Oamenii se ruşinează să aducă vorba despre Dumnezeu
Suntem într-un cerc profan de discuţii. Vorbe, vorbe, vorbe… De cele mai multe ori goale, în care nu se suflă un cuvânt despre Dumnezeu – Tatăl nostru al tuturor -, despre dragostea pe care ne-o poartă.. despre viaţa viitoare, răsplata cerească; de ce, oare? Pentru că oamenii se ruşinează să aducă vorba despre Dumnezeu.
Dar ceea ce uimeşte mai mult este că chiar oamenii care trec drept evlavioşi şi drept ,,luceferi“ în societate arareori vorbesc despre Dumnezeu, despre Mântuitorul Hristos, despre valoarea timpului, despre înfrânare, judecată, fericirea viitoare sau chinurile veşnice, atât în cercul familiei, cât şi în acela al oamenilor de lume, şi-şi petrec adeseori timpul în discuţii sterile, jocuri de societate, distracţii. Şi aceasta se întâmplă tot pentru că se ruşinează să înceapă o asemenea discuţie, temându-se să nu devină plictisitori sau că nu vor putea să o poarte ei înşişi cu sinceritate.
O, lume desfrânată şi păcătoasă! Vai ţie, ce vei face în ziua judecăţii obşteşti, în faţa nemitamicului Judecător! ,,Întru ale Sale a venit dar ai Săi nu l-au primit“ (Ioan 1, ll). Da, Domnul şi Creatorul nostru nu este primit la noi! Nu-L primim în case, nu-L „primim“ în discuţii. Sau, iată, cineva citeşte Sfânta Carte sau zice rugăciuni cu glas tare, dar oare de ce o face în silă, fără chef, de parcă i s-ar împletici limba în gură? Nu din prisosul inimii, ci fiindcă se simte stingherit, buzele-i pustii de-abia i se mişcă. De ce oare? Din dispreţul faţă de lecturile duhovniceşti şi faţă de rugăciune, pe care diavolul i l-a sădit în inimă, dintr-o falsă ruşine. 0, sărmanii mei oameni! Vă ruşinaţi de ceea ce ar trebui să ţineţi la cea mai mare cinste! O, făpturi nerecunoscătoare, nărăvite! Ce chinuri meritaţi pentru o asemenea purtare?
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)
Guest
iunie 23, 2010 @ 12:30 pm
Foarte interesant acest articol.Este pe atat de trist,dar si real 🙁
ellena
iunie 23, 2010 @ 2:35 pm
Mi s-a intamplat de multe ori sa vad ca oamenii se rusineaza cand este vorba de DUMNEZEU , m-am gandit si eu oare de ce? De ce nu se rusineaza cand se vorbeste de atatea pacate ,cand este atata barfa si vorba in desert, curios lucru nu? eu nu poat sa inteleg! am vazut de multe ori cand eram intr-un grup de prieteni ca daca se aduce vorba de Dumnezeu sau de cele sfinte in general se evita subiectul, toata lumea incearca sa se eschivezi si sa nu se vorbesca despre asta…oare de ce? Cred ca numai DUMNEZEU stie …Doamne ajuta ca tot lucrul mainilor tale sa cunoasca slava ta!
Claudiu
iunie 23, 2010 @ 2:52 pm
Ne rusinam toti sa vorbim de Dumnezeu pentru ca nu suntem convinsi noi ca relatia cu Dumnezeu ne aduce numai avantaje. Rusinea de a marturisi vine si din iubire celor lumesti si a lumii in general.
Oricum, decat sa vorbim despre Dumnezeu prietenilor mai bine le aratam relatia noastra cu Hristos prin fapte. E mult mai convingator.
Seby
iunie 23, 2010 @ 4:36 pm
Într-un anturaj de prieteni sau într-o discuţie cu familia, mai tot timpul vom vedea o anumita stânjenire atunci când se menţionează teme legate de Dumnezeu şi de creştinătate. Lucru accentuat mai ales asupra oamenilor care îşi petrec viaţa departe de biserica lui Hristos, acordând o importanţa lui Dumnezeu o data sau de două ori pe an…
Este un lucru foarte trist dar în acelaşi timp -pentru mine cel puţin- foarte fascinant deoarece arată impactul pe care acest cuvant ,,DUMNEZEU,, o are asupra omului, asupra celui care mai are o atingere de la Duhul Sfânt dobândit prin botez.
