O pacatoasa de 19 ani
Pacatul aduce cu siguranta un lucru: nefericire. Din plin. Am comis pacatul malahiei de cand eram mica, aproximativ 10 ani. Da asa de mult! Nu ma intrebati de unde am stiut cum se face caci nu stiu ce sa va raspund. Pe la 14 ani am inceput sa practic pacatul curviei. Viata mea era cuprinsa pe la 17-18 ani intre muzica moderna, filme , betii, fumat, curvii si pacatul malahiei. Cum ma simteam? Nefericita insa nu destul incat sa ma intreb daca nu cumva gresesc pe calea mea.
Stiam ca viata pe care o traiam nu era la cel mai inalt nivel posibil. Ajunsesem sa iubesc somnul. Era poate singurul moment in care eram linistita. Faceam absolut tot ce voiam, fara restrictii, absolut orice. Totusi lipsea ceva si lipsa aceea era mare. Placerea fumatului de exemplu imi dadea o satisfactie de un minut, dupa care ma simteam mizerabil. Dimineata cand ma trezeam ma simteam obosita, cu o povara pe mine si mizerabil. Era inevitabil, cred ca stiti ce urmeaza.
M-am indragostit. Povestea e simpla: eu il iubeam, el nu. De acolo plansuri si suferinta avand in vedere faptul ca pana atunci pe oricine placeam, ma placea inapoi. Incepeam sa ma intreb care e scopul vietii? Dar al suferintei ? Cand se termina? Atunci a fost momentul in care parca Iisus mi-a intins o mana si mi-a zis: mai este si alta cale.
Am citit cartea „Marii initiati ai indiei si Parintele Paisie”. De un exemplu ca al Parintelui Paisie aveam nevoie. Mi-a schimbat viata. Am continuat sa citesc despre pacate, demoni, sfinti , Biblie. Am inceput sa inteleg totul. Mi se raspundea la fiecare intrebare. M-am spovedit prima data dupa 8 ani. M-am simtit atat de linistita si eliberata, ceva de necrezut. L-am rugat pe Dumnezeu sa ma elibereze de patimile mele si m-a eliberat de pacatul curviei si malahiei, de fumat, de muzica moderna si filme, alcool. Patimile de mai demult nu au putere asupra mea si asta numai datorita lui Dumnezeu care mi-a daruit eliberare. Da, ma laud cu EL!
Acum dorm ca si un puisor si ma trezesc zambind usor de abia asteptand sa traiesc inca o zi. Ma simt mult mai fericita acum cand nu fac ce vreau decat atunci cand faceam. Logica spune ca ar trebui sa fie invers. Nu e asa.
“Ori inteligent, ori prost, ori sanatos, ori bolnav sufleteste si trupeste de ar fi cineva si este chinuit de ganduri, daca insa face ascultare se elibereaza. Ascultarea inseamna libertate. ” – Cuv. Paisie Aghioritul.
Sustin pastrarea virginitatii!!!
Of, daca as mai fi avut-o acum. Gandul care m-a facut sa cad in pacatul curviei era: poate mor inainte sa vad cum e sa faci dragoste. Ce prostie!!!!! Sa nu va insele si pe voi!
Intrebarea mea este: Oare daca parintii mei s-ar fi pastrat curati pana la casatorie eu as mai fi ajuns sa fac un pacat ca cel al malahiei ani de zile fara sa stiu defapt cum am ajuns acolo?
Textul acesta are ca scop incurajarea celor adanciti in pacate.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!!
(O pacatoasa de 19 ani)
SB
noiembrie 24, 2010 @ 1:53 pm
Felicitari! Esti un exemplu de luptatoare!
Ana
noiembrie 24, 2010 @ 5:37 pm
Frumoasa marturisire, minunata intoarcere la Viata
Ma minunez de marturisirea ta puternica si frumoasa. Dumnezeu sa-ti ajute!
"Acum dorm ca si un puisor si ma trezesc zambind usor de abia asteptand sa traiesc inca o zi."
