O minune a Sfântului Calinic
De mult timp conştiinţa mă mustra şi mă îndeamna să scriu despre mila pe care Domnul a revărsat-o peste mine pentru rugăciunile Sfinţilor Săi. Iar astăzi am hotărât într-un final să aştern în cuvinte o minune pe care am trăit-o personal, aducând în acest fel şi mulţumire Sfântului Calinic de la Cernica şi dând încă o dată mărturie despre faptul că oamenii bineplăcuţi Domnului, Sfinţii din ceruri, sunt vii şi gata să ne asculte rugăciunile şi să ne aline durerile.
Întâmplarea s-a petrecut acum 3 ani, pe când aveam aproape 17 ani. Treceam printr-o perioadă în care sufleteşte eram destul de instabilă, răvăşită şi căutăm să-mi găsesc echilibrul şi să mă apropii de Dumnezeu. Totodată, am început să am ceva probleme inexplicabile de sănătate. Am observat abia când începusem să am dureri că seara mă întorceam de la şcoală cu picioarele foarte umflate, aşa încât şi cei mai largi pantofi pe care îi aveam mă strângeau tare. La început nu am dat importanţă, am pus-o pe seama faptului că poate mâncasem mai sărat în perioada aceea şi am început să beau ceaiuri, mai multă apă şi să am grijă la alimentaţie. Totuşi, situaţia nu s-a schimbat cu nimic. Dimpotrivă. Mă trezeam cu picioarele umflate chiar şi dimineaţă, iar după-amiaza sau seara nu mai rezistăm să stau în nicio poziţie din cauza durerii. Încălţămintea nu-mi mai era bună. Chiar şi la o simplă atingere, simţeam că pielea va plesni şi aveam tot timpul impresia că târăsc după mine pietre de moară. Foarte curând am ajuns la medic în oraşul în care locuiesc, dar cum nu am primit niciun diagnostic clar, am decis să merg la Bucureşti.
Acolo am fost internată pentru investigaţii; eram suspecta de probleme cu rinichii, dar s-a dovedit că aceştia erau perfect sănătoşi şi funcţionau bine. Am făcut nenumărate analize, însă toate ieşeau perfect şi nimic nu indică că undeva în corpul meu ar exista o problemă. După câteva zile în care făcusem toate investigaţiile posibile, am fost externata cu diagnosticul de edeme idiopatice (de origine necunoscută). Eram demoralizată, însă mai mult pentru starea mea duhovnicească, pentru faptul că mi-era greu să mă rog, pentru tulburarea care îmi rănea permanent sufletul şi mă sufoca. În drumul spre casă, am rugat-o pe mama mea să trecem pe la mănăstirea Cernica, fiindcă nu mai fusesem niciodată şi doream să mă închin la moaştele Sfântului Calinic. Era seară, destul de târziu şi semiîntuneric când am păşit pe poarta mănăstirii. Abia atunci am mai putut uita de tot ceea ce mă apăsa, de bucurie că ajunsesem la moaştele Sfântului. Am suspinat adânc şi i-am spus: “Sfinte Calinic, dacă vrei, ajută-mă şi vindecă-mă!”.
Acestea au fost, practic, singurele cuvinte pe care le-am rostit legat de problemă de sănătate pe care o aveam. Nu-mi amintesc să o fi spus-o cu prea mare credinţă sau cu inima fierbinte. De fapt, cred că în acele clipe am zis-o doar dintr-un fel de obişnuinţă sau instinct, dar cu sufletul rece. După care am îngenuncheat şi încetul cu încetul, rugându-mă pentru ajutor, pentru a-mi reveni duhovniceşte, pentru a scăpa din deznădejdea care mă întunecase, am început să simt uşurare şi mângâiere. Toate s-au petrecut pe nesimţite. Din cauza stării mele de întunecare lăuntrică, eram sleită de puteri, obosită, tristă. Cu toate acestea, când am ieşit din biserică, am simţit cum o licărire de nădejde mi se aprinsese în suflet şi involuntar, m-am trezit zâmbind.
În drum spre casă, stând pe bancheta din spate în maşină, am început să simt ceva ciudat petrecându-se în corpul meu. Nu voi putea descrie; tot ce pot spune este că semăna cu un fior firav ce-mi trecea din creştet până-n tălpi şi care, usor-usor, mă trezea la viaţă. Buimăcită, i-am zis dintr-o dată mamei mele că m-am vindecat. La întrebarea ei, i-am repetat cuvintele încă o dată. “Sfântul Calinic m-a vindecat!” Am simţit cum nu a putut crede ceea ce tocmai îi spuneam, cum poate nici eu însămi nu credeam cu adevărat, dar rosteam neîncetat că m-am vindecat.
