Oglinda sufletului

Suflete al meu roaga-te! Roaga-te zi de zi, noapte de noapte! In fiecare zi ne bucuram de   ziua  care  incepe, de soarele care rasare, de aerul pe care-l respiram, dar ne gandim vreodata la cei  care nu se pot bucura de aceste fericiri? Ne gandim ca in orice clipa bolnavii din spitale se roaga sa mai traiasca o clipa, un minut, o ora? Constientizam ca putem vedea frumusetile din jur si putem sa ne  miscam pasii oriunde  pe acest pamant?

Filozofam zi de zi, orice …vorba unui parinte drag „ce-i dai mintii aia macina” dar nu stiu daca ne dam seama ca de fapt judecam cu sau fara voia noastra, ca uitam esentialul si ne prindem de lucruri nefolositoare si trecatoare.

Ma gandeam intr-o zi la  cat de mult ne dorim  sa aveam  copiii cei mai buni, cei mai ascultatori, cei mai silitori dar oare noi suntem asa in fata Bunului Dumnezeu? Dumnezeu ne asteapta cu rabdare si blandete sa ne intoarcem la credinta, sa abandonam pacatul dar noi Il ascultam oare ? Primim cate o palma spre indreptare si atunci ne aducem aminte ca Parintele Nostru Sfant, Bunul Dumnezeu ne vrea  binele…E adevarat ca traim in aceasta jungla moderna, ne lasam dusi de valuri lumesti specifice „spiritului de turma” dar trebuie sa fim realisti si sa mergem „cu Dumnezeu innainte” indiferent de „gura lumii”….Noua nu trebuie sa ne pese decat de suflet, sa stim ca sufletul e insetat de mantuire si nu de placeri lumesti in care ne scufundam zi de zi. Spunea parintele nostru drag, Pr. Cleopa „cea mai mare filozofie a vietii este moartea”, dar de cate ori ne gandim ca ne asteapta Judecata?

Au venit timpuri in care am ajuns sa ne gandim la ziua de maine si uitam de Dumnezeu. Muncesti zi de zi robotic, incerci sa faci fata stresului cotidian dar nu ai timp de rugaciune…Trebuie sa placi „sefilor”, sa ai o atitudine „vrednica” timpului actual, sa fii „agresiv” in orice  domeniu, sa calci in picioare si sa  castigi bani, multi bani…..si uiti de suflet….

Faci placere papilelor gustative si uiti de bucuria sufleteasca….si nu asta ne dorim. Sunt lucruri atat de mici carora nu le dam importanta si de fapt sunt esentiale…..Iesim dimineata din casa si ne uitam in oglinda sa vedem cum aratam, cum ne vor vedea ceilalti in ochii lor si ce vor spune sau gandi despre noi…

Vedem exteriorul cel  inselator si nu ne vedem sufletul trist si insetat …In loc sa ne gandim ca suntem cu Dumnezeu clipa de clipa si sufletul sa fie  infrumusetat de faptele bune si cu  rugaciune….Ce fericire au pasarile cerului  si cata multumire aduc Bunului Dumnezeu prin canturile frumoase care le au. Sunt fericite chiar daca nu au „casa” sau „mancare” ca si noi oamenii….si cu toate acestea au totul…

Sa ne rugam Sfintei Maicii Domnului sa ne daruiasca harul rugaciunii, sa ne gandim ca ” tot ce este cu neputinta la om este cu putinta la Dumnezeu” si sa-l rugam pe Domnul Nostru Iisus Hristos sa ne caluzeasca pasii spre credinta si mantuire, grijile lumesti sa le „lepadam”…

Doamne ajuta!

(Carmen)