Ce frumoasa intoarcere, ce viata linistita! Brava!
Madalina
noiembrie 24, 2010 @ 5:51 pm
M-a impresionat marturia ta..Dumnezeu sa iti ajute in continuare.
Teodor
noiembrie 24, 2010 @ 8:06 pm
Foarte frumos lucreaza Dumnezeu cu noi oamenii. Doamne ajuta !
Marlene
noiembrie 24, 2010 @ 8:11 pm
Da, frumoasa marturisire !
Ar fi si mai frumoasa, in adevaratul sens al acestui cuvant, daca ar fi si realista !
Nu le dati tinerilor basme, ca nu-i ajuta cu nimic, si cand vor constata ca nu-i ajuta, vor cadea in deznadejde.
E posibila o astfel de revenire pe cale, dar in timp, de la caz la caz, nu in cativa ani, timp in care ne mai luptam, mai cadem, ne mai ridica Domnul si ne curata de pacate prin suferinta, urmare a pacatelor noastre, nu ca pedeapsa a Lui.
Dar din marea iubire care ne-o poarta, ne tine in Sfanta lui Mana in timp ce suferim. Dar toate acestea numai acelora care IL cauta sincer.
Lupta este mult mai grea, cand este vorba de aceste pacate, si cand sunt si toate la un loc cred ca e nevoie de slujbe arhieresti, care sa te ajute, nu doar citirea unei carti, chiar daca este a unui Sfant Parinte foarte drag mie !
Chiar daca se doreste sincer recuperarea tinerilor care au cazut in acest fel, adevarul este cel mai bine de aratat, nu idealisme care nu pot rezolva mai nimic.
Cine Il doreste pe Dumnezeu, Il cheama in viata lui, si Ii cere ajutorul, si ce nu putem face noi, face El.
Iertati !
Doamne ajuta !
Anonim
noiembrie 24, 2010 @ 10:40 pm
Pt, Marlene
Cred in puterea lui Dumnezeu ca poate ridica un om intr-o clipita din orice patima. Dar ai dreptate de cele mai multe ori aceste pacate ies greu mai ales daca le practici de multi ani iti intra in suflet daca imi permiti aceasta expresie ca un drog de la un timp nu te mai satisfac ci iti provoaca o durere sufleteasca atat de mare incat parca o simti si in trup. exemplu o avem pe Maria egipteaca care in pustie s-a luptat cativa ani pana ce patima nu a mai luptat-o. Dumnezeu te ridica din patimi si in masura in care tu vezi ca El este cel ce iti da aceasta putere. e complicata lupta cu patimile mai ales ca ele lasa urme adanci in sulfetul omului. e frumoasa marturisirea si sper pentru cine si-a deschis sufletul sa fie o marturisire reala. daca nu este totusi raman cu nadejdea ca staruinta, radbarea si rugaciunile in lupta cu patimile aduc bucuri mult mai mari decat cele povestite aici.
Dan
noiembrie 25, 2010 @ 7:58 am
pt Marlene
"Nu le dati tinerilor basme, ca nu-i ajuta cu nimic, si cand vor constata ca nu-i ajuta, vor cadea in deznadejde."
"…adevarul este cel mai bine de aratat, nu idealisme care nu pot rezolva mai nimic."
Marlene, iarta-ma…ma intristeaza mult ceea ce ai spus..
Este un basm ca placerile lumii (desfranare, fumat, betii, distractii) ne demoleaza trupeste si sufleteste?
Este un basm ca Hristos ne asteapta oricand sa ne intoarcem la El?
Este un basm ca tinerii se pot ridica din propria mocirla cu ajutorul lui Hristos?
Este un basm ca Dumnezeu este cel care ne da pacea Sa….nu cum da lumea?
Aceasta marturie este doar un idealism care nu poate rezolva nimic? Nu poate insufleti si incredinta ca exista indreptare si scapare pe vreun tanar/tanara care acum nu stie pe ce drum sa o apuce…dar gaseste aceste experienta de viata?
