Oare ma mai pot calugari vreodata dupa ce am facut?
Incep acest articol prin a-mi cere iertare Lui Dumnezeu pentru ce am ajuns sa fiu acum. Cu cateva luni in urma imi doream enorm de mult sa ma calugaresc, dar am intrebat un duhovnic cunoscut daca e bine sa fac asta si mi-a spus ca nu, pana la 30 de ani sa nu intru in manastire. La nici o luna de atunci am cunoscut un baiat, de care m-am indragostit si fara sa imi dau seama mi-am “semnat” singura petitia de a cadea in pacat.
Ma rugam, imi ascultam in continuare duhovnicul, dar lucrurile au luat o alta introrsura: din ceea ce nu vroiam sa fiu niciodata, am ajuns. Eu care aveam in calcul si daca ma voi casatori sa fiu fecioara pana dupa casatorie. Am fost slaba, nu am rezistat, am cazut. Credinta mea nu a fost atat de mare incat sa razbat toate.
Astazi stau si plang, scriind aceste randuri, sunt inca cu acel baiat, el isi doreste o familie cu mine, dar peste ani. Eu stau si ma gandesc ce sa fac, sunt o pacatoasa, nici nu mai pot ridica ochii la cer, dar oare daca ii ridic Dumnezeu ma va asculta? Ma va ierta pentru tot? Nu stiu ce sa mai fac, in cap imi rasuna mereu ca nu pot intra in manastire pana la 30 de ani, incerc sa dau vina pe asta pentru ceea ce am ajuns, dar nu pot… e vina mea.
Sufletul meu e acum macinat si la pamant, vreau sa ma duc sa ma spovedesc si sper sa primesc iertare si sa nu ma judece nimeni pentru ce am facut, caci simt ca nu mai rezist.
Ma mai intreb inca: “Oare ma mai pot calugari vreodata dupa ce am facut?”. Sper ca Dumnezeu sa ma ierte, iar voi care cititi acest articol sa nu repetati greselile mele, fiti mereu cu gandul la El si la Maica Domnului, rugati-va neincetat si feriti-va de rele, pentru ca eu acum vad, desi stiam cum va fi, ce durere e in suflet si cum trupul se stinge ca o lumanare.
(Anonim)
Ionutzu18
februarie 3, 2011 @ 8:39 am
Imi pare rau ca citesc asemenea randuri, imi pare rau ptr tn, insa daca intentionai sa te calugaresti si iti doreai cu adevarat acest lucru, atunci, nu numai ca te-ai fi abtinut, dar nici nu te mai indragosteai (pentru ca refuzai acest lucru). Instinctul a luat-o inaintea ratiunii, mi se intampla si mie de foarte multe ori.
Daca iti doreai calugaria, atunci te smereai, nu cautai la barbati, posteai, te umileai, te infometai, asa cum face un calugar. (judecatima daca gresesc) Acum e mai bine sa te casatoresti, inima ta nu e suficient de puternica pentru calugarie…
Dumnezeu sa te ajute si sa te ierte.
wild
februarie 3, 2011 @ 8:57 am
NU DESNADAJDUI! Asta ar fi un alt pacat. Dumnezeu a iertat pacatosi mai mari decat tine. Sf. Maria Egipteanca este unul din exemple. Te vei putea calugari daca asta este planul lui Dumnezeu pentru tine. Roaga-te ca El sa iti arate care este drumul si rostul tau in aceasta viata. Au existat si sfinti care au fost casatoriti si totusi s-au mantuit si au dus o viata sfanta traind in buna intelegere, crescand copiii cu frica lui Dumnezeu si facand fapte bune.
Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa te ocrotesca!
Ana
februarie 3, 2011 @ 9:06 am
Curaj!
Cu toate ca-i scrisa cu durere, marturia ta arata ce dezastru face pacatul in sufletul nostru si este de folos pentru orice tanar.
[i]Eu stau si ma gandesc ce sa fac, sunt o pacatoasa, nici nu mai pot ridica ochii la cer, dar oare daca ii ridic Dumnezeu ma va asculta? Ma va ierta pentru tot?[/i]
[b]O daaaa, te iarta! Important este ca tu sa te spovedesti si sa te indepartezi de pacat.
[/b]
Nu pot sa-ti dau sfaturi in privinta baiatului. Insa daca fiica mea mi-ar spune ca deja si-a inceput viata intima cu prietenul ei(m-ar durea imens, dar..), as vrea sa stiu ce intentii de viitor are baiatul. Daca nu este pregatit pentru casatorie sau amana, inseamna ca nu este decis, ca nu stie ce vrea si in consecinta nu vrea sa se casatoreasca. Chiar daca ar fi sa mai doreasca sa fie prieteni in vederea casatoriei, actul intim ar trebui oprit cu desavarsire. Altfel ar trai o viata in totala minciuna.
Si cea mai usoara metoda de refacere dintr-o astfel de situatie este sa mearga cateva zile, saptamani la o manastire, sa-si refaca sufletul si trupul, sa se roage si cred ca Dumnezeu ii v-a da puterea sa continue viata frumos.
Tu ai avut un gand mare si ispititorul te.a culcat la pamant. Te-ai murdarit nitel, dar vezi ca are Domnul solutie care te curata mai bine decat orice inalbitor. Vezi in psalmul 50.
Sterge lacrima si ridica-te. [b]Dumnezeu sa-ti ajute in decizia ta si sa traiesti frumos. Se vede la tine ca tu chiar vrei sa traiesti frumos. Bravo! [/b]
PS: Calugaria ca si casatoria nu sta in ani. Poate e bine sa mai vorbesti si cu alti parinti. Spune-ti oful, nu sta cu el in suflet.
Maica Domnului sa te mangaie
Andrei
februarie 3, 2011 @ 9:06 am
ai facut foarte bine ce ai facut, ti-ai ascultat inima. nu trai dupa cum iti dicteaza altii.
wild
februarie 3, 2011 @ 9:21 am
Ionutzu18 tu esti prea tanar ca sa judeci atat de aspru aceasta situatie. Uneori trebuie sa treci prin astfel de experiente ca sa poti intelege si ajuta alti semeni de-ai tai in situatii similare atunci cand va fi cazul. La o anumita varsta vei putea vedea altfel lucrurile. Acum o asemenea situatie pare "sfarsitul lumii" mai tarziu o va vedea ca pe o lectie de viata care va folosi probabil copiilor ei sau altora. Totul este sa invatam si din greseli (chiar daca este dureros) si sa avem credinta ca Dumnezeu ne iarta daca ne caim din toata inima.
Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti!
Ana
februarie 3, 2011 @ 9:22 am
wild, frumos si incurajator ai scris.
Andrei, daca si-a ascultat inima, de ce acum sufera? Citeste-i inca o data mesajul.
Doamne ajuta
Andrei
februarie 3, 2011 @ 9:38 am
poate ar fi suferit si daca alegea cealalta cale. aproape sigur.
Admin
februarie 3, 2011 @ 9:58 am
"poate ar fi suferit si daca alegea cealalta cale. aproape sigur."
Pe ce iti formulezi aceasta parere? De unde ai capacitatea de a sti lucrul acesta "aproape sigur":-?
Cele doua sunt intrebari, nu acuze.
Chiar sunt curios ce argumente te-au dus la aceasta concluzie expusa de tine.
O doamna
februarie 3, 2011 @ 10:02 am
Capul sus
Draga mea,
Uneori păcatul este o forma de auto-cunoaștere. Nu mai deznădăjdui, nu ești nici prima nici ultima căreia i s-a întâmplat. Acum te cunoști mai bine și știi și ce înseamnă relația cu un bărbat. Poți alege în deplina cunostință de cauza. Adevărata feciorie este cea sufleteasca. Citește despre Sf.Maria Egipteanca.
Nu am înțeles de ce ai fost îndrumata sa aștepți. Poate părintele a simțit o îndoială în inima ta.
Si de ce sa te călugărești neapărat? De ce sa nu te căsătorești? Este la fel de multa sfințenie în acest tip de viata și mult mai multa nevoință, sa știi.
Este acest băiat omul pe care ți-l dorești sa stai cu el pana la bătrânețe?
Este? Daca te iubește, de ce nu vrea sa se căsătorească cu tine și te tot amână?
Pune piciorul în prag. Daca nu accepta sa sa căsătorească, atunci nu este omul potrivit.
PS Si nu mai apleca urechea la toți ipocriții, falși credincioși, care iți fac cu degetul: vai, vai, ce ai făcut? Daca ai ști tu ce au făcut ei, te-ai îngrozi.
[b]Admin: Comentariu cenzurat partial.
Motiv: lipsa de respect la adresa celorlalti participanti la dialog.[/b]
andrei
februarie 3, 2011 @ 10:02 am
pai nu stiu, daca era indragostita de el si isi reprima sentimentul banuiesc ca nu putea fi foarte fericita, nu ?
maria
februarie 3, 2011 @ 10:24 am
@anonim,
poti merge in manastire la orice varsta,nu exista nicaieri o restrictie,sunt monahi de 20,de 50,de 18 ani,etc.poate ca duhovnicul tau cu harul lui te-a vazut nu foarte convinsa ca ai vrea cu adevarat lucrul acesta si de asta ti-a spus sa mai astepti,calugaria sau mai bine spus gandul catre calugarie nu vine intodeauna de la Dzeu ci si de la drac ca sa te sminteasca si mai tare dar ca prin tine sa sminteasca si alti calugari de acolo.si monahii au caderi in pacat uneori mai mari ca unii din lume,si ei au ispite foarte mari,dar cu Dzeu le poti birui pe toate,iubirea pt Dzeu,dorul de a te darui Lui de cele mai multe ori e ceva tainic,e ca rugaciunea inimii,nu se trambiteaza,si mai ales nici scopul pt care te duci acolo,multi spun ca as vrea sa ma duc sa ma fac calugar pt ca am o dragoste imensa pt Dzeu,sa ma rog mereu pt altii,ceea ce este minunat pt oricine nu numai pt un calugar,dar daca spui lucruri atat de mari esti tu oare pregatit si de incercarii la fel de mari?era o pilda care spunea despre un pustnic care spuse tuturor ca pleaca in pustie pt Dzeu,pt dragostea mare ce o are pt El si sa se roage pt altii si dracul il ia la chinuit zi de zi si noapte de noapte dar ingrozitor nu numai asa ca ti se arata ca un lup sau te ataca ca un urs nu ci il lua fizic si-l trantea si era saracul plin de rani si la un moment dat pustnic il intreaba pe drac de ce il chinuie atat de rau iar dracul ii raspunde :"poi,daca esti prost,n-ai zis tu ca vii aici dintr-o iubire mare pt Dzeu?daca ziceai ca vii asa sa te reculegi,pt natura ,nu-ti faceam nimic."