Şi, într-adevăr, începând cu a doua zi, nu am mai avut niciodată o astfel de problemă! Părinţii mei nu ştiau ce să creadă. Medicii nu putuseră descoperi cauza edemelor care mă chinuiau. Nu am schimbat nimic în alimentaţie, nu am luat niciun tratament. Eu însă ştiam preabine cine era “vinovat” pentru această vindecare…
…şi cel mai frumos a fost faptul că primit o alinare care m-a ajutat să mă ridic din deznădejde şi să lupt, cu certitudinea că Domnul mă iubeşte şi că Sfinţii Săi sunt gata să mă sprijine şi să mă întărească.
Derulând înapoi tot ce s-a întâmplat, am învăţat ceva important: nu numai faptul că Sfinţii sunt vii şi mereu alături de noi, ci şi faptul că întotdeauna trebuie să cerem mai întâi tămăduire de bolile şi patimile sufleteşti şi abia după aceea şi pentru cele trupeşti. Să ne concentrăm căldura rugăciunii spre sănătatea noastră sufletească, iar Domnul, în mila Sa cea mare, ne-o va dărui şi pe cea trupească.
Am scris aceste rânduri pentru că mă simţeam nerecunoscătoare faţă de Sfântul Calinic şi pentru că acum ceva timp, când am ajuns din nou la Cernica şi am sărutat racla cu Sfintele sale Moaşte, mi-a străfulgerat prin minte gândul că trebuie să fac cunoscută această minune pe care am trăit-o.
Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Sfântului Calinic şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, vindeca durerile sufleteşti şi trupeşti ale robilor Tăi şi dăruieşte-le mântuire! Amin.
(LC)
Oana
mai 9, 2011 @ 3:29 pm
Minunati sunt sfintii,cu cata duiosie ne ajuta, multa sanatate iti doresc!
Claudiu
mai 9, 2011 @ 5:01 pm
Cu tot respectul,
Dar eu cred aceste marturii si tare ma folosesc de ele.
Am avut un accident de masina acum cativa ani. Stateam in drepta soferului iar un microbuz a intrat in noi cu 60 de km ora trecand pe rosu. Ne-a lovit destul de tare. Eu am avut cateva zgarieturi, o durere de cap dar si dureri in zona coastelor.
Dupa cateva zile ma dureau doar costele, respiram greu, si la orice miscare mai brusca simteam dureri.
M-am asezat in fata icoanei Maicii Domnului si i-am cerut sa ma ajute.
A doua zi m-am trezit fara dureri in acea zona, nu mai aveam nimic.
un taciune
mai 9, 2011 @ 5:51 pm
de cine ma voi teme daca Domnul este cu mine
Emanuela
mai 9, 2011 @ 6:09 pm
Întradevar se petrec multe minuni in fiecare zi. De obicei noi le percepem mai des pe cele mai mari, dar de multe ori se petrec multe si mici.
Am sa va povestesc si eu una din multele pe care Dumnezeu prin Sfintii Lui le-a facut cu mine. Se intampla cand eram clasa a – XII a si eram inaintea Bacalaureatului. Atunci recunosc ca am trecut prin multe schimbari sufletesti si am reusit sa gust din acel sublim, dupa care apoi noi toti tanjim toata viata. In ultimii ani de liceu pot spune ca s-a petrecut cu mine Învierea mea si constientizarea a ce inseamna adevarata viata.
Atunci inainte de Bacalaureat ma rugam des Sf Nicolae. Nu aveam o icoana cu el, insa atunci a fost prima data cand am indraznit cu rugaciune la un Sfant.
Ma rugam Sfantului mereu sa trec cu bine de toate examenele si sa fac o medie de 9, atat imi doream.
Dupa toate examenele – am avut media 9.01 la Bacalaureat. Atat am cerut, atat am primit si ii multumesc Sfantului Nicolae de atunci pentru ca minune a fost, eu asta cred.
Si multe alte binecuvantari bucuriile duhovnicesti, trecerea cu bine prin toate problemele din familie, sanatatea, pacea pe care am regasit-o de curand tot datorita lui, constientizand ce mare dar este pacea si cat de pretioasa este.
Ortodoxia este credinta minunilor, cea mai frumoasa si mai profunda.
Sa ne ierte Dumnezeu si sa ne ajute!
Hristos a Înviat!
Cezar
februarie 15, 2024 @ 5:55 am
Mare este Sf Ierarh Nicolae.
Și pe mine, m-a întors la credința adevarata.
