O lume plină de cerşetori
Intr-o zi, in timp ce ma plimbam prin oras cu oarecare treburi, am zarit la poarta unei biserici un cersetor, stand ghemuit si tragand dintr-o punga cu aurolac. Am trecut mai departe, gandind ce mult se mai chinuie unii oameni pe pamant in timp ce noi stam si belferim mereu cu de toate. Insa, tot mergand inainte, constiinta a inceput sa ma mustre ca trec fara sa fac nimic „unuia dintre acesti prea mici” ai lui Hristos. De aceea m-am intors din drumul meu ca sa-l ajut macar cu o vorba buna. Cand m-am apropriat de acel cersetor am sesizat ca nu mai tragea din punga de aurolac ci dintr-o tigara proaspat aprinsa. Am intrat in vorba cu el si in timp ce discutam mi-a ramas intiparita in minte infatisarea lui jalnica.
Era imbracat decent dar murdar de tot, incaltamintea ii era roasa, unghiile de la maini lungi, parul neingrijit si fata nespalata. Trupul il avea slabanogit iar privirea ii era mai mult pierduta in aer. Intr-un cuvant exprima mila. Mi-a spus ca are o infectie mare de la brau in jos, ce se intinde pana la talpi, si daca doresc poate sa-mi arate ca asa este, dar nu acolo pe strada ca-i este rusine sa se dezbrace in vazul celorlalti oameni, ci undeva mai retras. Iar de spital nu are bani ca sa se mai ingrijeasca.
L-am incurajat sa-si puna toata nadejdea la Domnul si i-am zis sa nu mai fumeze si sa nu mai traga din aurolac ca-si face mai mult rau. El mi-a raspuns intristat ca fumeaza de suparare. I-am spus ca il inteleg, caci nu este ajutat de aproape nimeni, dar sa se roage mereu la Dumnezeu si va primi ajutor. S-a insemnat sarmanul cu semnul sfintei cruci zicand „Doamne ajuta, Doamne ajuta…” iar eu mi-am vazut mai departe de drum.
Acum, dand deoparte aparentele vietii care ne plac atat de mult, si uitandu-ne mai bine la noi, oare nu suntem si noi cei sanatosi si cu de toate, niste cersetori sarmani la fel ca cel de care va spuneam mai devreme? Nu suntem noi cei care stam ghemuiti cu haina botezului patata si murdarita de multele noastre faradeleti si fapte de ocara in fata lui Dumnezeu? Nu avem si noi sufletele infectate si scarbosite in mare parte cu patimi? Nu suferim noi sufleteste mai ales de la brau in jos, prin desfranare si lacomia pantecelui?
Asa cum era cersetorul acela care tragea din aurolac si fuma de suparare, nu suntem si noi astfel cand cheltuim aiurea, in fiecare zi, purtarea de grija si rabdarea Domnului pe tot felul de lucruri fara folos, la fel cum acel sarman poate a cheltuit din milostenia primita pe tigari si aurolac? Nu cheltuim noi nepretuitul timp de mantuire pe desartaciuni, si sanatatea nu o dam spre fapte rele?
Nu suntem noi de multe ori deznadajduiti si risipiti sufleteste din pricina patimilor ce ne doboara asa cum si sarmanul acela era deznadajduit si cu privirea mai mult pierduta din pricina stramtorarilor si necazurilor vietii?
Si nu suntem noi cei care nu avem cu ce sa platim mila Domnului ca sa ne vindece de bolile noastre sufletesti, asa cum era si nevoiasul acela suferind cu trupul si fara putinta de plata spre ingrijire? Nu ca Dumnezeu ar avea nevoie de vreo plata de la noi, dar nici nu am avea ce sa dam bun din noi daca ne-ar cere, datori fiind mereu inaintea Sa.
Si nu noi suntem cei care cersim in fiecare seara Domnului la rugaciune, sa ne ierte greselile dupa cum spune si rugaciunea de umilinta pentru recunoasterea pacatelor: ”Doamne mult-milostive, Dumnezeule preabune, Sfinte, Care iubești numai binele și urăști tot răul, rogu-Te, nu Te uita la mulțimea păcatelor mele, ci privește la mine, fiul cel risipitor, la oaia cea rătăcită, care îmi recunosc vina mea și vin la Tine, mâhnit cu inima, zdrobit și rușinat, cerșind iertare”.