Este dovada supremă că omul are un suflet şi ca acesta îl deranjează când numele creatorului este pronunţat.
Sufletul e om să se trezească din somn.îngropat adânc în păcate şi ameţit de infecţia lor tresare şi îl obligă p
Acuma depinde de fiecare dacă se va trezi sau va continua să doarmă în continuare….schimbând subiectul cu altele ‘mai interesante’.
deya
iunie 23, 2010 @ 4:57 pm
si eu am observat acest lucru, sunt multi oameni care evita sa-si faca cruce knd trec p langa biserica sau p langa vreo cruce(troita) si ma intristeaza acest lucru….dar ce se poate face….sa incercam makar noi ceilalti sa nu uitam si sa nu ne rusinam de Dumnezeu
Laura-optimista
iunie 23, 2010 @ 7:58 pm
Mărturisirea credinţei-o dovadă a dragostei faţă d
Doamne-ajută!
Mărturisirea credinţei este o datorie şi o poruncă evanghelică: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”(Matei10,32). În predicile sale, părintele Nicolae Steinhardt abordează în repetate rânduri această temă esenţială pentru societatea comunistă, în care a trăit, dar şi pentru noi, cei de astăzi, care ar trebui să valorificăm libertatea noastră religioasă, mărturisindu-L pe Hristos(prin cuvinte şi prin exemplul personal/prin faptele credinţei).
În opinia mea, una dintre modalităţile, în care ne putem manifesta iubirea faţă de Mântuitorul Hristos, Care nu S-a ruşinat să-Şi dea viaţa pe cruce pentru mântuirea noastră este îndrăzneala/curajul mărturisirii. De asemenea, cred că una dintre cele mai grave forme de nerecunoştinţă este faptul de a ne ruşina de Domnul. Dacă noi, păcătoşii şi nevrednicii(ştiu că par patetică, dar aşa suntem), ne ruşinăm de Domnul nostru în faţa unor semeni ai noştri(cu slăbiciuni, asemenea nouă), iar El, Fiul lui Dumnezeu, nu S-a ruşinat să Se întrupeze, să-Şi asume natura noastră şi să moară pentru noi(după Înviere, Mântuitorul a rămas şi Om adevărat, ceea ce înseamnă că nici acum nu Se ruşinează de firea noastră căzută), oare mai suntem demni de milostivirea lui Dumnezeu? Evident, întrebarea este retorică… 🙁
În loc să ne bucurăm că ni se oferă un prilej de a ne demonstra devotamentul faţă de Dumnezeu, mărturisindu-L înaintea oamenilor(mai cu seamă în faţa celor necredincioşi…), noi preferăm admiraţia efemeră a celor din jurul nostru. Potrivit unui dicton latin, „fiindu-le plăcuţi oamenilor, uneori, nu-I suntem plăcuţi lui Dumnezeu”.
Domnul nostru Iisus Hristos să ne dăruiască puterea de a-L mărturisi cu multă convingere întotdeauna, pentru a fi vrednici de comuniunea cu El!
„…de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui, căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire”(Romani10,9-10)
Doamne-ajută!