de asta sf parintii vb de rugaciunea tainica a inimii.
vrei sa te duci la manstire mergi macar o luna acolo,si gata,te rogi Lui Dzeu sa-ti arate calea si lasa-te in grija Lui,stie El mai bine ce-i de facut.daca intrebi lumea -lumea nu poate alege in locul tau.curaj!nu exista un pacat care spovedit sa nu fie iertat de Domnul!si nu te gandi ca-n manastire sunt numai fecioare,toti daca cer iertare avem sansa la rai,toti,fara nici o exceptie,nu uita ca Iisus a deschis raiul cu-n talhar,si ce nevointe a facut el,nimic,nici mii de metanii,nici mii de eu stiu alt ceva,a spus un simplu "cred, Doamne" din tot sufletul si gata a dobandit raiul.
dar trebuie sa te hotaresti ori casatoria, ori calugaria,ca-i mare rusine pt un calugar sa lase calugaria si sa se casatoreasca.
Domnul sa te lumineze si roag-te mult Lui sa te ajute sa vezi calea ta
(si cum ii spun si eu:" Doamne da-ma cu capul de drum daca nu-l vad,deseneaza ca pt prostii numai voia ta s-o fac,ca eu de capul meu numai prostii fac."-)
Admin
februarie 3, 2011 @ 10:25 am
Pai in cazul acesta ma bucur ca esti sinceri si recunosti ca ti-ai formulat parerea "aproape sigura" fara sa stii, deci doar banuiesti.
Intr-adevar reprimarea sentimentelor de iubire este un lucru greu de facut si dureros dar nu se pune problema reprimarii acestor sentimente, ci oprimarea cauzei care a generat suferinta:
Pe termen scurt putem banui ca aceasta oprimare aduce suferinta dar pe termen lung, oprirea unei rani sufletesti poate insemna sanatate curata…deci bucurie.
Facem analogie cu o rana deschisa: daca pacientul s-a accidentat sever si are hemoragie, atunci reprimarea hemoragiei prin apasarea pe rana (deasupra ranii) aduce o durere si mai mare pentru accidentat.
Asta nu inseamna ca-i facem rau (sporindu-i durerea prin apasare) ci inseamna ca pe termen lung acest lucru ii salveaza viata si il readuce la sanatate.
Analogia nu insinueaza faptul ca autoarea articolului ar trebui sa-si oprime sentimentele de dragoste fata de acel baiat (departe de noi gandul), ci doar sa-si oprime cauza (pacatul desfranarii) ce a provocat aceasta rana (faptul ca si-a pierdut fecioria – lucru pe care il regreta)
Ana
februarie 3, 2011 @ 10:27 am
Fereasca Domnul
O Doamna
"Uneori păcatul este o forma de auto-cunoaștere."
[b]Va dati seama ce ati scris? [/b]Adica omul trebuie sa pacatuiasca ca sa se cunoasca?
Admin
februarie 3, 2011 @ 10:33 am
Ana, si eu sunt de parere pacatul poate fi o forma de auto-cunoastere, dar asta nu inseamna ca este in mod imperios o forma de cunoastere. Pacatul reprezinta o forma de auto-cunoastere doar daca ai ajuns la constientizarea faptului ca ceea ce ai facut a fost un pacat. Altfel nu reprezinta niciun beneficiu. Si Adam s-a inteleptit dupa ce a constientizat pacatul neascultarii, nu in timpul neascultarii (cand inca nu-l constientiza)
Prin faptul ca "Uneori păcatul este o forma de auto-cunoaște" nu inseamna ca nu putem ajunge la auto-cunoastere prin alte cai care sa exlcluda pacatul.
Avem alta cale de auto-cunoastere care nu implica pacatul, deci nu implica suferinta:
Ascultarea ingereasca de Dumnezeu. Dar…cine o face?
Admin
februarie 3, 2011 @ 10:36 am
Vroaim sa completez ca Adam si-a sporit auto-cunoasterea prin pacatul recunoscut: vazand cat de limitat este in cunoastere si ca are nevoie de sprijin/iluminare.
Mare lucru este sa ne cunoatem limitele.
AncaMarina
februarie 3, 2011 @ 10:47 am
Draga mea, Dumnezeu nu ne vrea perfecti.
El vrea ca atunci cand gresim sa ne ridicam si sa mergem mai departe. El vrea sa ne para rau de greseli si sa ne smerim. Dumnezeu asta ne cere, iar nu perfectiunea.
Curaj sa treci peste ce ai gresit si sa iti continui drumul spre mantuire pe care tu l-ai inceput deja dar te-ai impotmolit un pic.
Ana
februarie 3, 2011 @ 11:03 am
Admin, in sensul spus de tine este corect. Ar fi trebuit sa fac referire la o parte mai mare din mesajul lui [i]O Doamna[/i] la care se refera intrebarea mea:
"Nu mai deznădăjdui, [i]nu ești nici prima nici ultima căreia i s-a întâmplat[/i]. Acum te cunoști mai bine și știi și ce înseamnă relația cu un bărbat. Poți alege în deplina cunostință de cauza. [i]Adevărata feciorie este cea sufleteasca. [/i]Citește despre Sf.Maria Egipteanca."
Ciprian
februarie 3, 2011 @ 11:12 am
Trebuie sa te gandesti ca poate nu asta era chemarea ta din partea lui D-zeu pentru a te calugari. Noi de multe ori ne dorim ceva ce credem ca e bine dar de fapt voia D-lui e alta.
Acum nu cred ca e cazul sa simti vinovatia toata viata, conform scripturii daca iti pare rau si iti ceri iertare de la D-zeu, el te curateste de orisice pacat. Altfel, venirea lui Isus pe pamant ar fi fost degeaba, prin ranile Lui esti iertata si vindecata. Numai ca tu trebuie sa intrerupi a pacatui avand relatii sexuale inainte de casatorie. Poti sa-i slujesti lui D-zeu nu doar prin calugarie. Roaga-te la D-zeu sa-ti arate care este chemarea si darul cu care te-a binecuvantat.
D-zeu sa te binecuvanteze si sa te ajute ca din aceasta clipa sa dai uitarii trecutul si sa-i slujesti mai departe lui D-zeu asa cum vrea El.
Eduard Dinu
iulie 17, 2023 @ 10:07 am
Raspunsul este Da Dumnezeu te iartă!El nu vrea moartea pacatosului si mai degraba sa se intoarca la Dumnezeu …trebuie sa te pocaiesti sa iti pare rau si sa nu mai faci citeste Biblia acolo este adevarul.Dumnezeu sa te ajute!
Anonim
februarie 3, 2011 @ 11:17 am
Am citit tot ceea ce ati raspuns la articolul meu si va multumesc mult. Am decis sa va raspund la cateva intrebari ca sa fac mai multa lumina. Cand am mers la duhovnic mi-a spus sa astept pana la 30 de ani ca sa intru in manastire, deoarece trebuie sa termin studiile, nu aveam o oarecare indoiala ca nu as vrea acolo, dar stiti.. cand duhovnicul nu iti da binecuvantare sa intri in manastire, daca treci peste cuvantului lui, nu vei avea izbanda cu toate ispitele care sunt in manastire. De ce nu ne casatorim inca? Deoarece suntem inca amandoi studenti, el este mai mic decat mine, dar asta are in plan (cel putin asa imi spune mie). Eu am inceput sa postesc, caci vreau sa ma duc sa ma spovedesc, sa ridic ochii la cer si sa ii cer iertare Lui Dumnezeu.
Anonim
februarie 3, 2011 @ 11:17 am
Am citit tot ceea ce ati raspuns la articolul meu si va multumesc mult. Am decis sa va raspund la cateva intrebari ca sa fac mai multa lumina. Cand am mers la duhovnic mi-a spus sa astept pana la 30 de ani ca sa intru in manastire, deoarece trebuie sa termin studiile, nu aveam o oarecare indoiala ca nu as vrea acolo, dar stiti.. cand duhovnicul nu iti da binecuvantare sa intri in manastire, daca treci peste cuvantului lui, nu vei avea izbanda cu toate ispitele care sunt in manastire. De ce nu ne casatorim inca? Deoarece suntem inca amandoi studenti, el este mai mic decat mine, dar asta are in plan (cel putin asa imi spune mie). Eu am inceput sa postesc, caci vreau sa ma duc sa ma spovedesc, sa ridic ochii la cer si sa ii cer iertare Lui Dumnezeu.
AncaMarina
februarie 3, 2011 @ 11:17 am
Ana este diferenta cand alegi sa nu faci pacatu doar fiindca ai auzit de la altii ca asta aduce suferinta- in cazul acesta e posibil sa te indoiesti de cat de mult rau iti poate aduce.
Si o alta situatie e cand tu ai gresit si ai vazut pe pielea ta cata suferinta ti-a provocat si de atunci inainte alegi in deplina cunostinta de cauza sa nu mai faci. In situatia aceasta esti mult mai intarit si mai motivat in a face fata ispitei.
Ana
februarie 3, 2011 @ 11:18 am
Limitele
Admin
"Mare lucru este sa ne cunoastem limitele."
