Omul pe pamant supravietuieste sau stapaneste?
Adeptii teoriei evolutioniste spun ca omul pe pamant este un animal ruda cu maimuta si care se straduieste sa supravietuiasca. Dar Sfanta Scriptura spune cu totul altceva:
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” (Facerea 1: 27-28)
Asadar, pentru a afla care este adevarul, sa vedem cum stau lucrurile in practica. Sa vedem daca omul traieste pentru a supravietui sau pentru a stapani.
Omul, fie ca se foloseste de lumea aceasta spre bine, fie ca se foloseste spre rau, el este stapan de drept si de facto al pamantului. Acesta pentru ca tot pamantul, cu tot ceea ce este in el, este facut si daruit de Dumnezeu in stapanirea noastra. Lucul acesta se vede foarte usor din felul cum omul se raporteaza la toate lucrurile care il inconjoara. Omul supune totul in mod natural, si toate se supun lui, de voie sau de nevoie. Toate animalele si pasarile pamantului cu toate campiile si muntii care le tin, si toti pestii marii cu toate apele in care vietuiesc, stau oricand la dispozitia omului.
Omul a patruns de-a lungul timpului in cele mai mici detalii si particule ale materiei, a sfartecat inima muntilor si a cucerit adancul oceanelor, folosindu-se de toate acestea dupa bunul plac.
Dar desi omul stapaneste totul pe pamant, el tot nemultumit este. Orice planuri marete ar pune in practica, orice ar construi si oricum ar face, omul nu isi gaseste odihna si multumirea deplina in lumea aceasta, pentru ca setea de vesnicie din el isi cere drepturile, fortandu-l sa vrea mereu mai mult si mai aproape de perfectiune. Insa prin acest mai mult si mai perfectibil, si mai frumos, si mai deplin, si mai maret, omul arata defapt ca locul lui este undeva mai sus decat materia. Lucrul acesta il marturiseste omul prin fapte, chiar si fara sa vrea, adica prin toate orasele subterane pe care le face, prin toti zgarie-norii pe care ii ridica, prin toata tehnologia pe care o inventeaza si o pune in practica si prin toate activitatile fizice pe care le duce la extrem, sfidand materia.
Dumnezeu i-a dat omului sa stapaneasca lumea aceasta, inclusiv toate posibilitatile prin care sa-si exercite acest drept, ca omul sa vada si sa constientizeze ca desi are incredintata atata putere asupra materiei, totusi el nu este pentru lumea aceasta materiala, ci are o chemare mult mai inalta, care sa il multumeasca si sa il bucure in mod desavarsit pentru totdeauna: Imparatia Cerurilor.
Alte linkuri care arata ca omul este stapanitor peste pamant:
http://www.youtube.com/watch?v=kTVMdzDFf4g&feature=related – la plimbare cu un rechin alb http://www.youtube.com/watch?v=Z12pEG2aAeA&feature=related – surfing pe un val de tsunami
Sinziana
aprilie 28, 2010 @ 7:08 pm
Va las cu un paragraf pe care l-am scris in timpul semestrului trecut, petrecut in Anglia, in urma mobilitatii Erasmus.
Poate se simte si faptul ca sunt la Mediu. Am vrut o alta abordare fata de ce se intelege de obicei.
<>
Un articol foarte interesant!
Numai bine!
Adriana
aprilie 28, 2010 @ 7:08 pm
In Evanghelie Domnul a zis ca dupa moarte, in Imparatia Cereasca, omul nu se va mai casatori ci va trai ca si ingerii din Cer. Asta inseamna ca lumea nu va mai fi niciodata asa cum a gandit-o la inceput Dumnezeu pentru ca in Rai, inainte ca Adam si Eva sa pacatuiasca, le-a zis sa se inmulteasca si sa umple pamantul. Cum ar fi fost o astfel de casatorie? Oameni care sa se casatoreasca intr-o lume perfecta? Nu o sa mai stim din moment ce noi ajungem intr-o lume perfecta, dar in care nu se mai casatoreste nimeni, si ma intreb uneori de ce… Si de ce Harul lui Dumnezeu va putea atunci sa ii tina pe oameni fara pacat si totusi in libertate, si acum nu poate…
Poate faceti un articol mai amplu si pe tema asta. Va multumesc.
andrei
aprilie 28, 2010 @ 7:57 pm
Toate filmele astea nu arata ca omul stapaneste Pamantul, sunt doar niste filmulete putin mai iesite din comun ,extravagante dar nu prea vad ce legatura au cu subiectul.Mai potrivit era sa arate niste baraje naturale , tuneluri prin munti , zone desertice cultivate
Dan
aprilie 28, 2010 @ 8:24 pm
Pai sunt si acelea de care spui tu Andrei foarte concludente. Dar in aceste filmulete nu extravaganta conteaza (ca au tenta destula de senzational) ci faptul ca omul, cu niste instrumente cat se poate de simple (snowboard, placa de surf, parasuta, etc) controleaza fortele naturii, stapaneste muntii, aerul, oceanele…stapaneste tot. Daca cu aceste lucruri atat de simple stapaneste si controleaza aceste lucruri…dara-mi-te cu un escavator, cu o dinamita, cu o foreza, cu etc, si etc. Deci…pornind de la aceste lucruri simple cu care omul stapaneste, se ajunge la cele de care spui tu…care sunt la tot pasul acum. Dar pentru ca sunt asa multe…par atat de banale si de ignorat. Dar toata lumea aceasta, asa cum se prezinta ea fizic arata adevarul biblic de la inceputul articolului. Iar asta nici orbul nu poate sa o nege 🙂
Sinziana
aprilie 28, 2010 @ 10:17 pm
Ma scuzati, nu am observat ca nu a aparut ce trebuia.