Guest
iunie 24, 2010 @ 1:53 pm
Se poate insa uneori sa evitam abordarea unor subiecte religioase in functie de atitudinea si credintele celor cu care discutam. Cred ca asta inseamna cuvantul Domnului: [i]”Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi” [/i]. Pentru o interpetare a versetului: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/prudenta-duhovniceasca-68598.html
Geo
iunie 25, 2010 @ 6:17 am
E un adevar care DOARE :no-comments: , cel pe care il spune Sfantul Ioan de Kronstadt.. Din nefericire am impresia ca si eu ingros randurile celor care se rusineaza de Hristos 🙁 🙁 🙁 VAi, vai, vai! De multe ori eu vorbesc despre Hristos-CALEA, ADEVARUL si VIATA, insa doar cu cei religiosi( daca nu induhovniciti), care cel putin nu-L hulesc pe Domnul asa cum fac cei atei( dar crestini). 🙁 Cine nu ma va plange pe mine 🙁 .. Mi-as dori ca toti sa se mantuiasca, si ‘sub mine sa se traga linia’!!! :love:
Domnul cu voi! 🙂 🙂 Va imbratisez, fratilor! 😀 😀 😀
Andrei-V
iunie 25, 2010 @ 6:39 am
cel mai interesant moment care mi sa intamplat cu privire la rusinea de a vb de Dumnezeu, sa intamplat in momnentul in care impreuna cu o prietena am mancat in oras si am inceput sa vb despre biserica, Dumnezeu ( eu am o voce mai ,,zgomotoasa” nu vb tocmai incet) la un moment dat aceea prietana a spus ,,vai taci ca ne aud astia ca vb din astea”…. asa ca pana ce nu vom reusi -NOI ORTODOCSII- sa trecem peste aceasta rusine de a-L marturisi pe Hristos cu timp si fara timp, in tot locul si catre toti oamnenii, vom ramane la stadiul acesta adika ”grupa mica”, noi ne reducem marturisirea lui Dumnezeu la o cruce facuta in graba cand trecem pe langa o biserica, si eventual Duminica la biserica, si mai grav decat atat este ca ne este frica sa folosim expresii de genul: Sa-ti ajute Dumnezeu, SA te binecuvanteze Dumnezeu, ca sa nu mai spun ca daca spui cuiva minunatul salut ,, PACE ” esti direct catalogat ca fiind BAPTIST pt ca in general daca folosesti astfel de expresii esti catalogat ,,pocait” ( la fel am patit si eu la facultate, multi dintre colegi au crezut ca sunt pocait pt ca vb de Hristos, de biserica) Este un soc pt un ortodox sa vb despre Dumnezeu si un lucru apoare imposibil de inteles pt el cand aude vb un alt ortodox vb despre Dumnezeu. [b]E TRSIT DAR ACESTA ESTE STADIUL IN CARE 90% dintre ortodocsi se afla.[/b]
Geo
iunie 25, 2010 @ 7:02 am
🙂 Domnul cu tine, Andrei! Te inteleg foarte bine..si eu am fost luata drept „pocaita”..ba si mai mult..drept nebuna! Dar stii si tu cum sunt aceste necazuri: impletite cu bucuria tainica a lui Hristos!! Sa fi BINE in Domnul! 🙂
Alexa
iunie 25, 2010 @ 11:32 am
Parerea mea este ca oamenii nu aduc vorba de Dumnezeu pentru ca nu au o credinta adevarata. Si mi se pare ca, cel putin noi, care ne numim ortodocsi, care primim Taina Sfantului Botez, avem acces la Cuvantul lui Dumnezeu si care putem trai si vorbi liber in aceasta tara despre religia noastra fara sa fim amenintati si omorati cum sunt altii, nu ar trebui sa ne rusinam, ci sa fim bucurosi si sa-i acordam lui Dumnezeu atentia pe care o merita. Si asta ar trebui sa ne dea de gandit pentru ca Domnul Iisus Hristos spune:’Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere’.
Bogdana
iunie 26, 2010 @ 7:45 am
Daca ne e rusine de Hristos si El se va rusine da noi! Uneori ma osandesc singura.
Laura Stifter
februarie 24, 2012 @ 3:36 pm
http://www.crestinortodox.ro/predici-audio-mp3/parintele-constantin-necula/parintele-constantin-necula-hristos-marturia-strazii-38.html
Sandu
februarie 25, 2012 @ 5:31 pm
Doamne ajută! Alexa dragă, nu e vorba de credință căci foarte mulți cred, ci de frică de Dumnezeu ! Cine se teme de Dumnezeu nu se rușinează să vorbească despre El. Ne spune Sf. Isaac Sirul că ”Frica lui Dumnezeu este temelia tuturor faptelor bune” ,în Pilde se spune așa ” Cu frica lui Dumnezeu se abate tot omul de la rău” aproape toți prietenii mei, când am început să le vorbesc despre Dumnezeu mă evită și nu prea mai vorbesc cu mine . Asta e… ”Mulți chemați puțini aleși” . Doamne ajută!