Referitor la limite, PS Iustinian Chira spunea: [b]" Pe masura ce te apropii de lumina divina, iti vezi propriile tale limite"[/b]
PS: chiar la inceputul inregistrarii vorbeste despre limite http://vimeo.com/11647252
Anonim
februarie 3, 2011 @ 11:23 am
@Ionutzu18: am citit ceea ce ai scris si iti vreau sa iti spun ca uneori, daca exista o dezamagire in suflet, daca cineva se apropie de tine, te ajuta… te vei indragosti. Nu vreau sa patesti asta, dar… nu o mai spune ca si cum ar fi o greseala. Suntem oameni, gresim si regretam. Doamne ajuta!
tania
februarie 3, 2011 @ 11:23 am
Bineinteles ca poti. Iti recomand "Inviind pe drumul Damascului" de Monica Fermo, daca nu ai citit-o deja.
Curaj si "putina" rabdare…
Toate cu Domnul.
Anonim
februarie 3, 2011 @ 11:29 am
@Tania: am citit-o mai demult, dar o voi reciti. Am nevoie.
Ana
februarie 3, 2011 @ 1:20 pm
Anca Maria
Asta numai daca constientizam gravitatea pacatului si mai ales daca avem puterea sa ne ridicam din el.
Oare cati dintre noi pot savarsi un pacat si apoi sa aiba o trezire (o autocunoastere, cum a spus [b]O Doamna[/b] si [b]Admin[/b]), atat de puternica incat sa nu mai faca acel pacat niciodata?
Ionutz
februarie 3, 2011 @ 1:32 pm
Draga mea,
Aceasta dorinta arzatoare a inimii tale pune-o in "carca" Domnului putin. Lasa-l pe EL sa iti conduca acum pasii. El stie cel mai bine ce o sa faci mai incolo fie te calugaresti fie vei trai in lume. De tine depinde CAT il lasi pe El sa isi implineasca misiunea Sa cea sfanta ,dar atentie CU PARTICIPAREA TA!
Dumnezeu te iubeste si te-a iertat de la prima lacrima de cainta sincera!
El nu da iertarea cu greutate,ci mai grea e vindecarea!
Sa ma iertati daca am gresit !
Cu drag,
Ionut
Ana
februarie 3, 2011 @ 1:32 pm
Vrei sa fii mireasa lui Hristos?
Anonima
Acum dupa ce ai spus despre studii, e mai usor de inteles atitudinea duhovnicului.
Manastirile noastre nu sunt formate din fecioare si feciori ci din oameni care-si inchina viata lui Hristos. Un parinte spunea ca cel care-i bun de casatorie, este bun si de calugarie.
Daca dragostea ta pentru viata monahala este mare, ai sa ajungi monahie.
Doamne ajuta
somebody
februarie 3, 2011 @ 7:58 pm
Draga mea,
As vrea sa-ti scriu multe,ca de la suflet la suflet,dar nu stiu nici macar cu ce sa incep.Sunt anumite aspecte care imi vin acum in minte si pentru care s-ar putea ca multe persoane sa sara-n sus si sa se scandalizeze. Sa vedem ce va iesi…
Raspunzand la intrebarea din titlu,asa cum au mentionat si ceilalti,nu trebuie sa-ti faci griji. Monahismul este in primul rand o taina a pocaintei, esti primit indiferent de pacatele pe care le-ai facut inainte; sunt numeroase exemple de pacatosi (talhari,desfranati etc) care au imbratisat viata monahala si care mai apoi au dus o viata sfanta, iubindu-L inca si mai mult pe Hristos pentru marea Sa milostivire.
Insa intrebarea reala pe care va trebui sa ti-o pui FOARTE SERIOS este daca iti doresti cu adevarat calugaria. Caderea pe care ai avut-o s-ar putea sa fi fost dintr-o simpla slabiciune trupeasca sau de alta natura,insa tu sa nu-ti doresti casatoria. Adanceste-te in inima ta si incearca sa vezi ce spune; roaga-te sa te lumineze Dumnezeu sa intelegi ce simti,ce vrei, la ce fel de vietuire te cheama El, care e voia Lui. Fii sincera cu tine. E foarte posibil ca dragostea pe care spui ca o simti fata de baiatul respectiv sa nu fie chiar…dragoste, ci o simpla atractie fizica, sau o slabiciune de ordin afectiv…sau pur si simplu o ISPITA DE LA DIAVOL care, stim bine, nu uraste pe nimeni mai mult decat pe calugari si e in stare sa intoarca pe dos o lume intreaga numai pt a indeparta sau a impiedica un SINGUR SUFLET de la viata ingereasca atat de placuta lui Dumnezeu!Deci un prim pas ar fi rugaciunea,spovedania si [b]sinceritatea fata de tine si fata de Dumnezeu[/b].
Nu pot sa comentez nimic despre sfatul si decizia duhovnicului tau,dar am o strangere de inima pentru faptul ca ti-a dat ascultare sa astepti atat. Sigur,in manastire se poate intra teoretic si la batranete,dar ideal este sa ramanem in lume strict atat cat e neaparat necesar, NICIO SECUNDA IN PLUS! Trebuie mare grija cu ispita aceasta a amanarii,inclusiv cand e vorba de studii ("hai sa mai fac si masterul,totusi", "-)ar parca mi-as da si doctoratul", "ce-ar fi daca as mai face o specializare?"-) nu fiindca nu ar fi vorba de lucruri bune – pot sa fie lucruri utile si bune,intr-adevar – dar cand este la mijloc aceasta decizie de afierosire Domnului…este oare ceva mai bun decat asta? Ar fi bine daca ai putea discuta sau sa faci o spovedanie amanuntita la un parinte CALUGAR mai batran,cu experienta,care sa poata distinge de e vorba de o vocatie monahala reala si de o chemare de la Dumnezeu. Nu stiu daca duhovnicul tau este monah sau preot de mir (dar parca presimt raspunsul). Iti pot spune insa un lucru: f multi preoti de mir tind sa-si indemne fiii sau fiicele duhovnicesti spre casatorie si sa "inchida ochii" atunci cand acestia le vorbesc de gandurile lor legate de calugarie.In cel mai rau caz, le dau de inteles ca trebuie sa mai astepte si datorita (sau din cauza) ascultarii,astfel de oameni raman uneori in lume mult mai mult decat ar fi trebuit…uneori satana ii inseala, alteori inima lor se raceste si ajung sa se piarda, fiind ca pestele pe uscat. Unii se casatoresc si daca viata lor de familie este crestineasca si curata,Dumnezeu nu-i condamna,ci dimpotriva,le binecuvinteaza alegerea…insa probabil le-ar fi daruit mult mai multa plata si mai mult Har in viata la care ii chemase… (A nu se intelege ca denigrez casatoria!)
Un monah,chiar nefiind preot,dar mai batran si cu experienta,isi poate da seama mai usor de o persoana pe care Hristos o cheama pe aceasta cale. Cu atat mai mult un duhovnic imbunatatit, care va simti cu siguranta duhul celui care i se spovedeste. Un calugar cunoaste din experienta cat de puternice si minunate sunt trairile unui suflet care tanjeste dupa viata ingereasca. Am intalnit din pacate crestini buni,cu o viata exemplara,dar care atunci cand aud de manastire si de calugarie ridica indoielnic o spranceana. Neintelegand inaltimea aceste vietuiri mai presus de fire si nesimtind vreodata atractie catre ea, ei pun inainte fel de fel de motive: asa zisul "egoism" de care da dovada cel ce se retrage din lume, "inutilitatea" vietiuirii calugaresti fata de maretele fapte bune pe care le-ar putea savarsi in lume, pacatele si neoranduielile din manastirile de astazi, singuratatea dezolanta fata de bucuria de a avea copii s a m d ). Unor astfel de oameni nu li s-a dat sa inteleaga ce este monahismul cu adevarat. Ei vad doar partea din afara,dar nu stiu cum gandesc calugarii,ce trairi si ce bucurii duhovnicesti au, prin ce greutati trec.
[b]Apoi,as vrea sa te rog sa te mai gandesti bine de tot la un aspect. Ai spus ca inca esti cu acel baiat. Iti doresti CU ADEVARAT CASATORIE sau in inima ta e inca regretul dupa calugarie si manastire? Il IUBESTI CU ADEVARAT PE ACEL BAIAT sau el este doar o compensatie si un refugiu la durerea adusa de deznadejde,care-ti dicteaza ca nu mai esti vrednica de a fi monahie vreodata?[/b] Nu trebuie sa alegi casatoria doar pt ca ai pacatuit cu acel baiat. Chiar si daca ai fi ramas insarcinata,nu ai fi fost obligata sa te casatoresti daca nu doreai,dar aveai obligatia sa nasti acel copilas,sa-l cresti in dreapta credinta,sa ai grija de el, iar tu sa te feresti de pacat si sa traiesti in curatie si infranare in lume fiind.
Asa cum monahismul nu este o alternativa si un loc de refugiu pt cei care au suferit dezamagiri in dragoste sau nu si-au gasit perechea, nici casatoria nu este alternativa pt cei care au fost dezamagiti de manastiri,care sunt deznadajduiti sau nu cred ca ar fi capabili sa reziste intr-o astfel de viata. Exista si posibilitatea trairii unei vieti in feciorie in lume (desi termenul de [i]calugarie [/i][i]alba [/i]nu mi se pare cel mai potrivit). Traiesti in curatie trupeasca si sufleteasca si te dedici lui Dumnezeu in alte modalitati,in functie de posibilitatile tale sufletesti,materiale,fizice,psihice etc (de ex,ingrijind bolnavii, batranii,facand milostenii copiilor orfani, facandu-ti datoria cu constiinciozitate la locul de munca, ingrijindu-ti parintii batrani sau fratii mai mici,iar in timpul liber rugandu-te,postind,mergand la Biserica). Exista insa o problema: alegerea unei astfel de vieti presupune totusi un risc destul de mare pt ca suntem slabi si putem cadea usor in ispita. De aceea,din cate am citit, Sfintii Parinti,atat cei mai de demult,cat si cei contemporani, recomanda in general fie calugaria,fie casatoria. Calugaria alba poate fi o alternativa, dar una TEMPORALA, in timpul pe care esti nevoit sa-l mai petreci in lume din diferite motive pana la intrarea in manastire. Totodata,daca dorinta ta este fierbinte si statornica, o astfel de perioada poate consolida si maturiza mult decizia ta.
