O prietenie de neclintit

In mintea oricarui om rasuna ideea de prieten, si ce frumos rasuna! Oare suntem noi cu adevarat prieteni cu toti oamenii care ne inconjoara? Stim noi ce inseamna prietenia adevarata si pe ce se bazeaza ea? Haideti sa ne uitam in dictionarul explicativ al limbii romane:

Prieten = Persoana de care cineva este legat printr-o afectiune deosebita bazata pe incredere si stima reciproca, pe idei sau principii comune.Oare se recunoaste careva in aceasta definitie? Realmente prietenia nu se defineste in cuvinte, ci in faptele pe care le facem raportandu-ne la prietenii nostri.

Au fost odata doi prieteni care mergeau intr-o tara indepartata si mergand pe drum prietenul mai mare ii trage o palma celui mai mic. Acesta intristandu-se se duce si scrie pe nisip „Azi prietenul meu cel mai bun mi-a tras o palma”. Mergand mai departe pe acel drum care parea ca nu are sfarsit ajungand amandoi la un lac s-au scaldat si prietenul palmuit era pe cale de a se ineca, dar celalalt a sarit si l-a salvat. Astfel ca prietenul palmuit a scris pe stanca urmatoarele cuvinte: „Azi prietenul meu mi-a salvat viata”. Mirat fiind celalalt prieten l-a intrebat: „De ce prima oara ai scris ca te-am palmuit pe nisip si acum cand ti-am salvat viata ai scris pe stanca?”

Si doresc ca voi cititorii sa gasiti un raspuns cat mai potrivit la aceasta intrebare, caci intrebarea se adreseaza fiecarui om in parte care a trecut printr-o asemenea experienta (nu neaparat situatia prezentata,ci in general).Vedem in mica pilda de mai sus o adevarata „avalansa” de iubire in fapte si nu in vorbe. O persoana apropiata mie definea prietenia ca fiind atunci cand o persoana traieste in 2 trupuri.

Intradevar daca ne iubim unii pe altii sau macar incercam sa respectam porunca lui Iisus Hristos ne vom da seama de adevarul celor de mai sus. Sa nu uitam deasemenea ca intr-o relatie de prietenie nu trebuie exlus prietenul nostru suprem Dumnezeu, caci El e echilibrul si baza prieteniei noastre. In societatea noastra foarte des intalnim „prietenii” bazate pe ura, minciuna, teribilism, si evident observam lipsa lui Dumnezeu…dar oare cat dureaza o astfel de prietenie de fatada? Cu adevarat nu prea mult….dar cine zaboveste sa mai inteleaga cauza? Se trece superficial in revista „pumnului” sau in revista „nesimtirii” o „prietenie” …dar in revista Domnului raman lacrimi si suferinte pictate cu ceara pe Chipul sau negrait…

Mai nou prietenia in societatea noastre a devenit un profit care se materializeaza in bani ….”Ai bani imi esti prieten, nu ai PAAA”  Unii dintre cei care au acceptat acest compromis nu vor avea liniste niciodata, caci egoismul va fi totdeauna la putere si „va avea grija” sa se transforme totul intr-un esec de proportii. Dar cei care sunt saraci…oare cum pretuiesc prietenia lor cu un om bogat? De vor sti oamenii sa aiba in fata lor constiinta ca  trebuie sa pretuiasca virtutiile sufletului vor pretui si vor sti ce inseamna prieteni adevarati si prietenie adevarata.

(Adrian)