O picătură de apă murdară într-un ocean de iubire

Iubirea lui Dumnezeu este ca un ocean nesfarsit ! Iar iubirea omului pentru Dumnezeu ca o picatura de apa murdara, care se afla in mijlocul acestui ocean.

Pacatul a facut ca picatura de apa sa fie din ce in ce mai murdara si tulbure, namoloasa, neagra, desi ea nu se vede. In profunzimea ei ea se simte curata si vrea sa evadeze din oceanul care o poarta pe valurile lui limpezi. Nu il recunoaste ca pe un camin se simte singura in mijlocul valurilor. Desi nu stie este inconjurata de zeci de alte picaturi de apa care o impresoara si o curata de mizeria ei si o fac limpede ca cristalul, transparenta si translucida astfel incat se poate vedea prin ea nesfarsita lumina a oceanului.

Dar ea tot viseaza sa scape de picaturile din jur ca sa nu o mai subjuge sub presiunea lor, ele ii spun ca o indragesc ca o iubesc ca insusi tatal lor oceanul o primeste cu bratele deschise si nici o murdarie nu poate sa nu fie curatata de apele lui nesfarsite oricat ar fii de multe si de adancite si intunecate de mizerie si de namolul din mijlocul mlastinilor care le-au purtat pana la tatal lor oceanul.

Dar ea picatura de apa, ar vrea sa se inalte catre cer sa fie mai aproape de Soare, ea nu stie ca oricat ar fugi de dragostea paterna a oceanului si oricat s-ar indeparta Soarele o sa o evapore si o sa cada tot in oceanul nesfarsit care o primeste fara sa ii vada caderea ei si fuga la alt tata.

– daca am fi constienti de marea dragoste a lui Dumnezeu pentru noi,

– daca am simti Harul iubirii care se revarsa asupra fiecarui om,

-daca am simti iubirea lui Dumnezeu catre fiecare suflet care a trait pe acest pamant, asupra fiecarui suflet care mai traieste si va mai trai pana la sfarsitul veacurilor,

-daca am putea cuprinde cu mintea noastra ingusta si sa cugetam la marea iubire care se revarsa fata de toata creatia, la marea grija pe care o are fata de fiecare suflet oricat de neinsemnat ne pare noua, daca am cunoaste ca si perii capului nostru sunt numarati si Dumnezeu are grija de fiecare atat de lumea vazuta si nevazuta, atat de ingeri cat si de oameni….

Noi oamenii care traim acum pe acest pamant, daca am constientiza marea iubire a lui Dumnezeu am varsa rauri de lacrimi, ca niste picaturi de apa, care ar spala de pacate tot pamantul, noi cei vii am putea curatii la fel ca oceanul nesfarsit, murdaria si negreala in care se scalda sufletele noastre.

Lacrimile noastre, s-ar unii si impreuna s-ar revarsa peste pamant, ca si picaturile de apa murdara s-ar curatii prin unirea cu oceanul nesfarsit al iubirii lui Dumnezeu si impreuna ar curatii lumea si pamantul de murdaria din jur.

Cat de mare e iubirea lui Dumnezeu pentru noi ?

Atat de mare incat toate mintile adunate nu au putut sa o cuprinda vreodata !

Si eu in nevrednicia mea am indraznit sa vorbesc despre acesasta iubire, eu nevrednicul si pacatosul, care nici macar lacrimi nu mai am, nici macar o picatura de asa murdara nu am unit cu oceanul nesfarsit al iubirii lui Dumnezeu !

Eu care sunt o picatura de apa murdara purtata de valurile oceanului, eu care astept curatirea si limpezirea, eu care nu merit aceasta iubire infinita pentru mine pacatosul…, da eu indraznesc sa ma rog de oceanul nesfarsit al iubirii lui Dumnezeu pentru oameni :

„-Curateste-ma si pe mine Dumnezeule, eu care merit cel mai putin !

– Eu nevrednicul si murdarul… , eu impietritul care cu pacatele mele am intunecat pamantul !

– Eu care datorita pacatelor mele am provocat suferinta Mult Iubitului Tau Fiu Iisus Hristos, l-am rastignit de zeci de ori, eu care nu sunt vrednic sa ii spal picioarele cu parul capului meu si sa le clatesc cu murdarele mele lacrimi… !Eu care am mahnit pe Nascatoarea de Dumnezeu prin nevrednicia mea si lipsa iubirii.

-Doamne, eu ma rog revarsa oceanul nesfarsit al iubirii Tale si numara-ma printre sufletele curatite prin marea ta iubire care au primit in inima lor iubirea Ta Doamne!”

Doamne ajuta !

(Carla)