Stiu ca deznadejdea iti da tarcoale…tristetea te macina, dezamagirea te zdrobeste, sufletul ti-l simti mereu rece si intunecat,departe de Hristos, te temi sa te arati Lui in rugaciune pt ca nu stii daca te va ierta. Probabil simti durere cand vrei sa te apropii de El…si e firesc. Asta vei simti cand vei avea curajul sa te infatisezi Lui si sa-I spui : "[b]Doamne,priveste ce am facut! Priveste cum m-am ranit! Te implor, iarta-ma, imbratiseaza-ma Tu si vindeca rana pe care pacatul a lasat-o in mine!"[/b]
Dupa cum bine a spus cineva intr-un comentariu de mai sus, Dumnezeu iarta repede, insa dureaza mult pana cand ne vindecam. Si,as mai adauga eu, pana cand reusim si noi SA NE IERTAM…
Nu exista alta cale decat aceasta…sa avem curajul de a veni la Hristos dupa ce am cazut,indiferent cat ne zdrobeste suferinta si rusinea.
Te rog,nu te grabi sa faci deocamdata niciun pas,ci roaga-te mult la Maica Domnului si incearca sa te spovedesti grabnic!Cere-i sa-ti arate calea…si fii atenta si la bataile inimii tale,la glasul pe care il auzi acolo…
Iarta-ma daca am spus ceva nepotrivit!
Domnul sa te mangaie si sa te lumineze!
somebody
februarie 3, 2011 @ 8:01 pm
TEMPORARA*
Cristina
februarie 4, 2011 @ 12:30 am
catre somebody
Eu nu am inteles de ce interpretati asa de usor sfatul duhovnicului. Stiu ca un calugar care decide sa se intoarca in lume are pacat mare asupra sa si un duhovnic care i-a dat invoire sa se calugareasca (inainte de a fi clar ca asta e calea pe care o are de urmat) are o responsabilitate mare. Imi amintesc ca si parintele Sofian amintea intr-un interviu de o studenta care ii spunea ca vrea sa lase medicina si sa se calugareasca, dansul a sfatuit-o sa termine facultatea mai intai , fata nu l-a ascultat, s-a dus la manastire, si dupa cativa ani de stat in manastire, s-a razgandit. Ulterior s-a casatorit si a avut o fetita. Incheie parintele Sofian;’uite ce mai calugarita’.
Cred ca este foarte mare intelepciune in cererea duhovnicului de a-si termina studiile inainte de a intra in manastire si de a astepta pana la 30 de ani, nu trebuie nici sa para ca noi am vrea sa intram in manastire pentru ca fugim de lume, de realitatile si cerintele ei. Un calugar are de trecut prin ispitiri foarte mari (stiti ce se spune ca deasupra fiecarei manastiri sta un stol de diavoli si la carciuma sta doar unul singur).
Nu vreau sa spun ca ‘anonim’ care a scris articolul nu e potrivita pentru calugarie, problema aceasta ma depaseste total. Insa cred ca daca in motivul retragerii in manastire era si putina teama de a nu face fata tentatiilor care exista in lume, a facut foarte bine duhovnicul sa amane intrarea in manastire.
Viata in manastire nu e mai usoara decat cea din lume.
Imi pare ca intrarea in m-re sau casatoria pentru ‘anonim’ nu depinde atat de mult de greseala facuta cat de increderea pe care o are in ea insasi si de sentimentul pentru baiatul cu pricina, careia i-a daruit in mod evident destul de mult(ceea ce ma face sa cred ca e sau a fost destul de atasata de dansul).
Asadar mica mea surioara, sa te ajute Domnul sa iti gasesti calea, si sa ai incredere in puterea pe care ne-a dat-o Dumnezeu sa facem fata ispitelor. Am vazut ca pe mine ma ajuta daca atunci cand spun ‘Tatal nostru’ subliniez, ca sa fiu auzita, ‘Si nu ne duce pe noi in ispita’.
Sper ca mesajul meu nu suna ca a cuiva care crede ca le stie pe toate, ce ma pot lauda ca stiu e tocmai glasul ispitelor si stiu ca e greu sa lupti cu ele. Dar zidurile unei manastiri nu ne pot apara de nicio ispita din lume, atata vreme cat nu ii punem stavila in inima noastra.
Mantuire exista si pentru cei casatoriti , fara nicio urma de indoiala. Si dupa cum se spune,in rai, la inceput, a existat cuplul, nu monahul.
Petru
februarie 4, 2011 @ 8:46 am
@anonima
vin si eu cu un comentariu desi majoritatea celor care ti-au raspun ar fi trebuit sa te faca sa intelegi anumite lucruri
orice pacat ai face Domnul Iisus Hristos te iarta cand te pocaiesti si-ti pare rau si cu frangerea inimii iti ceri iertare si-ti plangi pacatele
pentru a intra in manastire nu trebuie sa fii neaparat fecioara asa ca vezi daca baiatul acela vrea sa-si intemeieze o familie cu tine si daca si tu vrei vei fi la fel de placuta in fata Domnului pentru ca daca ar fi toti calugari nici asa n-ar fi bine avand in vedere ca le-a zis si lui Adam si Eva sa mearga sa se inmulteasca si sa stapaneasca pamantul
deznadajduirea nu te va ajuta si acesta este cam penultimul stadiu al pacatului conform spuselor Parintelui Cleopa, ultimul fiind cel care face diferenta intre Sf. Apostol Petru care s-a pocait si si-a cerut iertare si Iuda care s-a sinucis desi ar fi primit si el iertare daca o cerea
Deci daca deznadajduiesti "cornila" te poate impinge spre ultima treapta a pacatului din care nu mai ai scapare.
Mergi la duhovnic, spovedeste-te si o sa vezi ce bine va fi
Nadejdea la Dumnezeu caci este bun si bland si iubitor de oameni.
ionut
februarie 4, 2011 @ 9:01 am
iubeste-l pana la sfarsit
daca te-ai indragostit de el si ai ajuns la pasul acesta e bine sa nu dai inapoi ci sa va iubiti in continuare si sa va casatoriti…taina casatoriei e mult mai mare si mult mai biruitoare in ceea ce priveste sacrificul de sine si renuntarea la voia ta…calugaria este un gand egoist atunci cand spui ma duc la calugarie si il voi uita pe cutare, daca teai indragostit e semn de la Dumnezeu ca te vrea intr-o viata de familie, leaganul de unde se nasc viitorii sfinti daca te vei stradui sa-i educi …casatoriti-va cat mai degraba ca sa nu staruiti in greseala si ai sa vezi ca in familie ai sa te simti implinita pe masura ce te maturizezi in iubire impreuna cu celalalt
spun acestea deoarece vad la tine un suflet imatur doritor de iubire si maturitate dar care vrea sa se faca monahie doar ptk asa crezi ca ai sa te mantuiesti…taina casatoriei e cu mult mai presus decat calea monahismului care nu este o taina…Dumnezeu iubeste mult mai mult omul care se jertfeste in viata de familie decat cel care se jertfeste in calugarie…nu e bine sa fie omul singur!!!
NU lasa pe diavol sa te duca in manastire distrugand relatia frumosa dintre voi si apoi sa te duca in deprimare si deznadejde si sa te urasti ca ai renuntat la ceva frumos ptk la calugarie te veio lupta in primul rand cu tine insuti si cu esecurile tale si daca nu le depasesti iti pierzi sufletul
daca tu ai ales sa faci dragoste cu el si nu cu orice alt baiat inseamna ca il iubesti si trebuie sa lupti ptr iubirea asta si so infloresti, ar fi cu adevarat un pacat daca acuma il parasesti pe baiat si ii distrugi practic inima ca si cum lai fi folosit doar pentru placere carnala si acum il lepezi ca tu sa te faci monahie…din aceasta privinta sexul inainte de casatorie e un pacat, azi faci cu unu maine cu altu etc, dar daca tu faci cu viitorul sot nu esti de condamnat decat daca il parasesti ptk vrei sau nu facand sex ai inceput o taina de unitate cu el si trebuie sa te casatoresti ca sa o desavarsesti in si pentru Hristos!
Ionutz
februarie 4, 2011 @ 9:45 am
calugaria este un gand egoist atunci cand spui ma duc la calugarie si il voi uita pe cutare, daca teai indragostit e semn de la Dumnezeu ca te vrea intr-o viata de familie,
Ionutul meu drag,
Nu am o varsta inaintata,dar stiu ca atunci cand renunti LA TOT DIN LUME pentru Hristos, asta inseamna dragoste pentru Hristos si nu EGOISM prin faptul ca renunta la dragostea ei pentru acel baiat.
A renunta pentru Hristos la orice in lumea aceasta inseamna mucenicie adevarata !Asadar Ionutul meu drag, a renunta pentru Hristos la orice, inseamna dragoste !!!:-)
somebody - pt Cristina
februarie 4, 2011 @ 10:11 am
Nu am vrut sa spun neaparat ca duhovnicul nu a sfatuit-o bine,pt ca timpul in care o persoana ramane in lume inainte de a intra in manastire depinde de persoana respectiva. Unii intra la 18-19 ani,altii la 24-25,altii la 30..depinzand de hotararea lor, de maturitatea duhovniceasca pe care o au etc. Am vrut insa sa subliniez un aspect pe care l-am vazut cu ochii mei si care m-a durut, dar intentia nu a fost de a-l acuza pe duhovnicul ei. Daca s-a simtit vreo "impunsatura", vreo aluzie…poate a fost din cauza durerii de care ziceam. Am vazut si trait multe, din (ne?)fericire, motiv pt care sunt mult mai circumspecta acum si nu mai cred tot ceea ce vad sau aud.
somebody - pt Ionut
februarie 4, 2011 @ 11:12 am
Ionut,da-mi voie sa te contrazic 🙂 de unde stii tu unde e lepadarea de sine mai mare si unde e mai mult sacrificiu,in casatorie sau in monahism? Si intr-un caz,si in celalalt, totul depinde de faptele fiecarui om. Citeste la Cuviosul Paisie Aghioritul in cate feluri se poate jertfi si cum se jertfeste monahul si dupa aceea mai discutam:-)
Pe de o parte, tu ii spui ca este imatura,iar pe de alta parte o indemni : "Casatoriti-va cat mai degraba!". Din cate stiu,o astfel de alegere,poate cea mai importanta din viata (casatoria sau intrarea in monahism)nu se ia niciodata pe fuga, in momente de cumpana sau cand nu esti impacat sufleteste fiindca risti sa faci totul sub impulsul unor trairi si sentimente temporare,care mai apoi se sting. Deocamdata ea trebuie sa se spovedeasca, sa-si vindece sufletul prin multa rugaciune, sa mai astepte si sa aiba rabdare pt ca Dumnezeu o va lumina cu siguranta si ii va da sa inteleaga voia Lui.
