Oana: „Am făcut în viaţa tot ce am vrut, nu m-am dat înapoi de la nimic.”
Mă numesc Oana, am 35 de ani sunt “single”.
Am făcut în viaţa tot ce am vrut, nu m-am dat înapoi de la nimic. Am făcut lucruri la care alţii doar visează. Am umblat, am cunoscut lumea, am gustat din viaţă. Dacă mi-a plăcut un bărbat l-am avut. Am fost iubită de bărbaţi inteligenţi, frumoşi, tineri sau maturi, artişti, intelectuali, bărbaţi care mi-au oferit tot ce mi-am dorit. Am avut întâmplări şi trăiri că aş putea să fac zece filme după viaţa mea. Întâlniri, începuturi romantice, povești ca-n filme, nopţi incendiare, tantra, droguri, am încercat totul, am trăit totul.
Şi pot să spun că toate nu sunt decât goană după vânt, sunt o fată morgana, o imagine frumoasă care se îndepărtează de noi în permanență şi capătul drumului este unul singur: moartea. Golul se întinde tot mai mult peste sufletul tău, drogurile şi iubirile trecătoare nu mai pot încălzi inima îngheţată, care simte tot mai aproape răceala iadului.
Pregustarea iadului e o stare de spirit în viaţa aceasta, şi e doar o mostră din ceea ce va fi dincolo. Dar e ceva ce nu se poate nega: trăim în iad. Şi cel mai mare iad e să îţi dai seama că nu îţi mai poţi dori nimic, că în spatele lucrurilor nu e de fapt nimic, că este ceva definitiv rău în viaţa asta, că golul din suflet nu poate fi umplut de fapt, că frumuseţea şi inteligența nu înseamnă nimic, că prietenii pot să dispară oricând, că viaţa îţi poate da şah mat.
Într-o noapte am citit o carte de Părintele Arsenie Boca şi viaţa mea s-a schimbat.
Am înţeles că pacea trebuie căutată altfel. Că singuri nimic nu putem. Că dacă o relaţie nu e binecuvântată nu vom avea fericire şi linişte. Că numai Dumnezeu mai poate ceva pentru noi. A Lui este a putea şi al nostru este a vrea.
Nu ştiu dacă mi se va vindeca vreodată sufletul zdrenţuit de suferinţele şi ororile la care a fost supus, dacă voi mai putea fi vreodată fericită lângă cineva. Dar ştiu că unde am fost nu mă mai întorc niciodată, că nu ar trebui nimeni să ajungă unde am fost eu şi că nu e acolo nu e nimic, nimic.
Oana, 35 de ani.
sharbinsk
noiembrie 24, 2013 @ 2:54 pm
[quote]Am avut întâmplări şi trăiri că aş putea să fac zece filme după viaţa mea.[/quote]
Dacă nu poți să faci filme, măcar să scrii pt a ne ajuta să înțelegem mai bine felul în care lucrează înșelările sociale și ce te-a împins să experimentezi acele lucruri.
Dar și diferențele dintre așteptările ce le aveai la început și ce stări ai trăit după ce ai păcătuit.
E bine că-i poți povățui pe ceilalți din experiența ta, ce să evite sau cum să meargă spre remediere dacă au greșit deja.
Mulțam pt mărturie.
mihai
decembrie 4, 2018 @ 1:25 pm
am avut si eu o situatie asemanatoare cu a ta Oana, si cel mai rau e ca ti se intuneca mintea din pricina patimilor si ajungi sa nu mai gasesti nici un rost in viata si nu iti mai doresti sa traiesti, numai in Hristos iti poti gasi pacea si in biserica lui cea ortodoxa. Doamne ajuta!