„Des Jardins(2006,p.39) describes this aspect as the matter of ‘stewardship’. God left all the resources on Earth so that Man could find a value for them and use them thoughtfully and sensibly. ‘But this world should be treated with the appreciation, reverence and respect that are due a gift from the creator.'(Des Jardins, 2006, p.39). Man was left to cherish his environment and the opportunities it gives him to live abundantly; however, he was also left to respect it and to welcome the harmony all around. As a shepard, Man too has to care for his resources, as sheep, while still benefiting of and from them. God’s work was to let Man protect his home and not destroy it.”
omp
aprilie 28, 2010 @ 10:56 pm
Sf Gherasim era „slujit” de un leu, care „pe lângă toate celelalte slujbe pe care i le făcea (…) ducea la păscut şi aducea înapoi catârul care îi căra sfântului apă”
Parintele Zosima o ingroapa pe Sf Maria Egipteanca ajutat de un leu…
Cuviosul Coprie „aflând un urs în gradina mâncând laptucile, l-a luat de urechi si l-a scos afara”…
sunt destule cazuri de astfel de Sfinti…
admin
aprilie 29, 2010 @ 8:32 am
Surioara omp, exemplele tale sunt foarte bune, dar poate neintelese sau de neacceptat pentru necredinciosi. Asta pentru ca e foarte greu pentru un om care nu simte prezenta lui Dumnezeu sa creada ca un leu se poate supune de buna-voie (precum faceau toate animalele inainte de cadere). Dar leul, sau tigrul sau elefantul, se supun omului si de nevoie, nu numai de voie. Omul le stapaneste fie ca vor, fie ca nu. La circ se vede asta atat de simplu. Si nu numai acolo…pentru ca sunt si la gradini zoologice lei imblanziti cu multa rabdare si grija, fara sa fie vorba de sfintenia omului la mijloc.
Ca sfintenia face ca animalele sa se supuna de bunavoie este un alt subiect foarte frumos, despre care ne-ar bucura sa vorbim cu totii mai deplin, intr-un articol separat.
Doamne ajuta.
Anesti
aprilie 29, 2010 @ 10:58 am
Sfantul este persoana prin a carei disponibilitate de a rodi Harul lui Hristos si darurile Duhului Sfinteniei reda tuturor acel sens de comuniune a raiului de „bune foarte”, iar comuniunea este o stare de pace si bucurie impartasita din toti si toate in toti si toate…fie natura, fie animale, fie persoane umane, fie ingeri, fie sfinti, fie cei adormiti in credinta vesnica, fie si nu in ultimul rand Dumnezeu-Persoana!
toate sunt in armonie in sfant pentru ca avand Duhul Sfant are Duhul Comuniunii…iar comuniunea nu este un act de supunere al animalului, al naturii ci un act de impreuna participare de co-participare=comuniune posibila numai in Duhul Comuniunii, Duhul iubirii spre a rodi rrostul la care intreaga Creatie este chemata: Sfintenia!
Indraznesc sa spun cu credinta in Dumnezeu: daca la Creare toate s-au facut prin cele doua Maini ale tatalui: Fiul si Duhul Sfant, consider si simt ca toate se vor implini prin aceste doua maini impreunate si incalzind o a treia mana: Persoana umana impreunata si incalzita de Harul mantuitor al lui Hristos si rodirea darurilor Duhului Sfant!
marius
aprilie 29, 2010 @ 1:48 pm
Cea mai frumoasa vorba despre viata si moarte o are Nicolae Iorga: In viata risipim anii, la moarte cersim clipe. Omul nu e stapan pe nimic, nici pe casa lui nici, pe averea lui, poate sa-l omoare unu si unde mai este stapan pe ele, nici pe identitatea sa nu este stapan, il cheama Ghiorghe Ion si isi face unul un act fals si i-a furat identitatea! Singurul lucru pe care este stapan, e sufletul, nimeni nu poate sa il ia! Omul doar supravietuieste, faptul ca are putere „ratiune” nu putem spune ca stapaneste, pentru ca o face prost!
admin
aprilie 29, 2010 @ 2:05 pm
Marius, frumoase cuvintele lui Iorga. De luat aminte. Dar faptul ca omul stapaneste lucrurile si prost, nu inseamna ca el nu stapaneste. Dar poate ca privind din unghiul stapanirii proaste, putem spune ca omul supravietuieste pe pamant, asa cum se chinuie sa supravietuiesca atunci cand isi da foc la casa (si din casa nu poate iesi asa cum nici de pe pamant nu poate pleca). Proasta stapanire se intoarce intotdeauna asupra omului, facanu-l din stapan…victima sigura. Si faptul ca trebuie sa treaca peste greseile stapanirii lui nechibzuite, il pune in pozitia de supravietuitor. Insa nu asta este menirea lui.
omp
aprilie 29, 2010 @ 4:50 pm
Marius, omul – singur – isi poate „vinde” sufletul cui nu trebuie… Stapan pe sufletul nostru este insa Cel de la Care l-am primit. Lui Ii vom da socoteala pentru felul cum ne-am ingrijit de darul Sau…