Mai departe ai spus "cred ca e nevoie de slujbe arhieresti, care sa te ajute, nu doar citirea unei carti…"
Marlene, iarta-ma, dar ma pui in postura de a-i lua apararea acestei tinere fete chiar daca nu are nevoie de "scuzele" mele.
Trebuia sa spuna fata si la cate slujbe si spovedanii a fost la biserica? Sau cate carti duhovnicesti a citit? Trebuia sa spuna oare in marturie si cat de dureroasa i-a fost pocainta? Sa marturiseasca si cat de mult si-a regretat faptele necugetate? Cat de mult a plans si cat de mult o mai doare sufletul cand isi aminteste de negura in care era sa-si omoare sufletul cu totul?
Oare chiar trebuia sa spuna ca lupta ei nu s-a terminat aici si acum?
Nu vreau sa ascund ca sunt dezamagit de faptul ca nu vrem sa invatam de la oamenii de langa noi…mai ales cand isi pun sufletul pe tava.
Ti-am spus toate acestea cu speranta de a nu da cu piciorul unei lectii de viata, care poate iti va fi si tie de folos cu ceva pentru mantuire.
Vasile
noiembrie 25, 2010 @ 8:04 am
Atenţie!
Să ai grijă de întrebarea în legătură cu părinţii tăi. Chiar dacă "ştii" multe în legătură cu trecutul lor, decât să te întrebi cât din fondul lor genetic ţi-au transmis(astfel dezvinovăţindu-te) mai bine ai învăţa şi apoi ai practica rugăciunea sf. Efrem Sirul "…dăruieşte-mi să-mi văd păcatele mele şi să nu osândesc pe fratele meu…". Mai este apoi ceva… La 19 ani e prea devreme să ai linişte şi pace din partea vrăjmaşului aşa că, nu uita ce zice Mântuitorul "Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti".
Marlene
noiembrie 25, 2010 @ 8:43 am
Dan, te rog nu-mi deturna mesajul !
Da, era necesar ca acea fata daca exista, si nu e doar fantezia unei persoane careia ii place sa scrie(care e imposibil sa aiba doar varsta de 19 ani, si sa fi ajuns in 4-5 ani la o asemenea masura !) sa spuna tot ce a facut ca sa ajunga la o masura mai mare chiar si decat a Sfintei Preacuvioase Maria Egipteanca, pe care a luptat-o "cel rau" 17 ani, din cei 47 petrecuti in pustie ! Atentie, in pustie, nu in mijlocul ispitelor din lume ! Da, era foarte necesar, ca un asemenea caz, poate fi trecut in sinaxar, si ea, si duhovnicul ei, care presupun ca a luptat alaturi de ea, si a ajutat-o cu rugaciunile lui.
Iertati !
Doamne ajuta !
Vasile
noiembrie 25, 2010 @ 9:22 am
Nu ştiu cât este de reală micuţa noastră de 19 ani. Dacă este aşa cum presupui tu Marlene şi dacă o aduci ca exemplu a neîncrederii tale pe Cuvioasa Maria Egipteanca, aş vrea să-ţi arăt un text din Sfânta Evanghelie după Luca, acolo unde se vorbeşte de ispitirea Mântuitorului în pustie care sună aşa:
"Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat de la El, până la o vreme"(Luca4,13). De aceea spun că la 19 ani(în cazul în care faptul e real) este prea devreme să spui:"am scăpat". Până pui mnâinile pe piept mai este… Oricum ar fi, merită orice tânăr să încerce , bineştiind că Mântuitorul, "Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegândă nu va stinge, până ce nu va scoate, spre biruinţă, judecata."(Mt. 12,20)
Doamne ajută!
Dan
noiembrie 25, 2010 @ 9:36 am
Marlene, daca ti-am deturnat mesajul te rog sa-mi spui si unde anume, caci eu nu am avut in intentie asta, si nici nu sesizez ca as fi facut asa ceva.