Îi multumesc si precizez ca acum este Patronul casei mele.
Doamne ajută !!!
CriCri
mai 9, 2011 @ 6:11 pm
Cu tot respectul,
si eu cred in ajutorul dat noua, prin Sfinti, de Dumnezeu.
cititi despre singurul loc din Cernobal in care nu au fost radiatii dupa explozia de la reactorul nuclear. Eu stiu ca daca o sa se intample ceva rau in jurul meu sau cu mine, direct la biserica ma duc, spunand neincetat o rugaciune.
http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume/nivel-al-radiatiilor-inexplicabil-mai-scazut-la-biserica-sfantul-ilie-din-cernobil
si aici este un fragment de documentar care arata ca in vreme ce TOTI cei care au parasit satele din jurul Cernobalului dupa accident s-au imbonavit de leucemie si au murit, niste tarani cu frica lui Dumnezeu nu au vrut sa plece si continua sa traiasca si astazi. Femeia spune la minutul 3, O boje moi(Dumnezeul meu), si nu este tradus, din asta vedem ca ea traieste cu numele lui Dumnezeu pe buze si Lui ii incredinteaza toate supararile sale. Iata asadar leac si la radiatii, credinta in Dumnezeu. Sotul sau, lichidator, traieste si azi ,cand leucemia este o boala cu care se lupta neputinciosi atatia medici superspecializati, folosind tehnici supersofisticate si facand atatea transplanturi care reusesc mai mult sau mai putin.
CriCri
mai 9, 2011 @ 6:12 pm
http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/804831/In-premiera-Cernobil-cronica-dezastrului–Viata-de-dupa-dezastrul-nuclear/
cin
mai 10, 2011 @ 3:29 pm
"-)oamne ,de n-am avea pe Sfintii Tai rugatori si bunatatea Ta milostivindu-se spre noi….".Slava Domnului!Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai….
Elena Alexandra
mai 10, 2011 @ 3:44 pm
Minuni se intampla mereu daca exista in suflet neindoita credinta.De asta sunt convinsa.Desi nu am avut niciodata posibilitati si nici ocazii de a merge in pelerinaje(desi mi-am dorit din tot sufletul aceasta),intre timp m-am convins(din proprii experiente)ca credinta din sufletul fiecarui om face minuni oriunde te-ai afla daca omul se roaga din tot sufletul lui Dumnezeu.Am trecut si eu prin multe necazuri si situatii carora aparent nu le vedeam nici o solutie de scapare.Insa a fost de ajuns sa spun in gand din toata inima si cu multa durere sufleteasca DOAMNE AJUTA-MA,pt ca la scurt timp ajutorul sa apara neintarziat si sunt convinsa ca LA DUMNEZEU NIMIC NU E CU NEPUTINTA SAU FARA REZOLVARE.Doamne-ajuta multa sanatate tuturor!
autoarea
mai 10, 2011 @ 5:32 pm
Tot ceea ce am scris a fost o expunere cat se poate de realista. Nu am adaugat si nu am scos nimic.
Sunt nenumarate minunile pe care Dumnezeu le face cu noi si e minunat ajutorul pe care ni-l dau Maica Domnului si Sfintii. Totusi,as vrea sa mai adaug ca dintre toate aceste minuni cele mai inaltatoare,cele mai frumoase si cele la care ar trebui sa tanjim cel mai mult sunt cele sufletesti. Invierea sufletului, vindecarea de patimi, curatirea inimii, rugaciunea adanca scaldata in lacrimi.Nu cred ca exista daruri mai mari decat acestea.
Flori
mai 10, 2011 @ 10:29 pm
–
Slava Domnului pentru toate!
Claudia
mai 11, 2011 @ 6:19 pm
Cu nesfarsita durere in suflet scriu acest comentariu,pentru ca vreau sa impartasesc si altora problema mea duhovniceasca in speranta ca cineva ma va ajuta…Eu cred in toate minunile pe care Dumnezeu le face in viata oamenilor,dar in viata mea de ce nu vad niciun semn al prezentei Lui Dumnezeu,de ce nu Ii simt niciodata iubirea despre care atat de mult vorbesc crestinii,de ce nu-mi asculta niciodata rugaciunile?Oare din cauza pacatelor mele cele multe?Lucrul acesta este atat de dureros incat ma duce pana in pragul deznadajdii.
