Oamenii – daruri de la Dumnezeu

Mă uit la el şi văd puterea Ta, Doamne, de a iubi şi a îndrepta oamenii. Văd lucrarea ta în el. Mă uit la…verdele ochilor lui, străbătut de razele soarelui, pare mai intens ca niciodată. Tu Doamne ai pus verdele crud al ierbii în ochii lui… Apoi când îi simt sclipirea brodată de Tine în suflet, tot războiul din mine se opreşte. Şi cel mai întinat gând şi cele mai mari frământări se opresc în loc. Şi simt iubire. E ca şi cum pe câmpul de luptă ar trece un înger şi toţi cei care se luptă ar arunca toate armele şi s-ar îmbrăţişa. Aşa e iubirea.

Dumnezeu mi-a făcut un dar prea mare. Dacă ar şti şi el tot ce simt! Îi doresc tot ce se poate mai frumos. Tot. Vreau să se bucure de viaţa asta încredibilă pe care ne-a dat-o Domnul. Şi poate că nu o sa ţinem legătura, poate viaţa ne va despărţi, poate tot ce simţim acum unul pentru altul o să piară….dar singurul lucru pe care doresc ca el să nu îl piardă, e iubirea de Dumnezeu. Şi cel mai frumos dar pe care i-l poti dori: mântuirea. Sper să afle şi să simtă Iubirea care nu piere, Iubirea care este însuşi Hristos.

(Miruna)