Citeste viata Sfantului Siluan Athonitul. Daca ar fi dupa cum spui tu, nici Sfantul Siluan nu s-ar mai fi calugarit vreodata.
Zici ca in manastire te lupti cu tine insuti si cu esecurile tale (te-ai referit la caderi,banuiesc, sau poate la sentimentul inutilitatii care poate veni ca o ispita dupa cativa ani de manastire). Dar oare in lume nu te lupti cu tine insuti? In casatorie te mantuiesti prin intermediul si in cadrul familiei, iar in manastire prin intermediul si in cadrul obstei. De aproapele depinde viata sau moartea noastra. PRETUTINDENI si ORICAND ne luptam cu propria persoana,cu slabiciunile, patimile si pacatele noastre; ne cunoastem pe noi insine,ne curatim si ne vindecam de ele tocmai prin relatiile cu semenii nostri.
Daca un om doreste sa se calugareasca pt a se aranja pe sine, pt a fugi de responsabilitatile sau greutatile din lume, face o mare greseala…in primul rand pt ca va esua si se va simti nefericit – si va fi,cum zicea par.Teofil Paraian, un calugar improvizat- si in al doilea rand pt ca va lua plasa, fiindca si in manastire va da de alt gen de greutati si suferinte. Iar de oameni, nu va scapa nicaieri 🙂
Din punctul meu de vedere,este total eronat sa stai sa analizezi casatoria si calugaria ca si cand ai face o lista cu avantaje si dezavantaje, apoi sa tragi linie,sa inmultesti,sa aduni si sa imparti si sa-ti dea rezultatul.Nu alegi casatoria sau calugaria din niste conceptii inalte sau motive de ordin rational,ci pentru ceea ce simti. De ex,daca esti pentru manastire,tu nu mai poti vedea nicicand pt tine o alta cale; pt tine nu mai exista altceva, nu mai tanjesti dupa nimic in afara de asta. Zicea parintele Nectarie de la Man.Subpiatra intr-o conferinta ca si acesta este un semn al vremurilor pe care le traim: nehotatarea oamenilor. Tinerii mai ales, oscileaza, nu stiu ce vor,nu stiu ce simt,sunt confuzi, derutati.Iar par.Teofil Paraian zicea asa : [i]Nici nu te casatoresti si nici nu te calugareti cu probabilitate[/i]. Cu alte cuvinte,e gresit sa faci aceasta alegere avand inima indoita si nesimtind clar ceea ce vrei.Hristos ne vrea niste luptatori hotarati,plini de ravna si curaj, cu marime de suflet, jertfire de sine si dragoste pentru El.
[b]Duhul individualismului este strain de monahismul autentic [/b](zic asta pentru ca exista si un pseudo-monahism,un monahism pervertit si strain de ceea ce au dat marturie Sfintii Parinti ca ar trebui sa fie). Din aceasta perspectiva, viata de obste este de mii de ori mai sigura decat pustia,unde numai oamenii induhovniciti,tari si ajunsi deja la o anumita masura,pot rezista si se pot mantui (desi exista pericole si pt ei).
Diavolul aduce fel de fel de ispite. Zici ca daca se va calugari, va regreta la un moment dat "-)ragostea pierduta" a acelui baiat. COREEECT, diavolul i-ar putea aduce o asemenea ispita, ispita pe care o aduce multor calugari, pt a-i tulbura,pt a le insufla duh de nestatornicie, de deznadejde si inutilitate: "Uite in ce hal ai ajuns…ce ai reusit tu sa realizezi aici fiind? N-ai nici copii, nevointa nu faci, fapte bune nu faci…cate lucruri minunate ai fi facut in lume…Ti-ai fi putut educa in dreapta credinta copiii, ai fi facut milostenii, te-ai fi jertfit pt familia ta" s a m d. Dar trebuie sa-ti dau o veste proasta: diavolul nu vrea sa le faca viata amara numai calugarilor,ci si crestinilor casatoriti. Asa ca, atunci cand apar greutatile in familie, vrasmasul vine cu "bomba" (mai ales daca e o persoana care s-a gandit inainte si la calugarie): "Tu nu te poti mantui in viata asta…nu vezi ca nu te poti ruga din cauza copiilor de care trebuie sa ai grija? Trebuie sa-i ajuti la teme, ei fac mereu galagie, serviciul te epuizeaza…pe deasupra si sotul te preseaza si nu te intelege…iar de Dumnezeu nu mai ai timp deloc! Ehe…daca erai in manastire, te rugai mult, erai in fiecare zi la slujba, aveai liniste, la ascultare puteai sa rostesti mereu rugaciunea inimii, ai fi dus o viata plina de evlavie"…si face ce face diavolul, numai sa distruga pacea si buna intelegere in familie si sa aduca in acel suflet impresia ca nu face nimic bun pt Hristos.
Exista multe persoane,in ambele cazuri,care au trecut si trec prin astfel de ispite.Tocmai de asta repet si [b]subliniez [/b]ca e nevoie de un foc care sa arda in inima si din care sa te hranesti si atunci cand vei avea greutati si va trebui sa te intaresti cu ceva pe drumul pe care l-ai ales.
In Rai sunt si oameni casatoriti,si monahi. Dar si in iad sunt atat oameni casatoriti,cat si monahi. Mantuirea depinde de viata pe care o ducem, de modul in care ne indeplinim indatoririle conforme cu vietuirea pe care am ales-o si,desigur, de mila lui Dumnezeu.
De fapt,casatoria si calugaria nu sunt "cai" propriu zise pt ca exista o singura Cale : Hristos. Ele sunt doar modalitati de a-L sluji si de a ne darui Lui.
Nu poti sa spui ca e mai frumoasa casatoria decat calugaria sau invers – dintr-un motiv simplu: fiecare om considera ca ceea ce a ales sau vrea el sa aleaga este cel mai frumos lucru din lume. Si e FIRESC, pt ca ceea ce isi doreste el este in conformitate cu nazuintele lui sufletesti,cu personalitatea lui,cu firea lui, cu INTREAGA LUI FIINTA. Discuta cu un om casatorit si iti va povesti despre cat de mareata e Taina Cununiei, despre bucuria si dragostea copilasilor, despre devotamentul sotului/sotiei,despre greutatile si necazurile depasite impreuna. Discuta cu un monah si iti va spune de inaltimea acestei vietuiri ingeresti, de frumusetea fecioriei – pregustare a Imparatiei,unde nimeni nu se insoara si nici nu se marita -, de rugaciunea din miez de noapte, de bucuria suferintei si a lepadarii de sine, de pacea sufleteasca pe care o aduce ascultarea.
Ambele alegeri sunt MINUNATE si BINECUVANTATE daca sunt facute din DRAGOSTE PENTRU HRISTOS. In plus,cred ca in locul acestor analize ar trebui sa ne rugam mai mult la Dumnezeu, cu durere,dar si cu nadejde…si El ne va da sa simtim unde ne e locul.
Guest
februarie 5, 2011 @ 8:28 am
nevrednicul
"Lucrurile cele bune cu osteneală se câştigă şi cu durere se împlinesc" (slujba călugăriei). Acesta este un principiu al mănăstirii legat de începuturile călugăriei privită ca realizare a călugăriei. La slujba de călugărie se spune lucrul acesta: foarte bine, ţi-ai ales viaţă călugărească, foarte bine, ai ales lucru bun, numai să ştii şi să ţii minte că lucrurile acestea bune nu vin de la sine, ci vin prin osteneală, vin prin osteneala de a te depăşi pe tine însuţi, vin prin osteneala de a face ceea ce n-ai face din firea pătimaşă, vin prin osteneala de a înlătura răul şi de a împlini binele. Creştinismul e cu cruce, dar cu o cruce care aduce bucurie.
Nastasia
februarie 6, 2011 @ 12:32 pm
o parere,un sfat,o rugaciune
Doamne ajuta! Dupa atatea comentarii,mi-as spune si eu parerea….sper sa nu deranjeze..Eu cred ca nu ar trebui sa se mai faca atatea comparatii intre monahism si casatorie.Fiecare e o cale de mantuire,care presupune la fel de multe sacrificii,insa pe unii ii indeamna inima spre viata de manastire,iar altii aleg viata de familie,nu din comoditate sau lene,caci viata unei familii cu adevarat crestine nu este deloc usoara sau comoda,ci pur si simplu asa le dicteaza inima.Deci, aceste alegeri,in ceea ce priveste calea de mantuire, nu se fac intr-un mod calculat,rational:"care este calea mai convenabila,care imi aduce mai mare rasplata in ceruri" ci se fac intr-un mod apropae inevitabil,fara sa ne dam seama.