Apoi, eu m-am angajat intr-un dialog sperand ca ai dorinta de a invata ceva din marturia la care comentam, si careia nu-i acorzi nici macar un minim de bun simt. Se pare ca m-am inselat in asteptari: "era necesar ca acea fata [b]daca exista[/b], si nu e doar fantezia unei persoane careia ii place sa scrie(care e imposibil sa aiba doar varsta de 19 ani, si sa fi ajuns in 4-5 ani la o asemenea masura !) sa spuna tot ce a facut…"
Cum adica "-)aca exista":-? dupa ce ca fata a gasit curajul sa-si calce peste rusinea marturisirii, acum ce sa asteptam? sa-si dea CNP-ul, adresa si poza ca sa crezi ca exista persoana aceasta? Frumoasa incredere fata de oameni… 🙁
Din cuvintele "…sa ajunga la o masura mai mare chiar si decat a Sfintei Preacuvioase Maria Egipteanca, pe care a luptat-o "cel rau" 17 ani, din cei 47 petrecuti in pustie"…nu pot decat sa-ti spun urmatoarele:
a) Viata unui sfant(sfanta) nu este norma de desfasurare pentru nici o alta persoana. Desi avem foarte multe asemanari, fiecare lupta a mantuirii este unica.
b) Dumnezeu da mult har mai ales la incepturile intoarcerii noastre, ca sa capatam incredere in El. Da multa liniste si odihna sufletului din cand in cand, dupa ce acesta a fost haituit si flamanzit cu viata pacatoasa si ispite multe. Asta nu inseamna ca s-a ajuns la masura sfinteniei…ci ca doar avem un ragaz in care sa ne mai intremam sufletul pentru urmatoarele ispite.
c) a ramane doar la nivelul cartilor duhovnicesti, fara sa facem corespondenta acestora cu timpul prezent, cu noi insine si cu oamenii de langa noi… inseamna ca am ramas la nivelul teoriei.
d) Cat de actuala este pilda fiului risipitor! Pacat insa ca nu invatam decat prima parte din ea, cand cea de-a doua este la fel de importanta si ni se potriveste de minune: Celalalt fiu nu a risipit nimic?
Marlene
noiembrie 25, 2010 @ 9:56 am
Dan, nu argumentez, si nu insir frazele prin care cred ca mi-ai deturnat mesajul
Si pentru ca urmeaza sa merg la Sfintele Taine, va spun tuturor:
IERTATI !
Doamne ajuta !
Dan
noiembrie 25, 2010 @ 10:09 am
Doamne ajuta Marlene. Domnul sa te binecuvinteze.
Ana
noiembrie 25, 2010 @ 4:03 pm
@Marlene
Am avut si eu aceeasi reactie la mesajul tau ca Dan si Vasile. Mi-am dat seama insa ca nu ai spus cele de mai sus din indiferenta si necredinta, ci din experienta ta in lupta cu pacatul.
Acum autoarea articolului a trait intoarcerea la Hristos, intr-un mod in care Hristos ni se da noua tuturor la inceput de drum adica usor. Imi amintesc ca intr-un astfel de mod "am scapat" si eu de niste pacate. Acum insa nu mai pot sa scap de alte pacate "atat de usor".
Stiu despre ce vorbesti si-ti inteleg si durerea in lupta cu pacatul.
Doamne ajuta
Razvan
noiembrie 25, 2010 @ 8:19 pm
…
ANA ai mai putea citi carti de Danion Vasile – Tinerii si sexualitatea, intre iubire si pacat
Poti incerca si Cartea Nunti, o carte foarte interesanta, m-am schimbat mult in gandire dupa ce am citit-o
Doamne ajuta!
