Skip to content

10 Comentarii

  1. florinm
    august 7, 2009 @ 9:38 am

    Claudiu, din nou – multumesc!
    Cuvintele acestea ar trebui repetate, ca sa ne intre bine in cap. Tot articolul l-am pus la inima, ca pe ceva de mare pret, o explicare pe intelesul meu a unor cuvinte sfinte evanghelice.

    „Ca toti suntem sarmanii lumii, unii mai mult la trup altii mai mult la suflet, unii mai bolnavi trupeste altii mai mult sufleteste, dar toti cersind si cautand odihna sufletului.”

    Doamne, ajuta!

    Reply

  2. un calin - tm
    august 7, 2009 @ 10:04 am

    Treceam intr-o zi prin fata unei brutarii si am vazut un barbat (spre 60 de ani) care parea in putere si era destul de bine imbracat. Cersea! Nu bani ci o bucata de pâine! Primul gând al meu a fost (si apoi mi-a fost groaznic de rusine pentru acest gând) a fost „de ce nu merge sa lucreze ceva”? Apoi mi-am venit in fire si am vazut partea cea mai rea care se va intâmpla si cu unii dintre noi : „nu vor putea vinde sau cumpara nimic daca nu vor avea semnul fiarei”!
    Groaznic! M-am intors si i-am dat ceva acelui om, si in plus rugându-ma sa capat si eu ceva in momentul când (sper ca am sa rezist!) nu voi avea semnul fiarei si nu am sa pot cumpara nimic de mâncare!
    Doamne, ajuta-ne si ne intelepteste!

    Reply

  3. cabira
    august 7, 2009 @ 10:46 am

    @Claudiu – multumim ca impartasesti cu noi atatea ganduri minunate.
    Articolul tau m a dus cu gandul la „Dragostea care ne sminteste” a lui Savatie Bastovoi.

    @Calin – cata dreptate ai!
    De cele mai multe ori, in egoismul nostru trecem pe langa cersetori, fara sa i privim in ochi, fara sa incercam sa le intelegem durerea, neputintele.
    Fiecare are in spatele hainelor ponosite o poveste, de cele mai multe ori trista.
    Asa mi se intampla si mie de multe ori, in general le acord atentie celor varstnici, dar nici acestora mereu.
    Si mi a fost data si mie o lectie – aveam o perioada in care seara dupa serviciu, in drumul meu spre M-rea Radu Voda intalneam de fiecare data o batrana.
    Nu de putine ori, vedeam cum oamenii se opreau si stateau de vorba cu ea, sau ii vedeam privirea bucurandu se atunci cand tinea in mana un mar.
    Nu m am oprit nicioadata sa stau de vorba cu ea, am aflat insa de la o prietena de a mea ca este oarba.
    Si de atunci, fie zaboveam cateva minute in preajma ei, fie o pierdeam in urma cu privirea.
    De la ea am invatat sa ma bucur de lucrurile simple.
    In privirea ei blanda si senina se odihneste Hristos.
    …si m am gandit – eu sunt cea oarba, nu ea.

    Reply

  4. Adriana
    august 7, 2009 @ 9:12 pm

    Fara cuvinte…

    Reply

  5. rodica
    august 8, 2009 @ 4:58 pm

    Intr-o zi,venind de la serviciu am vazut o tiganca care statea sa cerseasca(nu era in drumul meu si era cu spatele la mine).Primul gand a fost sa merg sa-i dau ceva dar mi-am spus ca nu ma abat din drum si m-am dus mai departe.Am avut mustrari de constiinta si m-am intors s-o miluiesc iar ea mi-a zis:Isus Hristos te-a trimis sa-mi dai! Mi-au venit in minte cuvintele pr.Arsenie Boca( ca sub chipul cersetorilor se poate ascunde domnul Isus Hristos!)

    Reply

  6. Tiberiu
    august 9, 2009 @ 7:48 pm

    Foarte frumos ai scris articolul

    Reply

  7. florinm
    august 9, 2009 @ 10:17 pm

    @rodica
    Numele Domnului Hristos se scrie cu doi „i”, adica IISUS.
    Daca e scris cu un „i” inseamna „magar”.
    Nu te supara ca ti-am spus, n-a fost neaparat o observatie. M-am gandit ca nu ai stiut.
    Doamne ajuta!

    Reply

  8. daniela
    decembrie 17, 2009 @ 8:52 am

    bine ca macar tu ai ai observat,florin….
    cat despre articol,claudiu m-a surprins din nou cu niste cuvinte de suflet…
    dupa cum spunea si Domnul, ,,mila voiesc,iar nu jertfa”…milostenia este o cauza a iubirii de aproape…
    doamne ajuta!

    Reply

  9. Anonim
    decembrie 21, 2009 @ 2:12 pm

    Foarte frumos articolul. Mi-a placut modul de a vedea lucrurile. Chiar daca deseori nu avem ceva material de daruit mutem totusi sa nu trecem cu vederea ci sa daruim ceva de folos sufletesc: o vorba buna, un sfat, macar un zambet de compasiune… Deseori avem un ochi critic atunci cand e sa dam la un cersetor: e copil, tanar in forta, bolnav, bine imbracat, rrom sau batran….
    Selectam cu atentie cat sa dam si cu-i sa dam. Dar nu tinem cont faptul ca Hristos nu face discriminari. Nu ne impune restrictii atunci cand dam milostenie. Milostenia ne este de folos in primul rand noua. Ne inmoaie inima impietrita. Ne face mai sensibili fata de semenii nostri. Ne permite sa avem indrazneala de a cere si noi milostenie in ziua judecatii. Foloasele ei sunt multe atunci cand este pornita din inima. Si nu in ultimul rand sa incercam ca sa nu stie stanga ceea ce face dreapta atunci cand facem milostenia pentru ca riscam sa pierdem folosul ei.
    Face-ti milostenie cat de mult puteti!

    Reply

  10. Pr.Alexandru
    decembrie 24, 2009 @ 2:45 pm

    Exceptional ! Astazi, in Ajunul Craciunului am intrat pe acest site deosebit si am citit articolul lui Claudiu. Asa cum spunea cineva: fara cuvinte ! Ca preot, ma bucur sa observ asa o finete duhovniceasca. De-ar fi cat mai multi astfel de traitori in Hristos ! Altfel ar fi atunci lumea aceasta, cu siguranta. La fel de sensibili sunt si Calin, Cadira si toti cei care marturisesc asemenea experiente sufletesti. Dumnezeu sa va rasplateasca si sa va miluiasca pe toti cei care nu uitati nici o clipa de acesti „prea mici ai lui” ! In fond, toti ne gandim, atunci cand facem milostenie, la dorinta de a fi miluiti si noi de Dumnezeu. Ferice de cel ce da; si nu uitati ca milostenia are putere de a-L indupleca pe Dumnezeu sa ne ierte multime de pacate ! Sarbatori fericite si multa bucurie in suflet ! Cautati-i pe sarmani cu prisosinta in aceste zile !

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *