Omul este un altar
Viata noastra pe pamant e o viata de-o clipa in lumea de veacuri. Oare nu ne asemanam noi oamenii, cu niste muste care, intrand sub un clopot de sticla pentru a gusta din mierea cea dulce si ademenitoare, vor a zbura, dar, lovindu-se mereu cu trupul mic de sticla care le inchide ostenesc si cad prada, murind in mierea din care mai inainte s-au infruptat? Cam asa s-ar putea descrie viata unui om care alearga dupa cele lumesti si se deda caderii in pacatul savarsirii voii efemere si pacatoase…
Omul a fost si ramane pionul in jurul caruia se vor construi case, vor creste copaci, se vor naste copii, se vor inmulti roade…in jurul omului au loc toate…Dar oare omul isi da seama? Oare toti lupta pentru ei sau pentru aproapele lor???
Daca unui chimist i s-ar adresa aceesi intrebare, raspunsul lui ar fi asemanator cu: “Omul este ca un pahar Berzelius care contine atata grasime incat ai putea face vreo zece sapunuri, apa incat ar putea bea o vita insetata de o saptamana, atatea minerale incat ai putea obtine var sa vopsesti 2-3 metri patrati…si nisip…si substante chimice precum magneziu, fosfor etc. ”
Un raspuns diferit am putea primi si din partea unui citolog, care ar afirma faptul ca omul e alcatuit din mici diviziuni, camarute, numite celule, apoi ar mai zice ca e format din globule albe, rosii si trombocite, …care circula prin sange si activeaza metabolismul corpului uman…
Dar se pare ca toate stiintele umane, legate de om, nu au putinta de a pune in evidenta adevarata semnificatie a raspunsului corespunzator intrebarii “Ce este omul?”…
Omul…Omul este o binecuvantare a lui Dumnezeu, un fiu al Lui, el este trup si suflet…Iar trupul…este impreuna lucrator cu sufletul in drumul spre mantuire…Sfantul Ioan Gura de Aur spune simplu…ca “Omul este un altar”!
Probabil ca nu ne dam seama, dar viata trece pe langa noi, sau…mai bine zis, noi trecem prin viata extrem de repede…vor veni clipe in care vom simti nevoia de a ne apropia de Dumnezeu, clipe in care vom tine cu dintii de credinta nostra, nelepadand-o…dar acum, din pacate, traim clipe in care noi ne comportam ca niste antihristi, neluand in seama ce e bun si ce e rau.
Acum probabil ca nu lucram ceva in calea noastra spre mantuire…Probabil ca nu ne impodobim cararea spre Imparatie cu virtuti…Dar e sigur ca vor veni clipe in care ne vom dori sa nu fi lenevit acum, ne vom dori ca acum sa nu ne lasam prada tuturor ispitelor, tuturor placerilor vietii desarte…
Daaa! Unii vor zice ca e mai simplu sa stai, ca e mai simplu sa nu faci nimic, ca e mai simplu sa faci ce iti place, ca e mai simplu sa te uiti la TV sau sa rasfoiesti o revista…Dar noua ce ne place? Iar …daca totul merge dupa astfel de “placeri”, cu siguranta ca in aceasta viata pamanteasca vom alege mai degraba pacatul …pacatul care ne va conduce, categoric si pe nesimtite, spre genunea Iadului.
Dar oare de ce pe nesimtite? Oare nu cumva vom fi prea prinsi in aceasta hora a savarsirii pacatelor, nu vom fi prea ispititi incat sa ne dam seama care e adevarata cale pe care ar trebui sa umblam? Degeaba bate Hristos la usile inimilor noastre…Degeaba vine in fiecare clipa cand ne vede mai indepartati de cele lumesti…In zadar ne viziteaza sufletul pe patul de moarte, cand suntem cu totul cazuti in pacat…De ce in zadar? De ce? Pentru ca NOI, stapaniti de “razboiul carpelor”(Maica Siluana) si de al fardurilor, al masinilor “bengoase”, al banilor multi in seifurile din spatele tablourilor, al revistelor cu mesaje nu tocmai cuvioase, al emisiunilor televizate , al scandalurilor, NOI, nu suntem in stare sa-L primim, NU VREM…Nu vrem! Asta e adevarul! NOI NU VREM! De ce nu ne rugam: Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! sau Doamne, VREAU, ajuta-ma sa POT ! De ce nu vrem sa simtim prezenta Sa harica in viata noastra?
