Oamenii străzii suferă în gerul cumplit de afară

5

2079545-lgGerul de afară î-a afectat în primul rând pe cei sărăci de pe stradă. „Ambulanţele sunt chemate oră de oră ca să-i ajute pe oamenii aflaţi in stare grava. Cei mai mulţi dintre ei nu au unde să stea şi nu mai pot să doarmă sub cerul liber. Din cauza gerului cumplit, au crăpat până şi liniile de cale ferata.”

O Doamne! oare cum putem sta în casă la căldurică, fără să ne gândim şi la cei care tremură cumplit afără în frig? Oare cum putem să punem capul pe pernă seara, înveliţi în plapuma călduroasă, fără să ne gândim şi la cei ce dorm în ger cumplit, uneori singuri şi fără nici un ajutor? Ce creştin sunt eu care trăiesc o viaţă plină de dezmierdări şi de comodităţi, iar fratele meu moare degerat de frig?

Cum să stau cu conştiinţa împăcată că fac ce-i bine în faţa lui Dumnezeu, că sunt credincios şi bun, când cel de pe stradă sufera din cauza egoismului meu? Eu cred cu tărie că la judecata finală Dumnezeu ne va considera răspunzători pe fiecare dintre noi pentru suferinţa celor ce stau pe străzi, abandonaţi de toată societatea.

Oare am făcut tot ce am putut ca să-i ajutăm? 

Aş putea să chem pe cineva de pe stradă în casă la căldură, să doarmă măcăr o noapte, să facă o baie fierbinte, să mănânce o masă caldă. E prea mult?…aş putea să-i duc măcar nişte hainuţe mai groase, ceva de încălţat, un fes sau o pereche de mănuşi, o plapumă sau o pătură. Aş putea să-i duc ceva cald de mâncare, o vorbă bună…, un ceai cald….

E prea mult şi atât? Aş putea măcar să-i dau un bănuţ să-şi cumpere de mâncare….

Dacă şi asta e prea mult, aş putea măcar să mă rog lui Dumnezeu şi Maicii Domnului ca să aibe grije de ei. Aş putea plânge în faţa lui Dumnezeu, rugându-l să-i ajute prin alţi oameni… măcar atât.

Dacă toţi cei care-L cunosc pe Dumnezeu l-ar ruga să aibe grije de cei săraci de pe stradă, de cei care stau în frig, eu cred că am vedea multe minuni înfăptuindu-se, am vedea mai  mulţi oameni sărind în ajutorul lor, şi până la urma ne-ar da Dumnezeu putere să ajutăm şi noi.

Noi cei care am primit aşa de mult, mult ni se va cere. Noi care avem tot confortul, vom da seamă dacă l-am folosit egoist, sau l-am împărţit şi cu fratele meu. Aşa cum o mamă se bucură când fiul ei primeşte un dar ca şi cum l-ar fi primit ea însăşi, aşa şi Dumnezeu ne spune că oricâte facem „celor mici” ai lui (oamenilor) Lui i-am făcut.

Pe Hristos primim în casă, pe Hristos îmbrăcăm, Lui Hristos îi dăm un ceai cald şi o o vorbă bună…

„Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua. Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa.”

(Balan Claudiu)

 

 

 

 

 

(Visited 2 times, 1 visits today)