Ludmila
mai 11, 2011 @ 7:12 pm
Claudia,
Roaga-te indelung , si cere sanatate si rabdare in necazuri si in greutati, adica ceea ce este pentru noi oamenii, ca doar nu vrei sa intri in Marile Taine ale dumnezeirii, in care foarte putini Sfinti Parinti au patruns, si asta pentru ca i-a ales Domnul; banuiesc ca nu esti pizmasa pe Sfintii Parinti, pt ca acolo unde exista pizma, nu mai exista dragoste;
"Nu cere semne si minuni/Care n-au chip si nume " ;
-minunile sunt in general pentru cei necredinciosi, nu pentru cei credinciosi care nu au nevoie de ele;
-cine nu simte iubirea lui Dumnezeu, acela a iesit de sub aceasta iubire a Lui , care se revarsa intruna si fara de masura, prin neascultare de El;
-Dumnezeu nu asculta pe cei care nu-L asculta;
-"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui", pentru ca nu este nevoie sa deznadajduiesti.
Curaj, "ca nimic nu-i batut in cuie"
Doamne ajuta !
Dan
mai 11, 2011 @ 7:12 pm
Salutare Claudia…si bine ai venit printre noi!
Eu nu pot zice ca Dumnezeu nu asculta rugaciunile cuiva, oricate pacate ar avea acel cineva. Ma dau exemplu pe mine aici apoi dau si exemplul sfintei Maria Egipteanta care pentru smerenia ei, multimea pacatelor nu a fost o piedica de a nu fi ascultata si a nu primi iubirea lui Dumnezeu.
Apoi, iti recomand sa citesti aceasta marturie:
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-biserica/rugaciunea/7706-nu-prea-crezi-ca-dumnezeu-e-in-fata-ta-la-rugaciune.html ([url][/url])
Pana ne vei spune mai multe despre durerea ta ca sa vedem daca sta in puterea noastra sa te ajutam cu sfaturi, iti urez o seara linistita.
Noapte buna!
Guest
mai 11, 2011 @ 7:49 pm
Claudia deoarece nu sunt o persoana prea inteleapta nu o sa-ti raspund la TOATE intrebarile tale si probabil nu o sa fie raspunsul cel mai bun ,(dupa parerea mea cel mai bun raspuns l-ai primi de la duhovnic) pot insa sa-ti spun ca Dumnezeu ASCULTA FIECARE RUGACIUNE A NOASTRA SI NE TRIMITE CEEA CE NE ESTE DE FOLOS ATUNCI CAND ESTE TREBUITA , problema este ca NOI suntem cei care ne indepartam de Dansul din diferite motive ,nu stiu ce semn ti-ai dori de la Dumnezeu insa cred ca ar fii bine sa vezi in tot ceea ce te inconjoara prezenta Domnului ,dimineata in rasaritul soarelui in natura care se trezeste la viata ,pe parcursul zilei in diferite activitati pe care avem de dus la bun sfarsit desii nu avem nici o putere de a le finaliza ,seara in linistea care se lasa peste toate,exemplele ar putea continua insa ma opresc ,cat despre pacate ….cine nu are? Este cineva fara de pacat ? Dupa cum se stie nu ….Insa este stiut faptul ca exista o posibilitate de iertare a pacatelor -TAINA SPOVEDANIEI-unde daca ne marturisim pacatele cu sinceritate si parere de rau primim IERTARE si inca ceva foarte important -AJUTOR SI SFATURI FOLOSITOARE pentru a reusi sa nu savarsim din nou acele pacate iar daca totusi se intampla sa nu deznadajduim ,cam asa vad in mare raspunsurile la intrebarile tele,deoarece esti o persoana cu credinta TREBUIE sa crezi ca Dumnezeu are grija de toata lumea (deci si de tine),aude rugaciunile tuturor (deci si ale tale) si trimite cele de folos tuturor (si tie )doar ca noi trebuie sa avem RABDARE pana se intampla toate acestea (uneori dureaza ani pana vedem raspunsul) ,iertare daca prin ceea ce am scris am suparat cu ceva pe cineva si Dumnezeu sa-ti trimita Clsaudia tot ceea ce-ti este de folos ,Albinuta
Lili
mai 11, 2011 @ 8:14 pm
Ce frumos ai scris Albinuta !
"nu stiu ce semn ti-ai dori de la Dumnezeu insa cred ca ar fii bine sa vezi in tot ceea ce te inconjoara prezenta Domnului ,dimineata in rasaritul soarelui in natura care se trezeste la viata ,pe parcursul zilei in diferite activitati pe care avem de dus la bun sfarsit desii nu avem nici o putere de a le finaliza ,seara in linistea care se lasa peste toate,"-ador partea asta a comentariului tau!:-) Asa este,pe Dumnezeu trebuie sa-l vedem in orice,in rasaritul soarelui,in stelele de pe cerul senin,in zambetul copiilor,in frumusetea florilor,a naturii,in tot ! Pt ca El a creat tot.