In ceea ce priveste articolul postat de anonim, cred ca este vorba de o incercare pentru a te smeri si pentru a te pregati pentru viata.Caci,dupa cum ti-a spus bine si duhovnicul, el nu te-a lasat sa mergi la manastire nu din cauza varstei,ci din cauza ca nu erai pregatita,din cauza ca era nevoie sa cunosti anumite lucruri.Deoarece esti o fata idealista care iti doreai desavarsirea prin monahism sau casatoria traita in feciorie,in niciun caz nu admiteai pentru tine un trai normal,ci unul mai presus de fire,un lucru confirmat si in spusele tale: "-)in ceea ce nu vroiam sa fiu niciodata, am ajuns. Eu care aveam in calcul si daca ma voi casatori sa fiu fecioara pana dupa casatorie" Eu cred ca din cauza faptului ca ai desconsiderat oarecum viata de familie clasica formata din sot,sotie si copii, s-a strecurat in sufletul tau si o anumita mandrie a faptului ca tu vei fi monahie si vei trai in feciorie toata viata.Deci,nu ar trebui sa fii suparata ca Dumnezeu a ingaduit sa ti se intample asta inainte de a merge la manastire.Decat sa te fi calugarit si sa doresti sa revii in lume mai bine suferi anumite incercari prin care te luminezi.Mahnirea care te-a cuprins ar trebui sa fie datorata faptului ca ai cazut in pacat si nu faptului ca nu mai esti fecioara.A fi sau nu fecioara nu e un criteriu de mantuire.Caci tu acum trebuie sa-ti urmaresti mantuirea,nu scopul de a ajunge in manastire.Mai ai rabdare sa ti se aseze gandurile si sa vezi cu adevarat care este calea pe care tu vrei s-o urmezi.Roaga-te cand si cum poti si vei afla raspunsul.Dumnezeu iti iarta orice pacat,chiar si pe acesta daca vei avea o viata curata de acum inainte si vei mai ofta din cand in cand pentru greselile pe care le-ai facut.Este foarte bine ca vrei sa te spovedesti doarece asa vei vedea cum Dumnezeu te-a iertat si vei putea sa incepi din nou o viata cu nadejde.De calugarit te poti calugari dupa orice pacat facut daca inima iti este pregatita,dar nu stiu daca asta ar trebui sa fie intrebarea pe care ti-o pui.Incearca sa intelegi si de ce Dumnezeu a ingaduit asta cu tine si care este morala acestei fapte,lucrul pe care ar trebui sa-l inveti de aici.
Eu sper ca vei gasi linistea in curand si vei sti unde este locul tau,in lume sau in manastire.Ma rog sa iti ajute Dumnezeu!Numai bine!
X
februarie 7, 2011 @ 7:15 pm
Căsătoriţi-va!
De multe ori "fecioarele" sau, mă rog, cei care respecta castitatea, se cred un pic mai deosebiti, mai speciali si uneori ii dispreţuiesc pe cei care mai…calcă pe de laturi. Iata, exista situaţii din care învăţăm sa fim mai toleranţi, pentru ca nimeni nu este perfect. Sus inima si viaţa merge mai departe! Căsătoriţi-va!
RDF
februarie 7, 2011 @ 7:32 pm
pt X
Dragă X, nu e vorba de a se crede mai deosebiţi, ci , aşa cum în societate există şi directori, şi măturători, şi muncitori cinstiţi, şi necinstiţi, tot astfel şi duhovniceşte sunt IERARHIZAŢI pe nişte scări, pe trepte duhovniceşti…Iar unul de sus mereu va fi tras în jos, pe când unul de sus va vrea să-l ridice pe cel de jos…cam aşa e şi aici…Nu cred că există rezonanţă între ideile tale şi ceea ce cred cu adevărat acei oameni ce-şi păstrează fecioria, motiv pt care nu se cuvine să judecăm şi să dăm "sfaturi" subiective…fiecare ştie e simte şi face ce crede că e mai bine de cuviinţă…Şi, aşa precum păgânii îi credeau NEBUNI pe creştini, tot aşa , privind doar din exterior, dpdv lumesc, ni se pare ceva ANORMAL în a-ţi păstra fecioria…ei bine, nu e aşa! Avem libertatea de a alege! Iar dacă unii au ales calea asta, nimeni şi nimic nu ne dă dreptul a-i vedea pe ei "mai speciali"! Iar de ei se consideră aşa, păcatul lor! Tu te fereşte în a păcătui…şi cu gândul! Doamne ajută!
Emanuela
februarie 7, 2011 @ 10:17 pm
Draga Anonima,
Cu ce te pot ajuta, decat cu o vorba buna. NU stiu si nu inteleg de ce nu ti-a permis acel duhovnic pana la 30 de ani… Nu judec.
Eu insa iti spun cu rugaciune staruitoare la Dumnezeu, cu lacrimi, te aude si crede-ma ca te iubeste mai mult ca pe noi toti la un loc, ai incredere in el si fa ce simti caci El cu siguranta vorbeste ceva cu tine , ai tu acolo un gand salvator de la El, numai asculta-l.
Sigur ca te poti calugari oricand, numai lasa timpul un pic sa le rezolve pe toate si roaga-te staruitor cu post la Dumnezeu.
Nimeni nu este in masura sa-ti spuna fa asta! Numai tu stii… ce e in sufletul tau, insa una pot sa-ti garantez , ai incredere ca Dumnezeu nu te va lasa!
Cu drag,
Ema
GABRIEL resurection
februarie 7, 2011 @ 10:44 pm
Doamne ajuta ANONIM
,,ai grija ce ti doresti ca s ar putea sa se indeplineasca,,
Am mai scris si la alte articole ce o sa ti spun si tie…nu stim ce vrem de la viata, nu stim ce sa cerem, iar daca cerem nu cerem ce este corect pt noi, daca inima ta doreste cu ardoare sa faca acest pas spre calugarie FA ACEST PAS ACUM cat mai poti, daca te casatoresti si mai ai si copiii, nu mai poti face pasul decat tarziu dupa ce ti termini datoria de mama si sotie ca sa zic asa, nu ti poti lasa copiii de izbeliste, ca vezi doamne ai descoperit dupa aceea ce ti doresti cu adevarat.Acelasi gand l am avut si eu, si intr o zii cand a venit Parintele Paraianu in orasul meu M am dus si l am intrebat ce sa fac caci vreau sa ma calugaresc,,…..binenteles ca mai erau si cativa studenti in spatele meu, iar eu il intrebam mai incet…el insa zicea…CE SPUI? ZII MAI TARE, i am repetat de inca 2 ,insa tot pe tonul meu, nu cum vroia el…atunci mi am dat seama ca de fapt ma auzise, dar el vroia din partea mea ,MARTURISIREA, adica daca vroiam cu adevarat nu mi era rusine sa nu ma auda ceilalti si as fii spuso, dar mi am dat seama ca nu am avut aceasta putere si nu mi pare rau, mi am dat seama ca nu croiam din adancul inimii acest lucru, nu aceasta era dorinta mea, stiam ca este bine si jertfa mare ,daca aleg calugaria, multe pacate mi s ar ierta in neamul meu daca faceam acest pas, dar de fapt acest lucru nu era ce vroiam eu cu adevarat era o iubire silita ca sa ma exprim asa, iar DUMNEZEU NU VREA SA FIE IUBIT CU DEA SILA…
TU DACA VREI CU ADEVARAT SPOVEDESTETE SI FA ACEST PAS…daca eziti nu face acest pas, caci poti sa l slujesti pe HRISTOS SI CASATORIT, iar MANTUITORUL a venit in lume pt cei bolnavi nu pt cei pacatosi, manastirile au mai multe categorii de calugari, unii feciori,altii nefeciori, altii deceptionati, altii divortati,altii ,,saraci,, etc etc, nu te considera pangarita pt ca Hristos este cel ce ne sfinteste…nu noi pe El,nu lasa pe satana sa te amageasca cu deznadejdea, ca totul este pierdut, totul este doar manjit si se poate spala, daca esti jos ridica te si alege ce ti dicteaza innima…CACI IN CE TE VOI GASII IN ACEIA TE VOI JUDECA…insa ai grija ce alegi,uita te in interiorul tau si daca alegerea iti apartine fa acest pas fara ezitare si daruieste te lui HRISTOS, ,,CINE IUBESTE PE TATAL SAU SAU PE MAMA SA MAI MULT DECAT PE MINE NU ESTE VREDNIC DE MINE……….CINE VOIESTE SA VINA DUPA MINE SA SE LEPEDE DE SINE SA SI IA CRUCEA SA SI SA VINA DUPA MINE………..LASA MORTII SA SI INGROAPE MORTII SAI…………..Daca asta vrei anonim striga tare VREEEEEEEEEEEEEAAAAAAAAAAAAAAAUUUUUUUUUUUUUUUUU DOAMNE, iarta ma si primeste ma in imparatia ta, indiferent de pacatele si varsta cuiva care vrea sa intre in manastire(calugarie), are o perioada de ucenicie, nu l face direct calugar ca nu cumva depunand juramantul sa se razgandesca si sa plece, unii ca aceia se numesc apostati( lepadat de credinta), si daca mor in lume fara sa se intoarca in manastire iadul si focul cel vesnic ii mananca…CINE POATE INTELEGE SA INTELEAGA,
GABRIEL resurection
februarie 7, 2011 @ 10:48 pm
VA ROG SA MA IERTATI PT GRESELILE DE ORTOGRAFIE,, MA GRABESC SI NU PREA VERIFIC ORTOGRAFIA, dumnezeu a venit pt cei bolnavi nu pt cei sanatosin vroiam nu croiam cateva greseli scuze
somebody
februarie 8, 2011 @ 11:36 am
Anonim,
Sa ne mai spui, te rugam, cum te mai simti, atunci cand vei putea. Nu-ti pierde nadajdea in mila lui Dumnezeu!
Domnul sa te mangaie si sa-ti linisteasca inima!
ioana
februarie 9, 2011 @ 2:25 pm
pentru anonim SFATURI ADEVARATE
Eu cred ca prima data trebuie facuta facultatea si apoi sa pleci unde vrei daca mai ai acele ganduri. Biserica are nevoie de oameni fara scoala daca soliciti parerea calugarilor….EI NU SUNT CONECTATI CU LUMEA ..dar peste tot e nevoie de scoalal ca nu mai suntem in evul mediu …E nevoie de scoala peste tot si la coada vacii ..Dar Dumnezeu a lasat si casatoria si facerea de prunci ca ceva bun si normal asa ca e bine sa te gandesti pina la urma ca poti sa il iubesti pe Dumnezeu si fiind casatorita .Nu cred ca trebuie sa iti faci probleme,Dumnezeu iarta oricum deci daca vei dori vei merge la manastire oricum insa cand te mai maturizezi.Termina-ti scoala si mai ales incearca sa vorbesti cu parintii tai..Explica-le gandurile tale si ei te vor intelege (sper).Apropos ,ei au acceptat sa te calugaresti?Stiu asta ?Eu cred ca e bine sa le spui ca sa se pregateasca sufleteste … sa te sfatuiasca ,sa vorbesti cu ei despre ce s-a intimplat Dumnezeu iarta si e bun,unele din fetele bisericesti incearca sa schimbe contextul …nu toate fetele dar unele da
Succes si fugi la scoala!..
ioana
februarie 9, 2011 @ 2:27 pm
Anonim fugi la scoala si apoi Dumnezeu in acesti ani te va lumina!