Mereu ne revoltam ! Mereu ne place sa fim “la moda”, sa avem cele mai multe averi lumesti, dar oare nu Insusi Mantuitorul ne spune: “Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura, ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, si unde nici furii nu le sapa si nu le fura. Caci acolo unde este comoara ta, va fi si inima ta. ”(Matei VI, 19-21)?
Dar de ce acceptam partea lumeasca asa cum e, de ce nu ne revoltam contra ei? De ce ne revoltam mereu impotriva Bisericii, a preotilor, a celor care ne duc SIGUR spre mantuire?
De ce sa lepadam bucuriile sufletesti si sa le inlocuim cu tristetea pedepsei pe care nu o putem primi ca niste adevarati crestini, ducandu-ne crucea pana la capat?
Tot ce facem in viata aceasta scurta, pe Pamant, ne va fi rasplatit in viata viitoare…Drept aceea, Sfintii se sarbatoresc in ziua mortii lor, caci atunci Ei au trecut la viata vesnica…Sa le urmam exemplul!
Tot aici apar multe intrebari de importanta vitala, sufleteasca, pe care cred ca ar trebui sa si le puna fiecare…Dar daca nu suntem capabili sa cautam in adancul sufletului nostru, in “altarul” nostru, atunci sa cerem ajutor…Iar daca nu cerem ajutorul de care avem atata nevoie…atunci suntem pierduti…Iar de vom fi pierduti, …nu ne vom putea bucura cu dreptii in Imparatia lui Dumnezeu , Caruia I Se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea:Tatalui si Fiului si Sfantului Duh acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Denisa Felicia Rusu
Bogdana
iulie 16, 2010 @ 6:41 pm
wow Deni!
Superb!!!!!
Bogdana
iulie 16, 2010 @ 6:47 pm
pt toate sa dam Slava numai Domnului!
g
iulie 19, 2010 @ 8:51 am
Sfantul meu drag :love: – inca necanonizat – Sfantul inchisorilor Valeriu Gafencu spunea ca OMUL este [quote]o fiinta creata din iubiera lui Dumnezeu, nemarginita, caruia i-a fost pusa in fata fericirea si moartea. Dumnezeu il indeamna mereu sa aleaga fericirea prin smulgerea din pacat. Dar vrajmasul omului, diavolul ii suceste mintea omului si-i impietreste inima, spre a-i pierde si a-i nimici sufletul.[/quote] O sa continui cu un sfat al SFANTULUI, iata ce ne spune: [quote]Fiti foarte atenti. In viata sociala oamenii se privesc si se judeca nu dupa ce sunt ei in fond, ci dupa ce par ei in forma. Nu va faceti iluzii despre om. Iubiti-l. Da! Iubiti-l! Dar nu va faceti iluzii despre el, caci cine isi face iluzii despre om sufera amar. Unul singur este desavarsit! Unul singur este Bun! Unul singur este curat! Hristos- Dumnezeu. Oamenii, toti sunt pacatosi. Ne-a fost dat un dar sfant, margaritar nepretuit:IUBIREA. TRAITI IUBIREA.[/quote]
Va imbratisez :love: cu mult drag in Hristos Domnul! Doamne ajuta!
Dan
iulie 19, 2010 @ 9:05 am
Multumim @g pentru acele cuvinte deosebite. Am citit si eu cartea „sfantul inchisorilor” si pot spune ca m-a uimit sensibilitatea si gingasia sufleteasca la care poate ajunge un om.
Da, vocatia omului este sa iubeasca si sa fie iubit. Aceasta este adevarata libertatea: cea in Dumnezeu. Omul care traieste in dimensiunile iubirii de Dumnezeu si de semeni nu mai are nicio tristete, nici un chin, nicio temere, decat una singura „Sa nu-l intristeze pe Domnul” (asa spunea Sf. Siluan Athonitul)
😀