Razvan
noiembrie 25, 2010 @ 8:24 pm
kilngsor_17it@yahoo.com
http://danionvasile.ro/carte.php?id=9
Ionutz
noiembrie 25, 2010 @ 9:01 pm
Slava Domnului!Esti o luptatoare!:-)
Florin
noiembrie 25, 2010 @ 9:03 pm
Imi ce iertare ca voi fi putin mai dur in continuare:
M-au intristat aceste vorbe: "E posibila o astfel de revenire pe cale, dar in timp, de la caz la caz, nu in cativa ani, in care ne mai luptam, mai cadem". Sunt putin revoltat. De ce ar trebui sa mai cadem in acelasi pacat ca sa scapam de el? Sa nu incercam sa le imputam altora neputintele noastre, sau sa vorbim in necunostinta de cauza.
Pur si simplu, din patima malahiei poti sa scapi dintr-odata prin pocainta, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Bineinteles ca vor exista mereu asalturi din partea vrajmasului, dar cu ajutorul lui Dumnezeu le putem respinge. Ceea ce nu se poate la noi, se poate la Dumnezeu.
Sfanta Maria Egipteanca s-a luptat zeci de ani cu vrajmasul in pustie cu ajutorl lui Dumnezeu iar El stia ca Sfanta poate ajunge la un nivel inalt datorita hotararii de a-si indrepta viata. Dar asta nu inseamna ca si noi daca nu mergem sa stam 40 de ani in pustie nu putem scapa de o patima. Putem pentru ca se lupta Dumnezeu alaturi de noi si nu permite sa fin ispititi peste putinta noastra.
Dumnezeu sa ne lumineze!
Ana
noiembrie 26, 2010 @ 4:22 pm
@Razvan
Multumesc pentru recomandarile tale. Le-am citit si eu cu cativa ani in urma.
Acum sunt atrasa de Noul Testament, Psaltire
o pacatoasa
noiembrie 27, 2010 @ 12:04 pm
pentru Marlene,
Draga Marlene,
ceea ce a scris "pacatoasa de 19" ani nu pare de loc un basm,ci dimpotriva,foarte credibil…eu sunt o pacatoasa de 26 de ani..deci gandeste-te ca aveam o vechime mai mare cu 7 ani in aceleasi patimi,plus cel al betiei si cand m-am intros catre Domnul si am vrut sa-mi schimb viata,m-a ajutat sa scap de toate patimile chiar dupa prima spovedanie,patimi de care credeam ca nu voi scapa niciodata…ispite mai sunt,si caderi probabil ca vor mai fi..dar prin harul pe care il primim la inceput,am citit undeva ca este asemenea harului pe care il traiesc Sfintii permanent,si ni se da sa traim acest har ca incepatori exact pentru a constientiza ca sfintenia nu e un basm ci poate fi traita chiar si de noi…si pentru a ne incuraja sa o cautam mereu si cand o gasim sa luptam sa o pastram.
Iertati-mi indrazneala!
Doamne ajuta!
Razvan
noiembrie 28, 2010 @ 12:04 pm
[b]@ Ana[/b]
Intr-adevar Noul Testament cred ca ramane cea mai frumoasa carte citita de mine in viata asta
Doamne Ajuta!
Autoarea
ianuarie 24, 2011 @ 9:14 pm
Raspuns
Aveti dreptate:i-am invinovatit pe parintii mei si imi pare foarte rau :sad:( In loc sa ma bucur ca sunt sanatosi imi poarta de grija si ma iubesc eu i-am tras la raspundere.. DA, lupta continua.Da patimile acelea mari ale trupului au fost luate de la mine,dar la pacatele cu sufletul stau foarte rau chiar jalnic.Ganditi-va cat au distrus pacatele din sufletul meu.. Stati linistiti ca mandria egoismul iubirea de sine nu trec asa usor.
Spuneti-mi daca nu ar fi fost luate de la mine ca sa simt pacea si linistea cine credeti ca lupta cu ele daca nu stia pentru ce lupta?Poate voi ca eu nu.Si cine poate sti cand vin inapoi ? Am citit undeva ca patimile care credea un om ca sunt disparute au revenit dupa un timp.Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu caci oricand se pot intoarce!