X
februarie 15, 2011 @ 1:22 pm
Parintii
Corect, este important sa ceri sfatul si binecuvantarea parintilot.
Miruna
februarie 15, 2011 @ 2:13 pm
Draga mea, mergi la duhovnic. Crezi ca degeaba a zis duhovnicul tau sa nu te calugaresti pana la 30 de ani? Poate ca aveai de trecut niste teste…mergi si spune parintelui tau duhovnic, numai el iti poate da raspunsul, degeaba ne intrebi pe noi. Nu putem urma toti calea calugariei. Mergi si te spovedeste, si afla ce ai de facut mai departe. Daca asta-i drumul tau, sa te calugaresti, nu cred ca faptul ca ai pacatuit trupeste va fi un obstacol. Nu toti calugarii sunt feciori, multi au fost casatoriti, unii au avut copii. Insa cel mai bine afli raspunsul de la duhovnic.
Si eu am fost intr-o situatie asemanatoare. Vroiam sa ma calugaresc. Parintele duhovnic mi-a zis ca daca ambii bunici imi vor da binecuvantare, sa merg mai departe pe aceasta cale.
Mi-am chemat bunicii si le-am cerut binecuvantare. Bunicul mi-a dat binecuvantare cu toata inima, si a fost foarte fericit. Bunica, insa, nu. A inceput sa planga si mi-a zis ca va ramane singura, fara sprijin, daca eu voi pleca. Nu am inteles de ce se temea de singuratate asa mult, cum nici ea nu intelegea, caci amandoi erau bine. De unde stia ea ca nu va muri inaintea bunicului, si ca el avea sa ramana singur? Dar nu am incercat sa ii schimb decizia, pentru ca parintele imi spusese clar ce aveam de facut.
I-am spus parintelui ca nu am primit binecuvantare de la bunica, si am fost sfatuita sa accept asta.
In mai putin de un an, bunicul a murit…iar eu am ramas cu bunica si cu fratele meu, si impreuna am trecut peste multe greutati, dar cu ajutorul Lui Dumnezeu le-am depasit. Si am crescut si eu, si fratele meu, langa bunica noastra.
Si-am inteles.
Asculta ce-ti spune parintele duhovnic…mergi si nu mai intarzia!
Mihai
martie 2, 2011 @ 1:49 pm
ma bucur pentru tine ,asa am fost si eu si am cazut in pacat si mi am calcat principiile si credinta ptr o bucata de carne .Multi nu au citit cartile sfinte si nu au cunostinta de pacatele care le fac zilnic ,si eu sunt un mare pacatos care incearca sa se schimbe pe ultima suta de metri.Multi spun ca mai bine ne ghiftuim aici ca pe lumea ailalta cine stie dar asa ne semnam singuri osanda de veci si focul iadului .Tineti minte ca tot ce nu ati indreptat si platit pe lumea asta veti plati dincolo si e mult mai rau acolo
Incodata bravo tie roagate incontinuare Lui si ti v a ajuta si nu te lasa prada desfraului.
Gotcu Ioan
martie 22, 2011 @ 9:51 am
Am nevoie sincera de ajutor
Am navoie de ajutor. Ma trag din neam de preoti Ortodoxisi nimeni nu a avut grija de mine. Acum la virsta de 50 de ani,dupa ce am trecut prin toate religiile posibile simt ca am nevoie de ceva ca mult mai special.Am terminat Colegiul Biblic Est European de la Oradea care are o diferenta foarte mica intre doctrinele Ortodoxa si cea penticostala Acum imi dau seama ca nu ma mai poata satisface nimic decit Persoana Domnului IIsus Hristos Doresc cu toata sinceritatea sa incep o viata Monahala(calugarie)Pe linga scoala teologica an terminat si liceul industrial.Ma pricep sa fac unele lucruri, dar unele nu le pot face din cauza sanatatii deoareca am fost operat la ambii ochii.am angina pectorala si cardiopatie ischemica. Va rog foarte mult ajutati-ma sa incep aceasta viata monahala de care am nevoie ca de aer. Va rog sa imi scrieti cit mai repede sau in cel nai rau caz sa-mi recomandati unde sa ma duc.Cred ca veti fi receptivi la cerinta mea.Toata astea v-am rurat in numele Domnului nostru IIsus Hristos
Dan
martie 22, 2011 @ 10:26 am
Doamne ajuta domnule Ioan.
Desi ne face bucurie sa ajutam pe oricine cere asta, ceea ce ne cereti nu se poate decat prin duhovnic, deoarece noi nu avem autoritatea de a da indicatii pentru astfel de hotarari.
Asadar, duhovnicul este cel care trebuie sa va sfatuiasca pentru viata monajala, si daca e cazul…sa va indrepte si pasii cu o recomandare.
Deci, pasul numarul 1 este sa cautati un parinte duhovnic care sa va indrume pasii in viata duhovniceasca.
maria
martie 22, 2011 @ 10:47 am
Domnule Gotcu Ioan,nu sunt nici pe departe demna sa dau fratiei voastre sfaturii,dar ca o simpla parere indraznesc sa va spun ca cel mai important,din punctul meu de vedere,nu este sa studiem religia,religia se traieste,se simte,si adevar nu avem decat unul.Acela este Hristos,un Hristos puternic,plin de iubire dar in acelasi timp simplu.Asta este si problema multora pe care ii vad cu mare tristete destul de rataciti,faptul ca studiaza toate religiile,nu exista pe lumea asta ceva mai perfect si adevarat ca si credinta ortodoxa,nu exista un adevar mai tangibil,mai puternic ca acesta.Uitati-va de ex la Coran,ce nebunii scrise acolo, ereziile budistilor,sau filozofii ca ale lui Platon,scrieri frumoase dar pt sec 3 i.H,singurul adevar care nici dupa atatia zecii de anii nu s-a invechit este Sf Evanghelie,cuvintele Lui Hristos sunt la fel de adevarate si actuale ca si acum 1000 de anii,se potrivesc si unui indian si unui chinez s.a.m.d.Mergeti in Sf Biserica ortodoxa,mergeti la un duhovnic si luati-o de la capat,pune-ti bazele unui nou inceput,stegeti tot ce-ati invatat despre alte erezii,cu simplitate rugati-va Lui Hristos si puneti inceput bun alaturi de un duhovnic,el este in masura ,el care are preotia Lui Hristos,sa va indrume in viata,face-ti ascultare de el,cere-ti binecuvantarea Duhovnicului caci nu duhovnicul v-o da ci Hristos prin duhovnic,si tot el va poate spune daca sunteti sau nu pregatit pt o viata monahala.Acesta este un pas mare,poate prea mare pt unii,e ca si cum avem o scara cu 10 trepte si noi ne incapatanam sa urcam direct la treapta 10.nu asa.incercati sa va eliberati de tensiune,de aceste framantarii,si repet mergeti degraba la un duhovnic,nu va asteptati la minuni din prima discutie cu acesta,faceti pasii mici dar sigurii.ma bucur ca considerati ca nu e nimic mai minunat ca Hristos.
noi va putem scrie aici parerile noastre dar un sfat ca cel pe care-l doriti dvs nu putem a va da,asta doar Biserica prin Sfintii Sai Slujitorii.Dumnezeu sa va ajute ,si va asteptam cu vestii de la preot !
ps:sanatatea nu e neaparat un impediment pt mnastire,dar cei drept de multe ori cam da de furca in sensul ca sunt fel de fel de ascultarii,si multe dintre ele(aproape toate)cam te epuizeaza fizic.(vb din prisma unei persoane care are deasemenea astfel de probl de sanatate si care a stat intr-o manstire pt o scurta perioada).si manastire poti sa faci si acasa,de fapt asta e cel mai important -calugar nu esti numai la manstire si calugar esti si acasa si peste tot…si data tot doriti mergeti macar pt o per scurta ,eu stiu 1 luna sau mai putin la o manstire de langa dvs si stati sa vedeti daca este locul unde sufletul vi se odihneste…
Guest
martie 22, 2011 @ 11:08 am
Domnule Ioan,
da, cred ca Maria a punctat cel mai bine:
"…si manastire poti sa faci si acasa,de fapt asta e cel mai important -calugar nu esti numai la manstire si calugar esti si acasa si peste tot…si data tot doriti mergeti macar pt o per scurta ,eu stiu 1 luna sau mai putin la o manstire de langa dvs si stati sa vedeti daca este locul unde sufletul vi se odihneste…"
In manastire sunt incercari si ispite, uneori peste puteri, caci diavolul nu se lasa pana nu-i alunga de acolo pe cei mai slabi, si in acest fel ii arunca pe multi si in deznadejde.
Dar daca, cu ajutorul Domnului, dupa rugaciune indelungata, gasiti un duhovnic de care sa puteti face ascultare, puteti face calugarie si in lume.
Domnul sa ne ajute !
Ana
martie 22, 2011 @ 12:21 pm
Gotcu
Fratilor, omul acesta inainte de toate cere un sfat de la ortodocsi. Ce facem noi ortodocsii cand suntem la capatul puterilor? Eu daca am posibilitatea merg la o manastire cateva zile sa-mi vad de suflet, sa stau la [b]slujbele sfantului Maslu sau la slujbele de noapte[/b]. E greu tam nisam sa mearga la un duhovnic, sa-l gaseasca.