Nu noi suntem cei care promitem mereu sa nu mai facem pacatele dar le savarsim din nou, asa cum si cersetorul acela poate a cersit de multe ori de la oameni pomana gandindu-se ca se lasa de cele rele ale sale, ca sa duca o viata mai chibzuita?
Noi sunte cu siguranta. Noi suntem cei care cersim ziua si noaptea mila lui Dumnezeu desi nu o meritam si tot timpul irosim rabdarea Sa cu nepasarea noastra. Si daca noi suntem atat de jalnici si neispraviti inaintea lui Dumnezeu, atunci de ce-i judecam pe cei multi dintre „acesti prea mici” ai lui Hristos? De ce ii osandim mereu ca sunt depravati, ca sunt lenesi, ca nu au nici un rost pe lume, ca ne sacaie cu milogeala lor, cand noi suntem mai rai decat ei inaintea lui Dumnezeu?
Dar Dumnezeu, mult-milostivul, ne-avand pe cineva de pierdut, asa se straduieste sa ne dascaleasca pentru Imparatia Cerurilor prin sarmanii de pe strada, ca toti sa dobandim mantuirea unii prin altii. Unii prin rabdare si altii prin ajutorare. Ca toti suntem sarmanii lumii, unii mai mult la trup altii mai mult la suflet, unii mai bolnavi trupeste altii mai mult sufleteste, dar toti cersind si cautand odihna sufletului nostru.
Astfel, stiind ca toti atarnam de mila, asa sa ne ajutam si sa ne induram unii pe altii, asa cum am vrea ca si Dumnezeu sa ne ajute si sa se indure de noi.
(Claudiu)
florinm
august 7, 2009 @ 9:38 am
Claudiu, din nou – multumesc!
Cuvintele acestea ar trebui repetate, ca sa ne intre bine in cap. Tot articolul l-am pus la inima, ca pe ceva de mare pret, o explicare pe intelesul meu a unor cuvinte sfinte evanghelice.
„Ca toti suntem sarmanii lumii, unii mai mult la trup altii mai mult la suflet, unii mai bolnavi trupeste altii mai mult sufleteste, dar toti cersind si cautand odihna sufletului.”
Doamne, ajuta!
un calin - tm
august 7, 2009 @ 10:04 am
Treceam intr-o zi prin fata unei brutarii si am vazut un barbat (spre 60 de ani) care parea in putere si era destul de bine imbracat. Cersea! Nu bani ci o bucata de pâine! Primul gând al meu a fost (si apoi mi-a fost groaznic de rusine pentru acest gând) a fost „de ce nu merge sa lucreze ceva”? Apoi mi-am venit in fire si am vazut partea cea mai rea care se va intâmpla si cu unii dintre noi : „nu vor putea vinde sau cumpara nimic daca nu vor avea semnul fiarei”!
Groaznic! M-am intors si i-am dat ceva acelui om, si in plus rugându-ma sa capat si eu ceva in momentul când (sper ca am sa rezist!) nu voi avea semnul fiarei si nu am sa pot cumpara nimic de mâncare!
Doamne, ajuta-ne si ne intelepteste!
cabira
august 7, 2009 @ 10:46 am
@Claudiu – multumim ca impartasesti cu noi atatea ganduri minunate.
Articolul tau m a dus cu gandul la „Dragostea care ne sminteste” a lui Savatie Bastovoi.
@Calin – cata dreptate ai!
De cele mai multe ori, in egoismul nostru trecem pe langa cersetori, fara sa i privim in ochi, fara sa incercam sa le intelegem durerea, neputintele.
Fiecare are in spatele hainelor ponosite o poveste, de cele mai multe ori trista.
Asa mi se intampla si mie de multe ori, in general le acord atentie celor varstnici, dar nici acestora mereu.
Si mi a fost data si mie o lectie – aveam o perioada in care seara dupa serviciu, in drumul meu spre M-rea Radu Voda intalneam de fiecare data o batrana.
Nu de putine ori, vedeam cum oamenii se opreau si stateau de vorba cu ea, sau ii vedeam privirea bucurandu se atunci cand tinea in mana un mar.