Recunosc daca nu s-ar fi intamplat pe pielea mea nu as fi crezut nici eu.
Slava Tie Dumnezeul nostru!Iti multumim!!
Tudor
ianuarie 24, 2011 @ 9:51 pm
Numai langa Dumnezeu putem fi fericiti.
Restul sunt iluzii scurte ale celui rau.
soso
martie 23, 2011 @ 6:52 am
Este ceva minunat ca poti fi fericita…si eu am 19 ani, nu am facut aceste pacate, insa nu sunt fericita…chiar deloc
Dan
martie 23, 2011 @ 7:16 am
Soso, acum am vazut ca esti fata, si nu baiat. Mai inainte iti adresasem un mesaj pe un alt articol, si am crezut ca esti baiat.
O mica sugestie: ai incercat sa-ti versi amarul la taina spovedaniei in fata unui preot? pe mine m-a ajutat foarte mult treaba asta cand vedeam doar nori negri deasupra capului.
soso
martie 23, 2011 @ 7:43 am
Oh, am mai primit acest sfat. NU am ce sa-i spun..pt ca nu e prima oara cand ajung in acest hal.. i-am spun o farama duhovnicului…si cam atat..oricum cand merg la spovedit parca nici nu mai am nimic si nu stiu ce sa i spun..dar apoi incepe din noi iadul.. nu mai vreau nimic
Ana
martie 23, 2011 @ 8:32 am
Soso, scrie pe hartie tot ce ai pe suflet si asa mergi la spovedit. Nu ai cum sa tii minte. Tu crezi ca esti singura care treci prin asa ceva? Noi toti uitam, de aceea trebuie sa ne notam pe hartie.
soso
martie 23, 2011 @ 8:41 am
…pace tie..:sad:
Ana
martie 23, 2011 @ 8:50 am
Pace, liniste si curaj, [b]mult curaj[/b] sa treci peste ispita asta grea tie.
Edy
noiembrie 9, 2011 @ 2:55 pm
Sa nu mai cititi cartile la acel prefacut Danion Vasile Care o zis de parintele Cleopa si de calendar cai invechit mare mincinos omul ala.
Administrator
noiembrie 9, 2011 @ 3:49 pm
Edy, credem ca este o diferenta intre cartile scrise de teologul Danion Vasile si atitudinea lui de anul trecut despre calendar si despre anumiti duhovnici.
Noi nu incurajam atitudinea de a defaima lucrurile bune pe care le-a facut cineva intr-o directie, doar pentru ca la un moment dat greseste cu altceva in alta directie. Din contra, spunem ca atitudinea aceasta de a descalifica un om cu totul doar pentru ca mai si cade pe drum, este necrestina. Danion Vasile, prin cartile pe care le-a scris, a ajutat la zidirea multor tineri. Asadar, de ce sa blamam lucrurile pe care le-a facut bine, si care sunt bune in continuare? Ca are sa-si rezolve anumite probleme este altceva. Momentan din cate vedem cu toti, Danion Vasile sta linistit si nu mai face apologia calendarului, starnind tulburare. (cel putin nu avem informatii ca ar mai face). Asadar, eu zic ca e este de bun simt sa lasam acuzele si sa nu mai tulburam apele daca nu este cazul. Cartile lui Danion raman asa cum au fost, ziditoare de suflet pentru tinerii care fac primii pasi catre biserica.
Iar pentru Danion sa ne rugam pentru indreptare si sa invatam cu totii ceva din aceasta tarasenie.
