Oamenii care au renunţat la Dumnezeu au devenit ucigaşi de suflete
Un om stătea odată de vorbă cu un înţelept şi-i spuse aşa:
– Am grăit lumii un adevăr, dar o parte din oameni au început să mă judece, să deformeze adevărul dupa bunul lor plac şi să arunce în stânga şi în dreapta numai minciuni…
Înţeleptul îi răspunse:
– Vezi tu, adevărul deranjează de multe ori. Dacă intri într-o casă în care oamenii sunt îmbrăcaţi cu haine murdare, iar haina ta este albă, îi vei deranja pentru că nu ar suporta să îşi vadă starea vestimentaţiei lor si vor încerca să îţi murdărească şi ţie haina, aruncând cu noroi în tine. Însă de te vei feri de noroiul lor, păstrându-ţi haina curată, mizeria lor nu te va atinge.
– Nu contează ce spune lumea, ci contează cum îţi este sufletul! Mulţi oameni au uitat că au un suflet şi şi-au călcat demnitatea în picioare, alungându-L pe Dumnezeu de la ei… O, vai lor, căci au pierdut totul!
– Adevărul te face liber, el este singura armă împotriva ignoranţei, prostiei, minciunii, împotriva întunericului. Adevărul este haina albă în care trebuie să îţi fie îmbrăcat sufletul.
– Ştii, omule, suntem asemeni unor oi în mijlocul lupilor, dar să nu uităm că avem un Păstor care ne poartă de grijă, iar atunci când lupul va muşca din carnea noastră, Blândul Păstor va fi acolo pentru a ne lua în braţe şi pentru a ne mângâia. Daca n-ar mai fi oile, lupii ar începe să se sfâşie între ei, să devină vânători feroce şi fără de minte care sorb şi ultimul strop de sânge din seamănul lor ce a devenit asemenea, prin lipsirea de adevăr şi complacerea într-o existenţă morbidă…
Oamenii care au renunţat la Dumnezeu au devenit ucigaşi de suflete. Şi-au mutilat sufletul, dar nu le-a fost îndeajuns, vor mai mult dar le este scârbă până şi de propria lor condiţie mizeră în care i-a adus păcatul, aşa că ei caută să ucidă adevărul, crezând că ei sunt adevărul.
– Acum fiecare îşi are propriul lui adevăr pe care l-a creat după diverse standarde şi sunt unii capabili să renunţe până şi la adevărul lor pentru a nu se sustrage sistemului, dar mulţi caută adevărul într-o direcţie greşită, fiindcă singurul adevăr este Mântuitorul nostru. Nu a fost uşor, nu este şi nici nu va fii, dar timpul trece şi noi trecem odată cu el… ştii ce mai rămâne după tine? rămane doar rezultatul acţiunilor tale. Lumea nu te va cunoaşte după gândurile ascunse, poate bune dar nerealizate, pe care le-ai avut…nu, ele sunt dar pulbere pe care vântul o împrăştie în toate direcţiile…lumea te va ţine minte după binele sau răul realizat.
Această conversaţie, înţeleptul o încheie prin următoarele cuvinte:
– În Rai, laşii nu-şi au locul!
(Mihaela Gligan)