Omul nu a fost creat să moară

Când eram mai mic şi aveam vreo câţiva ani îl întrebam pe tata orice îmi venea în cap, iar tata răspundea şi el cum ştia. După ce văzusem câţiva oameni murind, şi având doliu la uşă mi se făcuse tare frică de moarte. Şi l-am întrebat pe tata ce o să se-ntâmple cu noi după ce murim, unde ne ducem ? Nu înţelegeam de ce trebuie să mor, pentru că eu simţeam că vreau să trăiesc continuu. Era ca şi cum ajunsesem în vacanţă într-un peisaj superb şi deja trebuia să plec.

Tata n-a ştiu să-mi răspundă, dar a întrebat-o pe o bătrânică care făcuse schimb cu noi de apartament şi ne era dragă, dar care acum era singură şi noi îi mai aduceam mâncare şi mai stăteam cu ea. Bătrânica era credincioasă şi citea des din Biblie şi din alte cărţi. Bătrânica i-a spus că n-o să murim, că n-o să dispărem, că după moarte mergem la Dumnezeu, mergem în rai.

Tare mult m-am bucurat când am aflat. Simţeam că aşa trebuie să fie dar totuşi nimeni nu-mi confirma, dar acum aflasem. Era ceva în mine care-mi spunea că noi nu trebuie să murim, eram bucuros lânga mama şi tata şi-mi plăcea fiecare zi, şi ideea morţii era total în dezacord cu dorinţa mea de a fi fericit tot timpul. Nimeni nu se teme să mănânce şi să doarmă pentru că sunt lucruri aşa de fireşti. Dar moartea oare nu e la fel de firească, căci ni se-ntâmplă tuturor ? Dacă moarte e normală, dacă face parte din viaţa tuturor de ce ne e frica de ea ?

Pentru că omul n-a fost creat de Dumenzeu ca să moară, nu e firesc ca omul să moară. Noi oamenii simţim moartea ca ceva anormal, în total dezacord cu voinţa şi visurile noastre. Omul a fost creat de Dumnezeu să fie veşnic, asemenea Lui, să nu moară niciodată.

După ce Dumnezeu l-a creat pe om şi i-a dat lumea întreagă i-a dat o singură poruncă, să nu mănânce dintr-un singur pom, iar dacă va mânca va muri, nu va mai fi veşnic. Această porunca i-a dat-o pentru a nu uita că deşi el ca om e stăpân peste tot pământul totuşi nu e creatorul, ci Dumnezeu, şi Lui trebuie să-i mulţumească. Aşa cum un chiriaş primeşte poruncă de la propietar să nu facă modificări în casa în care stă, şi chiar dacă va sta ani întregi acolo, această poruncă îi va aminti tot timpul că nu el e propietarul, ci altcineva.

Porunca pe care i-a dat-o Dumenzeu omului îl punea pe om în faţa situaţiei de a-şi pune în valoare libertatea de a face bine sau rău, de a putea discerne şi de a-şi arăta prin aceasta unicitatea ca persoană.

Dar omul a greşit şi a mâncat din acel pom, şi pedeapsa a urmat imediat. Omul a cunoscut moartea, omul nu mai trăieşte veşnici ci doar câţiva zeci de ani. Dar Dumnezeu a promis că-l va aduce pe om înapoi în rai, că-l va face iar veşnic.

Şi aşa a făcut. Iisus Hristos-Dumnezeu care l-a creat pe om S-a făcut om ca să ne scoată din moarte.

Iisus Hristos a murit dar a înviat şi ne-a deschis calea spre înviere tuturor. Acum toţi vom învia, unii vor învia spre a ajunge în împărăţia cerurilor iar alţii spre chinurile iadului.

 „Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.” (In. 5, 29)

(Claudiu Balan)