Badea Patricia
noiembrie 9, 2011 @ 3:58 pm
Buna Edy, am citit si eu pe internet cum ca Danion Vasile si Dan Puric ar fi masoni, ca nu sunt adevarati ortodocsi, ca spun numai prostii si minciuni. Am fost socata cand am vazut iar acum chiar nu stiu ce sa mai cred. oricum sunt foarte indragiti de tineri amandoi. Eu personal am citit carti de la ei si mi s-au parut ok. Insa chiar nu stiu ce se ascunde in spatele tuturor acestor afirmatii cum ca ar fi „lupi in piei de oaie”. Sa ne lumineze Dumnezeu care sunt intentiile lor adevarate. Doamne ajuta! (admin, imi pare rau ca am deviat de la subiect)
Administrator
noiembrie 9, 2011 @ 8:24 pm
Patricia sfatul nostru este sa va selectati cu atentie sursele de informare pentru ca nu toti cei care flutura stindardul ortodoxiei se si ridica la nivelul stindardului pe care il poarta (nu dam nume ca nu vrem sa intram in hora tulburarilor).
Insa este rea vointa si rea credinta sa afirmi ca Danion Vasile sau Dan Puric ar fi masoni, fara sa aduci dovezi in acest sens. Este penibil sa faci o acuza pe care nu o poti dovedi. S-a postat cumva vreo fotografie cu vreunul din cei doi, aflati in sortuletul albastru ca sa spuna cineva ca intr-adevar ar fi masoni? Desigur ca nu. Doar calomnii gratuite prin astfel de insinuari.
Oricum, noi nu vrem sa ne pierdem timpul cu astfel de discutii pe care le consideram fara rost si neziditoare de suflet.
Administrator
noiembrie 9, 2011 @ 9:08 pm
Edy, ti-am sters ultimul comentariu intrucat dai trimiteri la cateva filmulete calomnioase (cu exceptia a doua dintre ele care oricum nu arata in niciun fel apartenenta la masonerie a celor doua persoane amintite de Patricia). Deci iarasi acuze fara acoperire cu dovezi.
Nu stiu daca ai sesizat, dar noua nu ne plac can-can-urile, fie ele cat de ”ortodoxe”. Pur si simplu ne repugna.
Si nici nu vreau sa-mi pierd timpul explicand de ce acuza de apartenenta la masonerie este o grosolanie care vine din lipsa celui mai elementar bun simt.
Oricum, incheiem orice discutie pe aceasta tema intrucat nu avem nici cea mai mica intentie sa intram in hora ”scuiparilor”.
Sa nu fie cu suparare.
O seara linistita iti doresc!
brindau cristina
noiembrie 10, 2011 @ 11:10 am
este ceva foarte frumos si placut Lui Dumnezeu ce-a ce a facut.nu este usor deloc sa iti schimi radical stilul de viata la doar 19 ani.pacatele sunt foarte grele sa le uiti si poate ca o sa o urmareasca mult timp de acum inainte.dar cu credinta in suflet si mergand pe acelasi drum o sa fie bine.
Administrator
noiembrie 10, 2011 @ 12:14 pm
Edy, desi nu meriti un raspuns pentru modul grosolan in care te-ai adresat in ultimul comentariu si mai ales pentru reaua credinta de care ai dat dovada in cele trei comentarii postate, totusi iti dam un raspuns ca sa nu te amagesti ca esti vreun crestin prigonit de chiar fratii tai de credinta:
Prin acest site nu promovam nici ecumenismul, nici legionarismul si nici extremismul ortodox. Promovam doar credinta crestin-ortodoxa, dupa cum sugereaza si titlul site-ului. De alte intentii suntem straini.
Și unde nu este bunavointa nici noi nu insistam. De aceea incheiem orice discutie aici.
Narcis
noiembrie 10, 2011 @ 12:58 pm
Slava Lui Dumnezeu !” Marii initiati ai indiei si Parintele Paisie” a fost cartea care m-a trezit si pe mine din amorteala duhovniceasca. Mare putere au cuvintele parintelui Paisie Aghioritul . Si in cartea despre viata sa e scris de minunile care au avut loc dupa moartea sa sau mai bine zis despre convertirea unor oameni care au citit viata si intamplarile Parintelui . Parinte Paisie,roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacatosii !