„Să-ţi stabileşti o oră pe zi sau pe noapte în care să spui rugăciunea inimii cuvânt cu cuvânt, pătrunzându-o cu mintea” (starețul Efrem Katakuniotul)

Scurtă introducere despre viața stareţului Efrem Katunakiotul

Starețul Efrem Katunkiotul s-a născut pe 6 Decembrie, 1912, în satul Ambelorxori, situat la vest de Teba. În urma recensământului din anul 2001, acest sat număra 324 de locuitori.Tatăl său se numea Ioannis Papanikitas, iar mama sa, Victoria. Numele de mirean al Starețului Efrem a fost Evanghelos. De mic copil s-a obișnuit să meargă des la biserică, unde a intrat în contact cu monahi și monahii, începând încă de pe vremea când era mirean să trăiască ca un călugăr.

Pe data de 14 Septembrie 1933, tânărul Evanghelos vine în pustiul Sfântului Munte, la Katunakia, stabilindu-se la Chilia Sfântului Efrem Sirianul și intrând sub ascultarea Stareților Efrem și Nichifor. După șase luni este tuns în schima mică primind numele de Longhin. În 1935 este tuns în schima mare cu numele de Efrem, iar un an mai târziu este hirotonit preot. Starețul Efrem l-a cunoscut și s-a legat duhovnicește de Starețul Iosif Spileotul și Isihastul (1898-1959), care a avut un rol determinant în viața monahicească a tânărului Efrem. După moartea Starețului Nichifor își va alcătui, în anul 1980, propria sa obște. În Sfântul Munte era cunoscut şi sub numele de „Ascultătorul-harismatic”, datorită ascultării exemplare pe care a arătat-o faţă de Stareţul Nichifor, un stareţ foarte sever. Considera fiecare Sfântul Liturghie ca fiind o „teofanie”, un eveniment duhovnicesc de o profunzime cutremurătoare.

Stareţul Efrem a dobândit multe daruri duhovniceşti, fapt ce la făcut foarte cunoscut în rândul părinţilor din Muntele Athos şi nu numai. Deşi aproape orb, mărturisea, spre sfârşitul vieţii, că vede peştii cum înoată în mare. Papa-Efrem Katunakiotul, după cum este cunoscut astăzi în Grecia, a fost cel care i-a vestit actualului egumen al Mănăstirii Vatopedi, Efrem, pe vremea când acesta era încă student, că va deveni călugăr şi preot.

O altă trăsătură remarcantă la Stareţul Efrem Katunkiotul a fost simplitatea sa, simplitate care s-a străduit să o păstreze pentru a avea în permanenţă mintea neîmprăştiată. În acest sens, este grăitor episodul în care stareţul, nevoit să iasă din Sfântul Munte, se urcă într-un lift alături de un cunoscut care îl însoţea. Deşi cel din urmă a insistat ca stareţul să apese pe butonul de pornire a liftului, pentru a-i arăta cât de mult au „evoluat” lucrurile în societate, acesta a refuzat categoric, afirmând că nu vrea ca mintea să se întrebe mai apoi cum funcţionează întregul sistem şi să fie distrasă de la rugăciune. A ajutat mulţi oameni cu rugăciunile şi sfaturile sale, încât, în conştiinţa grecilor de astăzi, este considerat un adevărat sfânt¹.

Cuvântul „Despre rugăciune” pe care îl prezentăm este unul scurt, dar profund. A fost înregistrat de un pelerin care a venit la stareţ şi l-a întrebat cum să se roage. Traducerea a fost făcută după materialul audio² disponibil pe internet şi nădăjduim că va fi de folos celor care îl vor citi.

Despre rugăciune

„Cel care plânge vede multe”…

Este într-adevăr foarte trist că nu suntem conştienţi de marea comoară, „Înfierea”, pe care am primit-o la Sfântul Botez „în vasele noastre de lut”, după cum spune Sfântul Apostol Pavel³. De aceea cu uşurinţă ne lenevim, cu uşurinţă devenim nepăsători, cu uşurinţă dispreţuim, într-un singur cuvânt, cu uşurinţă cădem. Fericit este cel care a dobândit Harul şi a murit odată cu el, dar mai fericit este acela care l-a trăit, l-a sporit, iar mai apoi a adormit. Scurtă să fie rugăciunea pe care o spui.

Să-ţi stabileşti o oră pe zi sau pe noapte în care să spui rugăciunea cuvânt cu cuvânt, pătrunzându-o cu mintea: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluişte-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”. Aşa să spui rugăciunea. Iar cu timpul, în funcţie de curăţia ta, în funcţie de râvna ta, primul lucru pe care îl vei întâlni va fi bucuria. Bucuria îţi va da şi mai multă râvnă să spui de şi mai multe ori rugăciunea. Mai multa rugăciune îţi va aduce o şi mai mare bucurie. Înlăuntrul tău va străluci o altă bucurie pe care nu o cunoşteai până atunci; altă strălucire, altă frumuseţe, altă dulceaţă, altă fericire. Vei vedea întreaga natură îmbibată în frumuseţe, în dulceaţă. Vei vedea întreaga natură ca fiind creaţia Dumnezeului Celui Nevăzut, Celui de Necuprins cu mintea. Dar acestea nu reprezintă mai nimic. Sunt foarte mici. Sunt ca un fir de nisip de pe malul mării.

Sunt altele mult mai măreţe pe care le vei trăi dacă vei spune rugăciunea. După aceea, vei simţi un alt orizont duhovnicesc, o altă hrană duhovnicească, o altă îmbrăcăminte duhovnicească, pe care acum nici măcar nu le poţi concepe. Când Dumnezeu va vedea râvna și evlavia ta pe care le ceri de la El prin rugăciune, atunci și tu vei vedea ce înseamnă acele lucruri duhovniceşti, acele bunătăţi de negrăit, ce este raiul, care, încă de aici, încă din această viaţă, îl vei trăi, îl vei pregusta, îl vei vedea. Bunătăţile cele veşnice încă de aici se trăiesc și îţi vor da multă râvnă ca să-L slujești şi mai mult pe Hristos. 

Introducere şi traducere din limba greacă: Cătălin Dobri