Nu m am oprit nicioadata sa stau de vorba cu ea, am aflat insa de la o prietena de a mea ca este oarba.
Si de atunci, fie zaboveam cateva minute in preajma ei, fie o pierdeam in urma cu privirea.
De la ea am invatat sa ma bucur de lucrurile simple.
In privirea ei blanda si senina se odihneste Hristos.
…si m am gandit – eu sunt cea oarba, nu ea.
Adriana
august 7, 2009 @ 9:12 pm
Fara cuvinte…
rodica
august 8, 2009 @ 4:58 pm
Intr-o zi,venind de la serviciu am vazut o tiganca care statea sa cerseasca(nu era in drumul meu si era cu spatele la mine).Primul gand a fost sa merg sa-i dau ceva dar mi-am spus ca nu ma abat din drum si m-am dus mai departe.Am avut mustrari de constiinta si m-am intors s-o miluiesc iar ea mi-a zis:Isus Hristos te-a trimis sa-mi dai! Mi-au venit in minte cuvintele pr.Arsenie Boca( ca sub chipul cersetorilor se poate ascunde domnul Isus Hristos!)
Tiberiu
august 9, 2009 @ 7:48 pm
Foarte frumos ai scris articolul
florinm
august 9, 2009 @ 10:17 pm
@rodica
Numele Domnului Hristos se scrie cu doi „i”, adica IISUS.
Daca e scris cu un „i” inseamna „magar”.
Nu te supara ca ti-am spus, n-a fost neaparat o observatie. M-am gandit ca nu ai stiut.
Doamne ajuta!
daniela
decembrie 17, 2009 @ 8:52 am
bine ca macar tu ai ai observat,florin….
cat despre articol,claudiu m-a surprins din nou cu niste cuvinte de suflet…
dupa cum spunea si Domnul, ,,mila voiesc,iar nu jertfa”…milostenia este o cauza a iubirii de aproape…
doamne ajuta!
Anonim
decembrie 21, 2009 @ 2:12 pm
Foarte frumos articolul. Mi-a placut modul de a vedea lucrurile. Chiar daca deseori nu avem ceva material de daruit mutem totusi sa nu trecem cu vederea ci sa daruim ceva de folos sufletesc: o vorba buna, un sfat, macar un zambet de compasiune… Deseori avem un ochi critic atunci cand e sa dam la un cersetor: e copil, tanar in forta, bolnav, bine imbracat, rrom sau batran….
Selectam cu atentie cat sa dam si cu-i sa dam. Dar nu tinem cont faptul ca Hristos nu face discriminari. Nu ne impune restrictii atunci cand dam milostenie. Milostenia ne este de folos in primul rand noua. Ne inmoaie inima impietrita. Ne face mai sensibili fata de semenii nostri. Ne permite sa avem indrazneala de a cere si noi milostenie in ziua judecatii. Foloasele ei sunt multe atunci cand este pornita din inima. Si nu in ultimul rand sa incercam ca sa nu stie stanga ceea ce face dreapta atunci cand facem milostenia pentru ca riscam sa pierdem folosul ei.
Face-ti milostenie cat de mult puteti!
Pr.Alexandru
decembrie 24, 2009 @ 2:45 pm
Exceptional ! Astazi, in Ajunul Craciunului am intrat pe acest site deosebit si am citit articolul lui Claudiu. Asa cum spunea cineva: fara cuvinte ! Ca preot, ma bucur sa observ asa o finete duhovniceasca. De-ar fi cat mai multi astfel de traitori in Hristos ! Altfel ar fi atunci lumea aceasta, cu siguranta. La fel de sensibili sunt si Calin, Cadira si toti cei care marturisesc asemenea experiente sufletesti. Dumnezeu sa va rasplateasca si sa va miluiasca pe toti cei care nu uitati nici o clipa de acesti „prea mici ai lui” ! In fond, toti ne gandim, atunci cand facem milostenie, la dorinta de a fi miluiti si noi de Dumnezeu. Ferice de cel ce da; si nu uitati ca milostenia are putere de a-L indupleca pe Dumnezeu sa ne ierte multime de pacate ! Sarbatori fericite si multa bucurie in suflet ! Cautati-i pe sarmani cu prisosinta in aceste zile !