice: ” Priveşte măi, deschide ochii tăi, să descoperi ce fiinţe minunate a putut lucra Dumnezeu […] Pe moment nu am dat importanţă acestor cuvinte, dar am încercat să descopăr ce a vrut să îmi arate, şi am descoperit exact pentru două secunde ce este dragostea. Aceste două secunde au fost minunate, nu pot să le descriu, este ceva plăcut, iar acum îmi pun întrebarea: ”Oare cum este un om care trăieşte mereu aceste două secunde?” Dacă eu nu pot explica două secunde, credeţi că pot explica aceste secunde înmulţite să îmi dea anii din viaţa unui om care trăieşte dragostea? Doresc doar atât să vă mai spun: ”să iubim pentru a fi iubiţi şi să iertăm pentru a fi iertaţi”, dacă vrem să trăim ceva ce nu am mai trăit, să facem asta, să ne iubim vrăjmaşii ca pe noi înşine. Rugaţi-vă pentru mine căci neputincios sunt!

Cu dragoste, cu frică de Dumnezeu,

(C. Aurelian)