Obişnuiţi-vă cu rugăciunea!
Purtam cu noi dureri sau bucurii, cadem, ne ridicam si de multe ori sau de putine ori sau poate o singura data ne rugam. Intr-un moment, nu foarte indepartat din viata mea, am avut inima inrobita de durere, pentru ca nu stiam, in urma cu doi ani, ce sa fac pentru a-mi ajuta o fiinta draga. Ma ingrozesc, gandindu-ma ce este in inima celor ce isi pierd copiii, daca in inima mea era atata zbucium, fara a fi vorba despre soarta unui copil.
Nu intamplarea ma face sa scriu aceste randuri ci perioada prin care am trecut si eu de la o inima plina de durere la o inima care sa nu mai simta acea nemiloasa apasare; eram inainte de inceputul Postului Mare si coplesita de spaima si neputinta, nu mai puteam nici sa ma rog. Tot ce imi doream atunci era sa recapat puterea de a ma ruga din nou si incet, incet, odata cu intrarea in Post, a venit si rugaciunea si treptat negura s-a ridicat, pana cand am ajuns sa simt intr-o dimineata, ca inima mea a fost eliberata de durere. Am simtit atunci ce inseamna “Duhul umilit, inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi”.Putem face si noi ceva pentru acesti parinti zdrobiti de durere, ne putem ruga, la fel cum durerea ar fi a noastra, ca si cum noi am fi pierdut pe cineva drag. Daca nu ne putem ruga pentru ei, putem macar sa incercam sa ne rugam pentru noi, ca astfel de lucruri sa nu ni se intample si sa nu se mai intample. Daca nici asa nu putem sa o facem, sa incercam sa respectam, macar in mica masura ceea ce este de datoria noastra: sa ne rugam neincetat!
Haideti sa nu mai fim crestini doar o zi pe saptamana, sa nu ne mai multumim si sa ne amagim constiinta, ca doar altii au datoria sa se roage. Sa nu mai asteptam pana imbatranim, sa nu mai asteptam pana intram in Post, sa ne gandim ca putem ajuta un suflet, doar cu o simpla rugaciune pornita din suflet.
Daca nu sunteti obisnuiti cu rugaciunea, nu va speriati, principal este ca stim sa citim si sa avem convingerea ca ceea ce citim, ii citim chiar Lui Dumnezeu. Parcurgeti, macar o data, toate rugaciunile dintr-un Ceaslov; nu va speriati, nu este o carte groasa sau greu de procurat. In Micul Ceaslov se regasesc rugaciunile de dimineata si cele de seara si intre ele, cele sapte Laude.
O sa vedeti ca obisnuindu-va sa luati o pauza de cateva minute, pentru a citi la vreme potrivita Ceasurile zilei, va veti elibera de stressul acumulat pana atuinci, veti relua cu placere indatoririle curente si veti respecta si un indemn preluat din Psalmul 118: “De sapte ori pe zi Te-am laudat pentru judecatile dreptatii Tale. Pace multa au cei ce iubesc legea Ta si nu se smintesc”.
Daca incepem de acum sa ne rugam in fiecare zi, poate se va indura Dumnezeu sa ne indrume pasii la slujba Canonului cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul, si miercuri, 17 martie, unde fiecare va descoperi ce dimensiune are sufletul sau.
Am indraznit sa revin cu acest indemn la rugaciune si solidaritate cu semenii nostri incercati de durere, pentru ca am simtit si eu darurile rugaciunii colective, pentru ca atunci cand Il iubesti pe Dumnezeu, incepi sa iubesti orice fiinta, pentru ca e mai bine sa iubesti decat sa urasti. si nu in ultimul rand, pentru ca, rasfoind paginile acestui blog, mi-am amintit de un motto, citit anul trecut, motto ce m-a impresionat foarte mult: DESI LUMEA TOATA E PLINA DE URA, INIMILE INCA MAI SUNT PLINE DE IUBIRE (Marian Cozma).
(Adriana)
Adriana
martie 6, 2010 @ 9:37 pm
Foarte frumos indemn Adriana!
bamby
martie 7, 2010 @ 2:00 pm
Iisus Hristos a venit pe pamant pentru noi pacatosi,cei care cred cu adevarat in el, vor avea viata vesnica.EL ne-a dat sansa vieti adevarate ,indiferent k suntem pacatosi el vrea indreptarea pacatosilor si pocainta oamenilor.El este salvarea omeniri.asa ca tebuie sa credem in EL.Fara iisus nu valoram nimic…suntem pierduti…DOAMNE MANTUIESTE-MA.
bamby
martie 7, 2010 @ 2:42 pm
A crede in Hristos inseamna a-l respinge pe diavol si a refuza toate cursele lui.numai prin rugaciune in toata vremea,k sa nu cadem in ispite.Dumnezeu ne indeamna pe toata lumea,a ne ruga k sa scapam de ispite.toata lumea ce zace in cel rau e plina de cursele ispitelor infernale.cursele satanicesti,sub felurite forme,sunt asa de dese in lume ca si iarba ce creste in campul umed si incalzit de soare.paianjenul infernal’diavolul’si-a intins panzele peste tot pamantul pentru a prinde sufletele usuratice,spre a le incurca,dezarma,mortifica si ucide indoit:trupeste si sufleteste,vremelnic si vesnic.Mantuitorul nostru vrea k toata lumea sa se mantuiasca prin venirea la cunostinta adevarului si rodnicie spirituala,in dragostea Lui nemarginitade a ne salva din cursele ispitelor dracesti ,striga pururea la fiecare din noi:’Lumineaza-te…Eu sunt Lumina lumii,cel ce-Mi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric;ci va avea lumina vietii”Privegheati dar,in toata vremea rugandu-va,ca sa va invredniciti a scapa de toate cele ce vor sa fie.Pentru a putea corespunde acestor indemnuri Dumnezeesti,avem trebuinta de luminarea mintii cu lumina de sus,pe care ne-o da Dumnezeu cand o cerem cu credinta,prin rugaciune in Duh si adevar,cautandu-o zilnic”Lumineaza-te si vei fi luminat”,zice intelepciunea strabunilor nostri. Dumnezeu e lumina si toti cei ce se apropie de EL cu credinta,prin cercetarea Scripturi,prin cugetarea zilnica in legea lui si prin intampinarea voilor Lui,primesc lumina din lmina ,devenind astfel luminati de sus,lumina lumii.fii ai lui Dumnezeu. Cu cat ne obisnuim cu cele bune ,cu rugaciunea cu atat il v-om cunoaste in mai deaproape pe Mantuitorul nostru. EL este in sufletul fiiecarui om,numai de noi depinde dak il primi asa cum se cuvine. DOAMNE MANTUIESTE.MA.
Veronica
mai 23, 2010 @ 3:11 am
Mare putere are rugaciunea! Ea este conversatia noastra cu Dumnezeu. Doamne ai mila de noi. Amin!