In afara de rugaciune, voi cum actionati intr-o situatie critica? Ceva de aici ii v-a fi de folos.
maria
martie 22, 2011 @ 12:46 pm
surioara Ana,cum sa fie greu sa gasesti un duhovnic,da sunt mama atatea Bisericii si implicit atatia preoti duhovnici,"bati" la poarta oricarei Biserici si ai si duhovnic,tu("tu" "generic" vorbind) faci macar pasul asta si are grija Dumnezeu sa faca sa-ti iasa in cale cu un duhovnic.e foarte bine si la manastire mai ales la slujbe,intr-adevar pt mine parca sf Maslu din manastire are ceva aparte,dar in situatie critica ,pe langa "strigat" prin rugaciune dupa Hristos nu putem fara harul unui preot.pt ca de multe ori nu suntem capabili sa intelegem mesajul prin care Iisus ni-l da prin intermediul rugaciunii,dar mesajul Lui Iisus prin intermediul unui preot duhovnic(oricare ar fi el,ca bei vin dintr-un vas de cristal sau de lut tot vin e,ei la fel este si cu harul unui preot)e altceva.si la manastire daca esti o persoana mai cu patimii ,mai dintr-o viata asa mai gresita ca si trai nu rezisti nici un minut fara duhovnic(eu spun asta din propria mea experienta).ma uitam la maicile care erau in manstire din totdeauna,de la de ex 15 ani,neintinate ,curate,altfel de vietuire aveau ,realmente parca erau niste sfintii in viata,e un pic mai greu pt cineva care de ex nu a facut niciodata ascultare,nici nu stie ce este ,fara duhovnic,fara sfatul permanent cu un preot,chiar zii de zii,nu rezisti,ma refer la cei luptati cu tot felul de framantarii(ca si cazul domnului din comentariul de mai sus).
surioara Ana,nu am scris cele de mai sus ca o critica la ceea a scris fratia ta,doar e o simpla parere.Iarta-ma!
Domnul sa ne miluiasca!
maria
martie 22, 2011 @ 1:05 pm
Domnule Gotcu Ioan vreau sa-ti mai spun ca te apreciez si consider un act de mare demnitate sa vii "in fata" celorlati sa-ti pui pe tapet propriile framantarii(de multe ori poate chiar cele mai intime probleme) atasandu-ti la comnetariu si numele ,asta inseamna pt mine un om care are integritate,constientizez ca am probleme,cer ajutorul celorlalti si am si demnitate sa fac acaest lucru nu sub anonimat.Bv pt asta,pana la urma cred ca acest lucru spune mult despre o persoana,ma gandesc ca de ex pe mine nu m-a botezat preotul spunand Doamne,se boteaza anonima asta,sau eu stiu fel si fel de pseudonime gen frunzulitza sau altceva.sa ne gandim ca vom sta la judecata si ni se va dezvalui nu numai numele ci chiar si cele mai ascunse si rusinoase gandurii.
iertare !Doamne ajuta!
Ana
martie 22, 2011 @ 1:55 pm
Maria, nu toti sunt asa puternici si energici ca tine:-). Priveste ortodocsii din jur care merg de ani de zile la biserica si nu au un duhovnic. De fapt, e mare lucru azi sa ai cu adevarat un duhovnic.
maria
martie 22, 2011 @ 2:52 pm
mai intervin si de data asta pt ca mi se pare ca e gresit ce spui sau mai degraba nu inteleg eu sensul comentariului tau,te intreb simplu-cate biserici sunt la tine in oras?cate Biserici ai atatia preoti duhovnici sunt ,tinand cont de faptul ca la unele Biserici sunt poate 2 sau 3 preoti,preotul nu numai slujitor al Sf Altar este ci si duhovnic implicit.deci sunt zeci de preoti duhovnici intr-un oras(am exemplificat destul de superficial,recunosc).e bine sa ai un singur preot duhovnic la care sa te duci,asta este altceva,dar nu este o regula,si da poate multi merg la Biserica si se spovedesc nu numai la acelasi duhovnic,bine ca macar o fac si asa.de ce este mare lucru sa ai duhovnic?sunt zeci de duhovnici in Romania,or fi pe cale de disparitie?ca doar nu mai suntem ca-n perioada comunismului cand bietii preoti erau prigoniti,da si atunci erau Biserici,si atunci te puteai duce la spovedit,cine vrea se ruga,etc
hai sa nu mai cautam scuze,ca nu sunt,(nu ma refer la fratia ta ,in general vb)si faptul ca vad de ex la o parohie de cartier,micuta ca a mea(in sensul ca ma gandesc ca nu-i atat de aglomerat ca in capitala,sau alt oras mai mare) sa zicem ca sunt oamenii care asteapta de la 4 dim pana la 8 cand se deschide Biserica,si la un singur preot sunt intr-o zii poate peste 60 la spovedit pt mine inseamna ca lumea vine la Biserica,ca lumea astazi este credincioasa,mai ales multi ,din ce in ce mai multi tineri,si de altfel in toate Bisericile in care se gasesc preoti duhovnici(ca altfel n-ar mai fi loc de slujit Lui Dumnezeu) oamenii merg cu zecile la spovedit(cei drept mai mult in post,dar f bine si asa decat deloc).nu stiu unii cand ii aud ca ei nu gasesc duhovnic,sau ca nu mai sunt ca eu stiu ca marii duhovnicii de odinioara gen pr Arsenie Papacioc,sau Cleopa(pe care eu ii iubesc maxim),da te duci la spovedit sau sa judeci popa,de unde ai concluzionat tu(in general vb) ca nu e duhovnic bun pt tine?mergi cu cainta,cu inima curata la preot,lasa personalitatea popii vezi de pacatele tale…
avem fratilor si preoti duhovnici ,avem si manastiri,avem si Biserici,si icoane,si carti cu scrieri duhovnicesti,da tot gasim scuze in acelasi timp destule.exact asta imi spunea un preot de la manastirea Mitoc,am facut la un moment dat o afirmatie de genul sa ma ajute Dzeu sa ma schimb si preotul calugar se uita la mine,se da un pic in spate si-mi spune f franc:cum vrei sa te ajute Dumnezeu mai mult ,ti-a dat uite zecii de rugaciuni,icoane,etc ,pe Fiul Sau,Si l-a sacrificat,o avem pe Maica,atatia martirii,si f imp ti-a dat preotii care dezleaga si leaga,si nu sunt ingeri la care sa nu te duci de rusine,ci oameni ca si noi…cum sa te ajute mai mult de atat?
in fine,asta e parerea mea,poate fratiile voastre vedeti lucrurile altfel…
maria
martie 22, 2011 @ 2:59 pm
si vreu sa mai subliniez un singur lucru sa nu se mai ajunga ca la situatiile recente in care daca am postat un comentariu care poate era diferit ca si mesaj fata de restul de comnetarii postate mi s-a spus ca ma cert,ca acuz,si alte alea.daca sora Ana iti raspund poate cu ceva dif de trairile fratiei tale asta nu inseamna ca ma cert cu tine,vreau sa cred ca toti avem dreptul la dialog,si chiar daca parerile difera sa nu insemne ca ne-am luat la cearta(atata timp cat ne incadram in niste limite,bineinteles).
Doamne ajuta!
somebody
martie 22, 2011 @ 7:57 pm
Domnule Ioan,
Si eu v-as da acelasi sfat ca si Maria; neaparat sa va gasiti un duhovnic si sa faceti o spovedanie generala (din copilarie). Sigur,un duhovnic nu se alege peste noapte, dar cu multa rugaciune va va lumina Dumnezeu si va va scoate in cale persoana potrivita.
Intre timp, sa va duceti pe la manastiri si sa stati o perioada (3-4 saptamani sau chiar mai mult) ca sa vedeti daca intr-adevar este ceea ce doriti si daca puteti rezista programului de acolo. Nu stiu din ce zona a tarii sunteti, dar v-as putea recomanda cateva manastiri: Man. Frasinei (insa aici regimul de viata este cam dur, f auster), Man.Oasa, Man.Lupsa, schitul Pahomie (jud Valcea), Man.Bujoreni, Man.Turnu.
Sa aveti un Post binecuvantat si Maica Domnului sa va ajute!
anonim
mai 30, 2011 @ 4:34 pm
Buna seara,am citit mesajul tau,vreau sa iti marturisesc ca am trecut aproape prin aceeasi problema,diferenta este ca Bunul Dumnezeu m-a ajutat si nu mai sunt cu baiatul respectiv,m-am spovedit ,si m-a ajutat Dumnezeu sa nu mai cad in pacate de moarte.Te sfatuiesc sa te desparti de baiatul respectiv,sau daca nu, sa te mariti cu el,pentru ca tu traiesti in pacat.Pacatul desfranarii atrage avortul.Si poti sa scrii pe google:”Maica Siluana”,vei gasi multe raspunsuri si incurajari.Sa te ajute Dumnezeu sa fi la fel de bine ca mine dupa aceasta experienta.
Andreea Crisan
august 21, 2011 @ 8:25 pm
In legatura cu problema ta…Am fost chiar azi la Man Sf Crucii in Oradea, nu stiu daca ai auzit de ea..Si parintele a spus o predica deosebita.. care mi’a intrat direct in suflet..si cred ca acolo va ramane pentru totdeauna..Zicea ca Sf Avva (sper din suflet sa nu gresesc) avea un ucenic, care dorea din suflet sa se posteasca mai aprig..pentru a se nevoi.Iar cand a mers la Sf Avva sa ii dea binecuvantare acesta i-a spus in felul urmator: De maine o sa incepi sa mananci carne! Cand a auzit acestea ucenicul s-a mahnit foarte, si a raspuns : Cum as putea sa mananc care , cand eu doresc sa ma nevoiesc..Ucenicul, a facut ascultare. Si a doua zi a mancat carne..Atunci a inceput sa isi zica in sinea lui cu o mare durere in suflet: Doamne, cat sunt de nevrenic si de pacatos, am ajuns sa mananc carne..si plangea si se tanguia pentru acest lucru. Parintele care a tinut predica zicea faptul ca daca acest ucenic nu manca carne, nu se smerea si nu ii folosea postul la nimic..Eu sunt de parere ca acesta intamplare iti foloseste si tie, la fel cum ne foloseste tuturor! Doamne ajuta! ai mare grija de tine..si sa te lumineze Bunul Dumnezeu sa alegi drumul care iti este potrivit!