O prietenie de neclintit
In mintea oricarui om rasuna ideea de prieten, si ce frumos rasuna! Oare suntem noi cu adevarat prieteni cu toti oamenii care ne inconjoara? Stim noi ce inseamna prietenia adevarata si pe ce se bazeaza ea? Haideti sa ne uitam in dictionarul explicativ al limbii romane:
Prieten = Persoana de care cineva este legat printr-o afectiune deosebita bazata pe incredere si stima reciproca, pe idei sau principii comune.Oare se recunoaste careva in aceasta definitie? Realmente prietenia nu se defineste in cuvinte, ci in faptele pe care le facem raportandu-ne la prietenii nostri.
Au fost odata doi prieteni care mergeau intr-o tara indepartata si mergand pe drum prietenul mai mare ii trage o palma celui mai mic. Acesta intristandu-se se duce si scrie pe nisip „Azi prietenul meu cel mai bun mi-a tras o palma”. Mergand mai departe pe acel drum care parea ca nu are sfarsit ajungand amandoi la un lac s-au scaldat si prietenul palmuit era pe cale de a se ineca, dar celalalt a sarit si l-a salvat. Astfel ca prietenul palmuit a scris pe stanca urmatoarele cuvinte: „Azi prietenul meu mi-a salvat viata”. Mirat fiind celalalt prieten l-a intrebat: „De ce prima oara ai scris ca te-am palmuit pe nisip si acum cand ti-am salvat viata ai scris pe stanca?”
Si doresc ca voi cititorii sa gasiti un raspuns cat mai potrivit la aceasta intrebare, caci intrebarea se adreseaza fiecarui om in parte care a trecut printr-o asemenea experienta (nu neaparat situatia prezentata,ci in general).Vedem in mica pilda de mai sus o adevarata „avalansa” de iubire in fapte si nu in vorbe. O persoana apropiata mie definea prietenia ca fiind atunci cand o persoana traieste in 2 trupuri.
Intradevar daca ne iubim unii pe altii sau macar incercam sa respectam porunca lui Iisus Hristos ne vom da seama de adevarul celor de mai sus. Sa nu uitam deasemenea ca intr-o relatie de prietenie nu trebuie exlus prietenul nostru suprem Dumnezeu, caci El e echilibrul si baza prieteniei noastre. In societatea noastra foarte des intalnim „prietenii” bazate pe ura, minciuna, teribilism, si evident observam lipsa lui Dumnezeu…dar oare cat dureaza o astfel de prietenie de fatada? Cu adevarat nu prea mult….dar cine zaboveste sa mai inteleaga cauza? Se trece superficial in revista „pumnului” sau in revista „nesimtirii” o „prietenie” …dar in revista Domnului raman lacrimi si suferinte pictate cu ceara pe Chipul sau negrait…
Mai nou prietenia in societatea noastre a devenit un profit care se materializeaza in bani ….”Ai bani imi esti prieten, nu ai PAAA” Unii dintre cei care au acceptat acest compromis nu vor avea liniste niciodata, caci egoismul va fi totdeauna la putere si „va avea grija” sa se transforme totul intr-un esec de proportii. Dar cei care sunt saraci…oare cum pretuiesc prietenia lor cu un om bogat? De vor sti oamenii sa aiba in fata lor constiinta ca trebuie sa pretuiasca virtutiile sufletului vor pretui si vor sti ce inseamna prieteni adevarati si prietenie adevarata.
(Adrian)
Monicell
mai 11, 2009 @ 5:24 pm
Egoismul e parca mai la putere ca niciodata. Rar gasesti prietenie adevarata. Eu de cele mai multe ori ma lovesc de raceala oamenilor, de indiferenta lor.
daciana
noiembrie 10, 2009 @ 10:04 am
Prietene drag, iti scriu cu deosebire astazi, ca sa iti multumesc pentru prietenia frumoasa pe care mi-ai aratat-o si impartasit-o cu mine pe parcursul a 10 ani,de cand ti-ai facut loc in sufletul meu. Chiar daca ne deosebeau multe lucruri: nationalitate, pozitie sociala, etc. m-ai primit cu duiosie si bunatate de fiecare data. Calitatile tale stiu ca au impresionat pe multi oameni, iar eu mi-am dorit intotdeauna sa fiu la fel de buna si inteleapta ca si tine. In toti acesti ani m-ai ajutat, cand am avut nevoie de un sfat mi-ai stat alaturi. Iti multumesc in mod deosebit, pentru ca intr-un moment foarte greu al vietii mele mi-ai fost alaturi. Nu am sa uit niciodata acest lucru. Ai fost ingerul meu salvator. Un inger cu ochii albastrii precum este cerul senin de vara. Si astazi privesc cerul ca sa imi amintesc de culoarea ochilor tai. Si astazi privesc cerul si iti spun ca nu te voi uita niciodata. Intr-o zi ne vom revedea, prieten drag. Iti promit.
Sorin M.
decembrie 19, 2009 @ 12:33 am
Prieten tinereţii mele
Prieten tinereţii mele şi lacrimilor mele dor,
şi soţ singurătăţii grele, Te cânt, Iisus, şi Te ador!
Ce n-am putut nici mamei spune, atât de-adânc, de cald şi des,
am spus iubirii Tale bune, simţindu-mi sufletu-nţeles.
În anii de răscruci amare, cu sufletul zdrobit de tot,
la nimeni negăsind crezare, la Tine am ştiut că pot.
Ce nimeni n-a mai fost altcine să-mi fie-n ceasul disperat,
ai fost Tu-n stare pentru mine, căci m-ai iubit cu-adevărat.
Ţi-aş spune-n nu ştiu ce cuvinte de adorare şi fior
cât mi-e iubirea de fierbinte, dar nu pot cât Îţi sunt dator.
Prieten tinereţii mele, cu cât mi-ai dat şi mi-ai adus,
al Tău sunt eu, a Tale-s ele, pe vecii toţi, pe toţi, Iisus!…
de Traian Dorz
Lucia
februarie 24, 2010 @ 9:01 pm
Frumoasă şi demnă de reţinut pilda cu cei 2 prieteni!
Bogdana
aprilie 28, 2010 @ 4:45 pm
am citit pilda undeva, stiu morala..din pacate pentru ca imi plac provocarile si mi-ar fi placut sa ma gandesc de ce a scris pe piatra si nu pe nisip. E usor de inteles n-are rost sa scriu. Mai „lansati” asa provocari!