Nu stiu ce sfaturi iti pot da,dar doar atat,orice s-ar intampla nu-ti pierde increderea-n Dumnezeu.Eu am invatat acest lucru l-am invatat de la mama,care e o persoana ce a trecut prin multe lucruri in viata si orice s-a intamplat nu si-a pierdut credinta in Dumnezeu si m-a facut sa cred ca Dumnezeu ne vorbeste in orice clipa a vietii noastre,trebuie doar sa-l ascultam.
Nu trebuie niciodata sa uiti de sprijinul care ti-l da Dumnezeu.
Eu recunosc,nu-s aproape deloc un "model" demn de urmat,merg destul de rar la biserica,uneori ma enervez fara rost,alteori mai vorbesc urat din cauza nervilor si spun lucruri care nu le simt,le spun la nervi,etc,sunt constienta de toate lucrurile mai putin bune ce le fac iar dupa ce imi dau seama cer iertare,pentru ca cu adevarat avem nevoie tot timpul de iertarea Lui Dumnezeu, e f adevarat ca de multe ori Dumnezeu mi-a dat cateva "lectii" dar la fel de adevarat este ca intotdeaunaa atunci cand am avut nevoie de El mi-a fost alaturi.Serios,nu renunta,este mereu alaturi de tine,de mine,de noi toti.:-)
Claudia
mai 12, 2011 @ 9:07 am
Va multumesc tuturor ca mi-ati raspuns si tie in special Albinuta pentru vorbele tale care m-au intarit duhovniceste.
Claudia
mai 12, 2011 @ 9:22 am
Problema mea a inceput din momentul in care am pierdut pe cineva foarte drag…m-am impacat cu aceasta pierdere,dar de atunci am cazut in patima deznadejdii.In clipele grele in care se abat lacrimile si gandurile negre asupra mea Ii cer iertare lui Dumnezeu pentru starea jalnica in care ma complac,dar sunt singura si simt ca nici puteri nu am pentru a lupta cu patima asta.Nadajduiesc insa ca staruinta in rugaciune imi va aduce,cu timpul,alinarea si pacea dupa care sufletul meu inseteaza atat de mult.Si singurul semn pe care mi-l dorec de la Dumnezeu este o raza de soare in haul sufletului meu…atat.
Dan
mai 12, 2011 @ 9:46 am
De obicei cand pierdem pe cineva drag, se creeaza un vid de iubire si apare o dorinta imensa de a simti ca suntem iubiti. E normal sa fie asa.
Insa in viata de zi cu zi se intampla sa nu fim iubiti pe cat simtim nevoia de a fi iubiti. In acest caz, pe langa rabdare si apropiere de Dumnezeu, este bine sa oferim noi ceea ce simtim ca avem nevoia sa primim, deoarece stii vorba: "-)aruind vei dobandi"
Si e bine sa incercam sa abatem gandurile de la durerea sufleteasca pentru a nu cadea in obiceiul deznadejdii. Lucrul acesta nu se poate decat prin rugaciune si lucrarea faptelor de iubire. Si ca sa-ti alini durerea, una din cele mai de cerut fapte este de a pomeni pe cel trecut la Domnul si de a face milostenie in numele sau.
Si eu am pierdut un prieten drag, iar cand il visam ma indureram mult. Atat de reale erau simtamintele pricinuite de vise, incat parca s-ar fi intamplat atunci sa aud vestea mortii prietenului meu. Si pentru ca imi aduceam aminte de el faceam milostenie in numele lui. Asa am descoperit ca linistea se asternea repede peste mine.
elena C
mai 13, 2011 @ 8:00 am
FRUMOS
Albinuta
mai 14, 2011 @ 10:00 am
Doamne ajuta ,Claudia i-mi pare nespus de rau pentru pierderea persoanei dragi as dori sa spun cuvinte de mangaiere insa nu prea stiu ,rog insa pe Domnul sa te ajute si sa trimita tot ceea ce-ti este de folos in aceste clipe ,de un mare ajutor in asemenea situatii este ACATISTUL PENTRU CEI ADORMITI (pe langa faptul ca ne rugam pentru persoana trecuta la cele vesnice primim si noi mangaiere ) ,iertare pentru ca-ti raspund un pic mai tarziu ,de asemenea de mare ajutor pentru mine in clipele in care nu doresc sa deznadajduiesc este ACATISTUL DE MULTUMIRE -SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE (pe langa faptul ca multumim Domnului vedem si maretia si prezenta Lui pretutindeni ),multe bucuri